22.2 C
Bistriţa
Tue, 30 May 2023 15:09:29

Primul Război Mondial

MONUMENTE DEDICATE EROILOR

 

COLUMNA ADUCERII AMINTE  DIN MUNICIPIUL BISTRIŢA

Este un monument dedicat Eroilor Neamului, denumit de autor, sculptorul –profesor universitar, Mircea Corneliu Spătaru, ca fiind o Coloană a aducerii aminte. Înscrise în hazardul istoriei, reprezintă o formă de cinstire a celor mulţi şi adesea anonimi, prin efortul cărora existenţa acestei comunităţi este posibilă. Monumentul în sine este o lumânare gigant, un obiect simplu supradimensionat pentru a obţine monumentalitate.

Harta care jalonează un drum de peste 1.000 de kilometri, presărat de sacrificiile a mai bine de 167.000 de eroi români.

          El este, în fapt, un element specific al artei post-moderne de a valoriza detaliile prin care descoperim aspecte importante ale vieţii şi nu vorbim aici despre efectul eroicului, ca efect unic ce pecetluieşte un moment al istoriei ori demersuri umane, de marcarea momentului unic, ci de efectul firescului, al normalităţii care face posibilă existenţa şi evoluţia umanităţii ca efect eroic în sine.
Verticalitatea unei coloane a reprezentat mereu simbolul unei victorii, este forma ce cuprinde o potenţialitate ascensională, o forţă ce sugerează înălţimea spiritului, a simţirii. La Bistriţa avem pentru eroii anonimi ai comunităţii, pentru comunitate însăşi un simbol, dar modul în care vom reuşi să interacţionăm cu aceste valori se va putea aprecia în timp prin modul pozitiv sau negativ în care ne vom raporta la comunitatea din care provenim printr-un proces inevitabil comparativ cu celelalte comunităţi europene.
Monumentul materializează o formă simplă, uşor de recunoscut, care poate fi acceptată ca reprezentativă pentru toate naţionalităţile şi religiile care şi-au adus aportul la zidirea acestui oraş şi acestei comunităţi. Aceste sentimente au existat în Bistriţa şi fac dovada unei comunităţi pline de respect şi toleranţă ce asigură o dezvoltare continuă prin înţelegere între cetăţeni. Prin lumânare, noi credincioşii suntem dispuşi să asociem materia cu spiritul.
Ceara care se arde şi se distruge prin flacăra ce se înalţă exprimă, din punct de vedere al creştinismului, dubla natură a lui Hristos – umană şi divină. Flacăra concentrează toate energiile; ea este, în fapt, sufletul focului când omul ajunge la sfârşitul vieţii şi moare, înainte de a-şi da sufletul i se pune în mână o lumânare pentru a-i fi călăuză pe drumul de veci. Este un mijloc de legătură şi un punct în care se face unirea între cele două lumi: divină şi umană. Lumina de la lumânare este expresia credinţei în viaţa viitoare şi a legăturii cu cei morţi. Lumânarea este un simbol al bucuriei împărtăşirii din lumina divină, este un tribut al divinităţii şi, totodată, un tribut al vieţii. Sufletul omului este asemănător unei lumânări, este o lumânare aprinsă. Lumânarea luminează în tăcere, fără să atragă atenţia.
O lumânare aprinsă răspândeşte lumină şi căldură în jur şi nu arde pentru sine, ci întotdeauna pentru ceilalţi. Din flacăra ei se pot aprinde şi alte lumânări, fără ca lumina ei să se împuţineze, ba şi mai mult, în acel loc se face şi mai multă lumină. Întotdeauna o lumânare moare arzând după ce şi-a topit tot trupul şi şi-a înălţat flacăra la cer.
Lumânarea simbolizează jertfa de sine, transfigurarea, arderea de sine, ceea ce reprezintă calea împlinirii şi desăvârşirii de sine. Este un semn distinctiv al creştinismului, sintetizează esenţa credinţei creştine prin care se înţelege că numai calea jertfei este şi calea de împlinire.
Jertfa se află la temelia vieţii, şi nimic nu se poate realiza decât prin jertfă spre înviere. Nu se poate vorbi despre eroi, despre cei ce au existat exemplar, fără a implica, cel puţin la nivelul simbolului, prezenţa divină, prezenţa lui Dumnezeu. Existenţa însăşi este prezenţa lui Dumnezeu. Dacă el nu ar fi prezent, nimic nu ar exista.

NIHIL SINE DEO – NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU

          Acest măreţ monument a fost inaugurat şi sfinţit la 24 octombrie 2009, cu aportul deosebit al primarului municipiului Bistriţa, ing. Ovidiu Creţu şi al Consiliului Municipal care a aprobat fondurile necesare edificării lui.

COMPLEXUL MONUMENTAL –  PANTEONUL BISTRIŢENILOR

Autorul acestui complex monumental este preotul profesor Nicolae Feier. Este amplasat în curtea Bisericii Ortodoxe din centrul Bistriţei, loc cu o mare încărcătură istorică pentru oraş şi pentru judeţul Bistriţa-Năsăud.
Părintele Feier, a dorit iniţial să-i dea numele de „mausoleu”, dar până la urmă i-a dat denumirea finală de „Panteonul Bistriţenilor”, aşa cum de altfel a fost dat şi titlul cărţii.
Panteon, un nume potrivit pentru faptul că este un monument consacrat comemorării oamenilor iluştri ai unei naţii, el este un „templu al zeilor culturii” şi civilizaţiei Neamului Românesc.
Istoria frământată a Bistriţei l-a preocupat pe scriitorul, preotul dar şi eruditul profesor Nicolae Feier şi parcă prin editarea cărţii şi edificarea acestui Panteon şi-a exprimat într-un fel şi mulţumirea pentru neglijenţa istorică cu care a fost privită această parte de ţară şi pământ românesc.
Autorul, după îndelungate cercetări istorice, a decis să înalţe acest mândru monument chiar pe locul unde zac osemintele înaintaşilor noştri români care au pus bazele unui început de civilizaţie chiar înainte de venirea şi colonizarea saşilor.
Este locul unde a fost „cel mai longeviv cimitir al Bistriţei şi mai ales este locul unde, potrivit tradiţiei, au fost îngropaţi în 1241 toţi locuitorii urbei ucişi de tătari”. Tot în acest loc s-a sfinţit în 29 noiembrie 1918 steagul românesc şi „credenţionalul – adică împuternicirea românilor bistriţeni delegaţi să meargă la Alba-Iulia”.
Este locul unde populaţia urbei s-a întâlnit cu trupele Armatei Române, sosite în Ardeal după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 şi comandate de către maiorul Coroamă.
Panteonul a fost dezvelit şi sfinţit la data de 4 decembrie 2008, fiind poate cel mai frumos cadou oferit bistriţenilor de Ziua Naţională, mai precis cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri.
În Panteon sunt evocaţi 24 de „bărbaţi de seamă ai neamului care s-au născut aici, sau au avut legături temeinice cu Ţara Bistriţei-Năsăudului. Numele lor a fost scris pe 24 de cărţi simbolice din granit negru adus din Italia din Muntele Massa-Carrara, sub câte o cruce de marmură albă de Ruschiţa, simbolizând tăria lor şi darul lor de mântuire a neamului prin lumina cărţii”.

MONUMENTUL EROILOR DIN ORAŞUL NĂSĂUD

Nu putem face referiri despre eroii din oraşul Năsăud (pe bună dreptate numit de localnici ca fiind oraşul academicienilor), fără să amintim cititorilor despre discursul de recepţie la Academia Română din 29 mai 1940, „Laudă ţăranului român” susţinut de marele romancier Liviu Rebreanu.
„În viaţa altor naţiuni, ţărănimea a putut avea, şi a avut un rol secundar, şters; pentru noi însă e izvorul românismului… La noi, singura realitate permanentă, inalterabilă, a fost şi a rămas ţăranul. Cuvântul însuşi e de origine urbană… Ţăranul nu-şi zice niciodată ţăran… Ţăranii însă numesc pe ţărani, simplu, oameni. De fapt, ţăranul n-are nume pentru că nu e nici clasă, nici breaslă, nici funcţie, ci poporul însuşi… Ţăranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde să-şi mute sărăcia, pentru că, smuls de pe ogorul lui, ar fi osândit să piară ca un arbore smuls din rădăcini. De aceea, ţăranul este pretutindeni păstrătorul efectiv al teritoriului naţional. El se simte zămislit şi născut din acest pământ… Astfel, destinul pământului care ne-a născut şi ne-a crescut a trebuit să comande şi destinul dezvoltării neamului nostru… Rezultatul? România actuală cu Dacia de odinioară sunt congruente nu numai în privinţa configuraţiei geografice, dar şi a configuraţiei etnografice… Acest singur fapt, această evidenţă bătătoare la ochi ar trebui să puie pe gânduri, dacă nu să-i desarmeze, pe apostolii interesaţi ai discontinuităţii…
Precum şi-a modelat limba, tot astfel a păstrat şi modelat ţăranul român, după chipul şi asemănarea lui, credinţa în Dumnezeu… Religia aceasta, legea românească e unică pentru întreg neamul nostru pe deasupra tuturor controverselor teologice.

 

În ea se rezumă concepţia de viaţă a ţăranului român, resemnarea şi încrederea lui în dreptatea divină.
Oricât ar părea de ciudat şi de trist, adaptarea la sărăcie, împreună cu toate consecinţele ei, a fost o necesitate vitală pentru poporul românesc.                    Alminteri n-ar fi putut îndura viaţa şi s-ar fi sfărâmat şi topit printre celelalte neamuri.
Închizându-se în sărăcie ca într-o găoace indestructibilă, s-a singularizat şi a putut să-şi dezvolte înşuşirile specifice, să-şi dobândească o fizionomie naţională deosebită.
Viaţa săracă nu exclude bogăţia sufletească.
Săracul e mai aproape de sufletul său decât bogatul şi are mai multă nevoie de frumosul care, transfigurând realitatea, devine izvor de speranţă şi de mângăiere.
Folklorul nostru, în toate manifestările sale, e creaţie de popor sărac, ceea ce nu-i împiedică să fie mai valoros şi mai bogat decât al multor neamuri trăite din belşug.
Pentru noi, ţărănimea este izvorul românismului pur şi etern.
Monumentul închinat eroilor neamului din Năsăud a fost construit prin grija Societăţii Române de Cruce Roşie, filiala Năsăud, fiind dezvelit în 1927.
Soclul, de formă pătrată, este surmontat de un piedestal paralelipipedic, având în partea superioară o cornişă dreaptă, în continuarea piedestalului se află o coloană care are pe latura frontală un ornament în relief reprezentând o coroană de lauri.
Realizat din blocuri de granit, monumentul este înalt de 2,50 m. Pe frontispiciul piedestalului se regăseşte inscripția: „Eroilor morţi în războiul cel mare, făcându-şi datoria”.
Extras din ziarul „SĂPTĂMÂNA” de sâmbătă 2 iunie 1928, ziar aflat în păstrare şi conservare la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Bistriţa-Năsăud: „…În cimitirul bisericii române unite din Năsăud dorm pe vecie câteva zeci de soldaţi necunoscuţi, morţi în războiul trecut (n.a. Primul Război Mondial). Într-un colţ s-a ridicat un monument înalt de piatră care a costat aproape 10.000 lei. Acest monument a fost predat primăriei oraşului de preşedintele activ al Crucii Roşii, filiala Năsăud, Rev. A Haliţă.”

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL LIVIU REBREANU (PRISLOP)

Monumentul s-a construit din iniţiativa primarului Boţan Ioan în anul 1926 în faţa bisericii ortodoxe române din satul Prislop.
Eroii din Primul Război Mondial (1914-1919): Plut. Harosa Aurel, Hordoan Ioan, Hordoan Alexandru, Tabără Samson, Chita Mihai, Creţu Ilie, Ilovan Nichita, Harosa Login, Chita Vasile, Suciu Petru, Cap. Boţan Ioan, Ciunterei Vasile, Pop Ilie, Pop Alexa, Harosa Ioan, Tabără Ioan, Boţan Ilie, Pop Ioan, Harosa Simion, Sai Noti.
Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial (1940-1945): Brăşfălean Petru, Pop Vasile, Ilovan Vasile, Pop Augustin, Boţan Vasile, Tabără Niculae, Chifa Ion, Mureşan Grigore, Harosa Ion.

 

MONUMENTUL EROILOR DIN ORAŞUL BECLEAN

 

Monumentul a fost dezvelit şi sfinţit în anul 2001 şi este amplasat pe str. Gării, în intersecţie cu şoseaua principală Dej-Bistriţa, în faţa pieţii orăşeneşti. Monumentul s-a ridicat în perioada 1995-2000 din fonduri bugetare, alocate de către Consiliul Local al oraşului Beclean.
Eroii căzuţi în Primul Război Mondial (1914-1918): Ambruş Pantelimon, Baciu Andrei, Beudean Hentes Emilian, Bob Lazăr, Botean George, Botean Vasile, Căndrean Suciu Lazăr, Cîmpean Gavril, Chirtoş George, Chirtoş Grigore, Cocoi Ioan, Cocoi Nicolae I. Ilie, Cocoi Nicolae L. Ioan, Cocoi Teodor, Diugan Ioan, Drăgan Ioan, Dragoş Ioan, Figan Ioan, Frişan Petru, Giurgeştian Ioan, Hatos Ioan Litiu Petru, Măgheruşan Gavril, Măluţan Nicolae, Merzoc Ioan, Merzoc Alexa, Merzoc Vasile, Lt. Mikeş George, Moldovan George, Moldovan Ioan, Moldovan Vasile, Mureşan Gavril, Mureşan George I. Lazăr, Mureşan George I. Ioan, Mureşan Simion, Pop George, Pop Maftei, Raţiu Ştefan, Rognean Vasile, Rus Flore, Sălăgean Alexandru, Şandor George, Săsărman Gavril, Sendrea Ioan, Şfagău Ioan, Sîmboan Andrei, Simon George, Todoran Andrei, Vas Ioan.
Eroii din al Doilea Război Mondial (1940-1944): Cîmpean Samson, Chiorean Petru, Chirtoş Nicolae, Lt. Dodea Octavian, Figan Gavril, Lesa Iuliu, Moldovan George, Moldovan Vasile, Mureşan Andrei, Mureşan George, Mureşan Ioan L. Gavril, Mureşan Ioan L. Lazăr, Oros Anton, Sîmboan Petru, Simon George, Rebrean Ioan, Sfagău Petru, Suciu Mihai, Taloş Emil, Taloş Valentin, Vaida Dumitru, Vlaşin Vasile.

PĂRTAŞI LA O SPLENDIDĂ SĂRBĂTOARE COCIU – UN SAT CARE A DAT ŢĂRII 34 DE EROI

Duminica Sfinţilor Mucenici Minodora, Mitrodora şi Nimfodora, duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, a fost pentru locuitorii satului Cociu o adevărată zi de sărbătoare. La biserica ortodoxă din sat, sute de credincioşi au participat la un impresionant ceremonial religios, susţinut cu mare evlavie de către un sobor de nouă preoţi, în frunte cu P.S. Irineu Bistriţeanu. Au participat ca invitaţi de onoare: preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, prof. Gheorghe Marinescu, deputaţii Ioan Olteanu şi pr. Ioan Pintea, ing. Ioan Andreica – directorul general Electrica Bistriţa, col. Gherman Pompei din cadrul Centrului Militar Judeţean Bistriţa-Năsăud, maior Dorin Blaiu – comandantul B. 812 Infanterie „Căşti Albastre”, col. (r.) Emil Albu – preşedintele ANVR Bistriţa-Năsăud, membrii Consiliului Director ai Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, ofiţeri superiori din cadrul M.Ap.N. şi M.I., Rauş Matei – viceprimarul comunei Şintereag.
Întregul ceremonial religios a fost acompaniat de Corala „Andrei Mureşanu”, dirijată de renumitul prof. Cornel Pop. Cu acest prilej, P.S. Irineu Bistriţeanu a dat citire deciziei Arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului – Bartolomeu Anania, de a acorda preotului satului Vasile Rus, titlul de Iconom Stavrofor, cea mai înaltă ierarhie preoţească, acordată ca o răsplată pentru vrednicia de care a dat dovadă în cei 25 de ani de păstorire, în biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihai şi Gavril, zidită între anii 1926-1929.
Sub îngrijirea preotului Iconom Stavrofor Vasile Rus s-au executat lucrările de reparaţii capitale a bisericii, în perioada 1993-1994, fiind resfinţită în anul 1995 de către P.S. Irineu Bistriţeanu.
Preotul Vasile Rus s-a implicat direct în construirea măreţului monument din Cociu, ridicat în memoria a 33 de eroi căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două mari războaie mondiale, precum şi a eroinei Vlaşin Alexandrina, ucisă în tulburile evenimente din decembrie 1989 de la Cluj-Napoca.
Au fost acordate Diplome de Înaltă Cinstire, pentru sprijinul material şi moral pe care l-au dat consilierii parohiali ai bisericii. P.S. Irineu Bistriţeanu a sfinţit monumentul eroilor, după care a ţinut o slujbă de pomenire a celor căzuţi pe câmpurile de luptă, pentru libertatea neamului românesc.
Fanfara garnizoanei Bistriţa a intonat Imnul de Stat. În dangătul clopotelor bisericii, întreaga asistenţă a păstrat un moment de reculegere. Au fost depuse coroane de flori din partea persoanelor participante.
Au fost ţinute scurte cuvântări de omagiere a celor căzuţi pe câmpurile de luptă pentru libertatea ţării. Din partea Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, au fost acordate Diplome de Onoare pentru veteranii de război din sat, Bisericii Ortodoxe Române din Cociu, ca semn de preţuire pentru activitatea depusă întru cinstirea eroilor satului. O gardă de onoare, constituită din bravi ostaşi aparţinând Batalionului 812 Infanterie „Şoimii Carpaţilor” din Bistriţa, având în frunte Drapelul de Luptă al acestei unităţi de elită a Armatei Române, a defilat dând onorul ce se cuvine acestor eroi rămaşi în eternitatea neamului românesc. După ceremonialul de la monument a urmat o agapă creştinească întreţinută complet de Corala „Andrei Mureşanu”, un adevărat Madrigal al Ardealului, condus cu o mare măiestrie artistică de către prof. Cornel Pop.

BISTRIŢA BÂRGĂULUI

Comuna Bistriţa-Bârgăului este o localitate cu un număr de 103 eroi, căzuţi pe câmpurile de luptă din cele două mari conflagraţii mondiale şi nu are ridicat un monument în amintirea acestora.
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Gabor Vasile, Hogiu Ştefan, Ştef Constantin, Ciungan Sas Rus, Hangan Constantin, Morari Grigore, Tanca Petre, Bloander Constantin, Pavel Vasile, Gabor Ioan, Bonău Vasile, Tigăroi Gavril, Bugnari Ioan, Laba Ion, Revnic Filimon, Brumă George, Moldovan Macedon, Hangan Alexandru, Bloander Nicolae, Pavel Constantin, Pavel Simion, Moişan Gavril, Sneaga Ion, Sereţan Ion, Gâţan Petre, Gâvan Vasile, Gâvan Nicolae, Georza Gavrilă, Pop Petre, Pavel Vasile, Pasere Dumitru, Coşofreţ Constantin, Capotă Ioan, Şut Simion, Ştef Ioan, Spân Gavril, Minta Simion, Moişan Vasile, Morar Teodor, Belian Nicolae, Bonău Vasile, Bodaşcă Dumitru, Beşa Vasile, Bugnari Ioan, Vrăşmaş Toader, Turja Ioan, Ture George, Tigăroi Simion, Hogiu Alexa, Flore Petru, Sut Ioan, Oprea George, Spân Ioan, Gâţă Ioan, Rotund Toader, Orban Ioan, Ispravă Constantin, Hogiu Alexă, Pasere Simion, Buleu Dumitru, Gâvan Ioan, Tanca Ioan, Minta Dumitru, Zaharie Vasile, Georza Miron, Turja Petru, Sălăgean Ioan, Moldovan Ioan.
Eroii din al Doilea Război Mondial (1941-1945): Neuc George, Ciurea Dumitru, Axente Ioan, Drăgan Pantelimon, Georza Dumitru, Spumă Toader, Spumă Ioan, Rogină Nicolae, Gâvan Ioan, Ciurea George, Pavel Vasile, Rogină Ioan, Scridon Constantin, Pasere Dumitru, Moişan Dumitru, Lupşor Zaharie, Pavel Ioan, Simionca Dumitru, Halostă Pantelimon, Ciungan Iacob, Ture Simion, Bloander Gavril, Pasere Ioan, Sneaga Dănilă, Ciubotar Miron, Pasere Ştefan, Minta Constantin, Socină Ioan, Moişan Macedon, Podişor Grigore, Laba Ioan, Cociorbă Gavril, Manga Ilie, Sălăgrean Toader, Mare Iacob.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL BEUDIU – COMUNA NUŞENI

Obeliscul se află amplasat în curtea Bisericii Ortodoxe, fiind realizat în anul 1937, prin contribuţia locuitorilor din satul Beudiu, în memoria eroilor români din cele Două Războaie Mondiale. Monumentul este făcut din Piatră şi are în partea superioară o cruce ortodoxă. Împrejmuirea este asigurată de un gard de fier forjat. Pe faţada obeliscului şi pe cea posterioară sunt înscrise numele a 23 de eroi români din Primul Război Mondial, iar pe feţele laterale sunt înscrise numele a 25 de eroi români din al Doilea Război Mondial.

MONUMENTUL EROILOR ROMÂNI DIN ILVA MICĂ

Monumentul este de tipul cruce memorială, fiind amplasat în localitatea Ilva Mică, pe Drumul Leşului. Crucea a fost ridicată în memoria ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial, în anul 1938. Lucrarea este realizată din piatră şi beton, iar împrejmuirea este asigurată cu un gard din stâlpi din beton, uniţi cu lanţ metalic. Pe frontispiciu se află un scurt înscris memorial: „Eroilor Neamului / 1916-1919/Ţara recunoscătoare”.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL SĂSARM – COMUNA CHIUZA

Obeliscul este amplasat în curtea Bisericii Ortodoxe din Satul Săsarm şi a fost ridicat în anul 1936 (renovat după cel de-al Doilea Război Mondial), pentru a cinsti memoria eroilor români din cele Două Războaie Mondiale. Monumentul, realizat din piatră şlefuită, are formă piramidală, terminat cu o cruce ortodoxă şi este împrejmuit cu stâlpi de piatră, uniţi cu lanţuri şi are înălţimea de 2,75 m. Pe faţada obeliscului este un înscris comemorativ: „Ridicat în semn de recunoştinţă pentru eterna memorie a bravilor ostaşi din comuna Săsarm morţi pe câmpurile de onoare în războaiele noastre de întregire şi reîntregire a neamului din anii 1914-1918 şi 1941-1945”. Pe feţele a II-a şi a III-a sunt înscrise numele a 38 eroi din Primul Război Mondial, iar pe faţa a IV-a, numele a 19 eroi, din al Doilea Război Mondial.

 

MONUMENTUL EROILOR ROMÂNI DIN SATUL GHEMEŞ – COMUNA MILAŞ 

Monumentul este aşezat pe un soclu din beton placat cu piatră rostuită, având o înălţime de 2,30 m. El este amplasat în centrul satului Ghemeş şi nu este împrejmuit. Monumentul cinsteşte memoria ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Pe faţada monumentului se află un înscris comemorativ: „Ridicatu-s-a acest monument spre cinstirea eroilor din cătunul Ghemeş, morţi în războiul mondial din 1914-1919”. Dedesupt sunt înscrise numele a 8 eroi şi cuvintele:

„În veci amintirea lor”.

 

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA MILAŞ

Monumentul, un obelisc, este amplasat în centrul comunei Milaş, fiind ridicat pentru cinstirea memoriei eroilor căzuţi în al Doilea Război Mondial. A fost ridicat în anul 1959 şi este realizat din piatră şi beton, în timp ce împrejmuirea este asigurată de un gard din stâlpi uniţi cu lanţuri. Pe faţada obeliscului se află un înscris comemorativ: „Glorie veşnică / EROILOR / căzuţi pentru eliberarea / PATRIEI / de sub jugul fascist / 1944-1945”.
Eroii comunei: Cota Dumitru, Paşca Ilie, Paşca Vasile, Lung Iosif, Gabor David, Donabe Ilie, Vizi Marici, Morar Vasile, Bârsan Iosif, Călbează Vasile, Donabe Dumitru, Fekete Alexandru, Sălăgean Ioan, Tămaş Ioan, Gălăţan Samoilă, Locican Simion, Chibulcutean Vasile, Gălăţan Samson. – 23. August 1959.

MONUMENTUL EROILOR ROMÂNI DIN SATUL CRISTUR-ŞIEU, COMUNA ŞIEU-ODORHEI

Monumentul a fost sfinţit la 13 septembrie 1936. Participanți 4.000 de suflete, un pluton din Regimentul 84 Infanterie din Bistriţa. În cadrul ceremoniei a cuvântat şi maiorul Minea, comandantul premilitarilor din judeţ.
Eroii căzuţi în Primul Război Mondial (1916-1918): Pop Ioan, Tinca Ioan, Oprea Ioan, Găurean Alexandru, Neamţu Ioan, Cociş Grigore, Moldovan Grigore, Buzan Ioan, Briciu Teodor, Sălăgean Grigore, Găurean Teodor, Pop Ioan, Cociş Vasile, Buzan Ioan, Chiuzan Nicolae, Mărginean Ioan, Ţăgean Ioan, Trombiţaş Teodor, Pop Teodor, Bîz Ioan, Munte Pop Dumitru, Cociş Vasile.
Eroii căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1944) au fost trecuţi cu ocazia unei renovări ulterioare: Sîngeorzan Ilie, Ţăgean Simion, Budurlean Ioan, Viregan Ioan, Mureşan Teodor, Briciu Nicolae, Moldovan Iulian, Cociş Vasile, Ciuzan Ioan, Găurean Ioan, Baba Pavel, Baba Ioan, Bârsan Ioan, Sângeorzan Ioan, Feldrihan Teodor, Sigmirean Zaharie, Sălăgean Alexandru, Briciu Timoftei, Togean Ioan, Măgheruşan Ioan, Sălăgean Pavel, Briciu Teodor, Feldrihan Zaharie, Budurlean Teodor, Sângiorzan Ioan, Tăgean Ştefan, Feldrihan Ştefan, Sfintean Vasile, Sângeorzan Mihai, Astalîş Dănilă, Găurean Ioan, Pop Ioan, Pop Nicolae, Mărginean Ioan, Moldovan Nicolae, Onea Alexandru, Turcu Simion, Sângeorzan Ilisie, Mureşan Vasile, Sângiorzan Grigore, Mureşan Ioan, Boldijar Nicolae, Barar Ioan, Cociş Ioan, Mican Alexandr, Şinteregan Ştefan, Corpodean Gheorghe, Someşan Mihai, Mureşan Aurel, Pop Nicolae, Sigmirean Aurel, Găurean Teodor, Găurean Vasile, Sabo Alexandru, Sângeorzan Ioan, Moldovan Ilie, Briciu Ştefan, Briciu Ioan, Pop Pavel, Beudean Ioan, Ciocan Maftei, Mican Gheorghe, Tinca Simion, Tăgean Nicolae, Tăgean Mihai, Sfintean Mihai, Briciu Grigore, Sălăjean Iosif, Sângeorzan Teodor, Găurean Ioan, Greluş Grigore.
Obeliscul, de formă piramidală, în trepte, se termină cu o cruce ortodoxă. Este amplasat în faţa Şcolii Generale din satul Cristur-Şieu şi a fost dezvelit în anul 1936, în memoria eroilor români căzuţi în primul Război Mondial. Având o înălţime de 4 m. monumentul este realizat din beton şi înconjurat cu un gard din stâlpi de beton, uniţi cu lanţuri.
Pe faţada acestuia este înscris textul:
„Onoare eroilor morţi pentru patrie şi cinste celor care au luat parte la războiul pentru întregirea neamului, 1914-1916-1919, din satul Cristur. Strămoşii noştri s-au luptat / Moşie mândră le-au lăsat / A noastră sfântă datorie / E să păstrăm neam şi moşie”.
Pe faţa opusă sunt înscrise numele a 21 eroi din Primul Război Mondial, cărora li s-au adăugat, în anul 1956, când monumentul a fost restaurat, numele a 8 eroi din al Doilea Război Mondial. Pe celelalte două feţe sunt înscrise numele a 68 militari care au luptat în al Doilea Război Mondial.

MONUMENTUL EROILOR ROMÂNI DIN COMUNA CICEU-GIURGEŞTI

Obeliscul este amplasat în centrul localităţii şi a fost dezvelit în anul 1945, pentru a cinsti memoria eroilor români care şi-au jertfit viaţa în cele Două Războaie Mondiale. Monumentul, realizat din piatră cioplită şi ciment, are o formă de piramidă, în trepte, iar împrejmuirea este asigurată de un gard din fier, cu fundaţie din beton. Pe faţadă sunt înscrise numele a 24 eroi, morţi în anii 1914-1918, iar pe a doua faţă sunt înscrise numele a 4 eroi căzuţi în urma bombardamentelor. Pe cea de-a treia faţă sunt înscrise numele a 15 eroi, căzuţi în anii 1941-1945.
În octombrie 1848, o ceată de călăreţi din Ciceu-Giurgeşti a luptat la Reghin, alături de un batalion din Regimentul II de graniţă de la Năsăud şi de Legiunea a XII-a militară, condusă de către Constantin Romanu Vivu, ajutat de preotul Ştefan Moldovan, pentru a împiedica pătrunderea unităţilor de secui de sub comanda lui Apor Lazăr spre Şieu şi Someş. Pe Dealul Spânzurătorii aşezat între Valea Mare şi Tunsa, dinspre Negrileşti, căruia i se spune până astăzi Acastăiu (akasto=spânzurătoare), erau executaţi prin spânzurare toţi cei care cutezau să lupte pentru ca românii să nu mai fie iobagi şi toleraţi.
În septembrie 1940 şi la Ciceu Giurgeşti s-a instalat administraţia militară horthystă, înlocuită în 25 noiembrie 1940 cu administraţia civilă. Copiii învăţau carte, obligatoriu în limba maghiară şi cu învăţători unguri. Din acest motiv, mulţi abandonau şcoala, iar alţii o frecventau cam degeaba. Învăţătorii români au fost puşi să aleagă între suspendare sau încadrarea în localităţi cu populaţie maghiară, treabă care necesita cunoaşterea limbii maghiare, ori strădania pentru a o însuşi. Acest proces a făcut parte din tactica de maghiarizare forţată, impusă de administraţia condusă de Horthy. Tinerii între 14 şi 18 ani au fost încadraţi obligatoriu în organizaţia maghiara „Levente” – organizaţie paramilitară de îndoctrinare în spiritul maghiarismului. Instruirea se făcea duminica, pe Telc, loc aflat între Negrileşti şi Ciceu-Giurgeşti. Instructor a fost unul Szasz Molnar zis Fritz care se purta brutal cu tinerii. Începând din 1940, zeci de oameni şi-au lăsat casele şi avutul, rudele şi prietenii şi au trecut în România, stabilindu-se pe unde au putut. Mai mulţi giurgeşteni au fost înrolaţi în armata maghiară şi duşi pe front, alţii în detaşamente de muncă, la construcţii şi reparaţii de drumuri, poduri şi căi ferate, sau amenajări de fortificaţii. Între anii 1941-1942, românii din comună erau obligaţi să presteze munci grele. Cei care se opuneau erau supuşi la pedepse chinuitoare: li se puneau un băţ pe sub genunchi iar mâinile, trecute pe sub el, erau legate în faţa genunchilor. Era o tortură de tip medievală, care ducea oamenii la leşin şi anchilozare. În toamna anului 1944 o unitatea germană a staţionat timp de două săptămâni în sat, care a fost obligată să se retragă datorită înaintării trupelor sovietice. Ruşii au staţionat şi ei pentru o perioadă scurtă de timp în sat, în înaintarea lor către Ţara Lăpuşului. Cetăţeanul Pop Constantin din Făget i-a furat calul unui ofiţer rus. Acesta nu şi-a urmat unitatea spre Ţara Lăpuşului, ci a rămas în sat până l-a găsit pe făptaş, care a plăti scump fapta lui haiducească. A fost împuşcat aproape de Negrileşti.
De remarcat că, în unităţile armatei române care luptau pentru eliberarea teritoriului naţional, s-au aflat şi 54 de giurgeşteni care s-au refugiat în România în 1940-1944, angajându-se apoi în armată. Imediat după terminarea războiului, mai precis, la începutul lunii iunie 1945, în Ciceu Giurgeşti se ridica un monument în amintirea eroilor căzuţi pe câmpul de luptă. Monumentul, un obelisc cioplit de meşterul Coptil Vasile Pietraru şi sfinţit de preotul Bodea Augustin, este aşezat pe un soclu cu patru nivele, pe o bază pătrată şi este încoronat cu o cruce. Pe cele patru laturi ale lui scrie cu litere săpate în piatră şi colorate în negru următoarele:

  • pe latura dinspre Dumbrăveni: „În amintirea eroilor”.
  • pe latura dinspre şoseaua Ciceu-Giurgeşti-Negrileşti: „În amintirea eroilor din 1914-1918: El. Nast. I., serg. Isai C-tin, serg. Moldovan Vasile, serg. Borodi C-tin, cp. Câmpean Zh., Fr. Banabic C-tin, sl. Bârlea C-tin, Pop C-tin, (POP) Augustin, (Pop) Gheorghe, Danci Vasile, (Danci) Nucu, Florea G. Câmpean S., Moldovan Ion, Magda Ioan, Cornic C-tin, Petruţ Vasile, Vlaşin Vasile, Danci Vasile, Florea I., Zegrean Ptr., Tarniţa C., Vlaşin Th., Gomboş C-tin.
  • pe latura dinspre şoseaua Ciceu-Giurgeşti-Dumbrăveni: „În amintirea eroilor din 1941-1945: slt. Pop Flavi, ser. Banabici, ser. Săplăcan V., sl. Pop Ioan, Clapa I., Năstase G., Moldovan C-tin, Vlaşin I., Călin T., Banabic V., Medv. Ag., Rus C-tin, Pop Ioan, Vlaşin V., Vlaşin I., Petruţ I.
  • pe latura dinspre biserică scrie: „În amintirea eroilor de bombardament: Mureşan G., Pop M., Magda V., Rus C-tin”.

Nu este trecut pe monument, Năstase Vasilică, mort la Volgograd (Stalingrad), iar Gomboş Constantin nu a murit în Primul, ci în al Doilea Război Mondial.
Aceste date au fost preluate din lucrarea „Ciceu-Giurgeşti – o istorie multiseculară”, autori Augustin Pădurean şi Constantin Rusu.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL DUMBRĂVENI –COMUNA CICEU-GIURGEŞTI

În cadrul unei ceremonii la care au participat aproximativ 400 de cetăţeni, un sobor de preoţi în frunte cu P.S. Episcop Vicar Vasile Someşanul al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului şi părintele protopop Herineanu al Protopopiatului Dej, a avut loc ceremonialul de dezvelire şi sfinţire al monumentului din Dumbrăveni, în vara anului 2007. Din partea Asociaţiei „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud au participat la ceremonie: col. (r.) Cordovan Ioan, prof. Nicolae Gălăţean, Şomfelian Constantin şi Fabi Adrian. Asociaţia „Cultul Eroilor” a acordat Diplome de Onoare unui număr de 10 persoane implicate în edificarea monumentului.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA ŞIEU-ODORHEI

Monumentul a fost ridicat în anul 1936 din iniţiativă locală.
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Appel Ioan, Agrişan Ioan, Agrişan Gheorghe, Agrişan Ioan, Arpăştean Andrei, Bilegan Petru, Brendea Ioan, Beudean Ştefan, Dutelbaum Abraham, Gal Dumitru, Gal Mihai, Iaroi Ştefan, Cociş Andrei, Covaci Francisc, Chiciudean Alexandru, Lorinţ Vasile, Măgheruşan Vasile, Măluţan Petru, Moldovan Anton, Moldovan Dumitru, Moldovan Ioan I. M., Moldovan Ioan I. T., Muntean Toader, Neamţu Ioan, Neamţu Ştefan, Nuşfelean Vasile, Pop Gheorghe, Pop Ioan, Silas Petru, Sofrac Martin, Sechei Martin, Timoce Ilie – sergent, Trimbiţaş Ioan, Vitan Ioan, Zăpârţan Ioan, Zugrav Nicolae, Agrişan Mihail, Agrişan Ioan, Agrişan Condrate, Agrişan Vasile, caporal Appel Eugen, plutonier Brendea Mihail, Bilegan Ioan, sergent Bilegan Ioan, sergent Beudean Ioan, Bretan Simion, plutonier Dombrea Pompei, Dombrea Ioan, Dărăban Iacob, Deiterbanm Herman, Cheteli Nicolae, Chiuzan Simion, Cociş Alexandru, Cociş Dumitru, Cociş Irimie, Cociş Ioan, plutonier Cociş Mihail, Cociş Petru, Cociş Vasile, Cornea Nicolae, Cornea Petru, Cristurean Vasile, Florea Vasile, Fustoş Alexandru, Fustoş Ştefan, Gal Ioan, fruntaş Gal Vasile, Huzmezan Ioan, Iclodean Gheorghe, Iclodean Simion, Lazăr Alexandru, Lorinţ Grigore, Lupu Ioan, caporal Luşcan Simion, sergent Măgheruşan Nichifor, caporal Măgheruşan Gheorghe, Măgheruşan Nicolae, Măgheruşan Petru, Mican Gheorghe, Mican Grigore, Mican Vasile, Mican Ştefan, Moldovan Gavrilă, Moldovan Grigore, Moldovan Grigore, Moldovan Grigore, Moldovan Ioan, Moldovan Ioan P., Moldovan Leon, Moldovan Toader, Moldovan Toader, Moldovan Ioan, Morar Echim, plutonier Mureşan Costan, plutonier Malinaş Ioan, Mureşan Ioan, Mureşan Ioan, fruntaş Mureşan Pavel, Năsăudean Dumitru, Năsăudean Ioan, fruntaş Naghi Leon, Nuşfelean Alexandru, Nuşfelean Ioan, Nuşfelean Ioan, Nuşfelean Ioan, Nuşfelean Mihail, Orogdi Petru, Orban Marton, Pop Dumitru I. A., Pop Grigore, Pop Grigore, Pop Grigore, Pop Grigore, Pop Ioan, Pop Dumitru, Pop Pavel, Pop Simion, Pop Ştefan, Pop Vasile, plutonier Puşcaş Ignat, Sfintean Ioan, Sfintean Iustin, Sfintean Vasile, Sechei Ioan, Szekely Simion, Szekely Ioan, Sereş Alexandru, Sereş Dumitru, Sereş Francisc, Sereş Ştefan, Şofrac Zaharie, Trimbiţaş Vasile, Vaida Mihail, Vinter Carol, Hordouan Irimie, Vinter Mihail, Vinter Ioan, Vitan Ioan V., Vitan Gheorghe, Vitan Grigore – învăţător, Vitan Petru, Vitan Toader, Vitan Ioan, Vlodar Adalbert, Zăpârţan Alexandru, Zăgrean Dumitru, Zăpârţan Gavrilă, Zăpârţan Graţian, Zăpârţan Gheorghe, Zăpârţan Ioan V., Zăpârţan Ioan I., Zăpârţan Leon, Zăpârţan Nicolae, Zăpârţan Sandu V., Zăpârţan Vasile V.
Obeliscul este realizat din piatră, are formă piramidală, în trepte, terminat cu o cruce ortodoxă, iar împrejmuirea este asigurată de stâlpi din piatră, uniţi cu lanţuri. Monumentul a fost dezvelit în anul 1936, pentru cinstirea memoriei eroilor români din Primul Război Mondial. Pe faţada obeliscului este un înscris comemorativ: „Ridicat în amintirea eroilor căzuţi pe front în timpul Primului Război Mondial, 1914-1918-1919 / Dormiţi eroi, dormiţi sub glii, / Dormiţi la noi şi-n ţări pustii / Al Domnului e acest pământ / Oriunde sunteţi în mormânt”. Dedesubt sunt înscrise numele a 36 eroi, în timp ce pe feţele II, III şi IV sunt înscrise numele a 121 eroi (eroii din al Doilea Război Mondial au fost trecuţi în urma unei reparaţii efectuate după cel de-al Doilea Război Mondial).

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL COASTA – COMUNA ŞIEU-ODORHEI

Obeliscul este amplasat în centrul satului Coasta, la şosea, din anul 1936, construit din iniţiativa învăţătorului Ioan Sângeorzan ajutat de săteni, în memoria eroilor români din Primul Război Mondial. Monumentul, în formă de piramidă, are la bază un postament, fiind realizat din beton şi piatră. În vârful obeliscului se află o cruce ortodoxă, acest însemn fiind regăsit şi ca element decorativ pe faţada monumentului. Împrejmuirea operei comemorative s-a făcut cu stâlpi de beton, uniţi cu lanţuri. Înscrisurile de pe monument au fost distruse de autorităţile horthyste în anul 1940, dar au fost refăcute în anul 1969 cu ocazia restaurării. În plan frontal este înscris un text comemorativ: „Onoare eroilor morţi pentru patrie şi cinste celor care au luat parte la războiul pentru întregirea neamului 1914-1916-1919, din satul Coasta”. Pe feţele a doua şi a patra sunt înscrise numele a 19 eroi, urmate de o inscripţie comemorativă. Ulterior au mai fost trecuţi doi eroi din al Doilea Război Mondial, respectiv Ciuzan Ioan, Morar Teodor.
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Bîrsan Grigore, Bîrsan Ioan, Chim Ioan, Chirlejan Grigore, Chirlejan Andrei, Chirlejan Nicolae, Chirlejan Petru, Chirlejan Vasile, Encian Ioan, Găurean Simion, Jucan Ştefan, Măgheruşan Teodor, Moldovan Grigore, Oşan Pavel, Oprea Vasile, Pop Ştefan, Sîngeorzan Aurel, Sîngeorzan Iacob, Siriorean Teodor, Morari Toderică.
Ulterior au fost trecuţi şi doi eroi din al Doilea Război Mondial: Ciuzan Ioan şi Morar Teodor.

MONUMENTUL EROILOR ROMÂNI DIN SATUL VISUIA – COMUNA MICEŞTII DE CÂMPIE

Obeliscul este amplasat lângă Şcoala Generală din satul Visuia, fiind dezvelit în anul 1969, pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuţi în cele Două Războaie Mondiale. Monumentul este de formă piramidală, în trepte, realizat din marmură albă şi piatră, iar împrejmuirea este din stâlpi de beton uniţi cu lanţ. Pe faţada monumentului este un înscris comemorativ: „Glorie veşnică eroilor din Visuia căzuţi pentru libertatea patriei. Ridicat din iniţiativa locuitorilor acestui sat în anul 1969”.
Eroii satului Visuia căzuţi în Primul Război Mondial (1914-1918): Arieşan Izidor, Augustin Teodor, Belegan Filimon, Bungărdean Nicolae, Cătană Alexandru, Cătană Vasile, Chiciudean Iosif, Chiciudean Gheorghe, Chibulcutean Petru, Cucuiet Pavel, Gorea Ion, Hălăştăuan Vasile, Ioja Izidor, Ioja Macarie, Luduşan Alexandru, Lup Aron, Man Teodor, Mate Aurel, Mate Avram, Mate Alexandru, Moldovan Grigore, Moldovan Dănilă, Oltean Petru, Pop Ioan, Păcuraru Simion, Precup Ioan, Rad Pavel, Rotaru Iosif, Şăulean Teodor, Suciu Ion, Ioja Partenie, Rusu Alexandru.

Eroii satului Visuia căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1945): Arieşan Izidor, Arieşan Ioan, Archiudean Gheorghe, Augustin Teodor, Barbu Radu – din Regimentul 7 grăniceri, Belegan Toader, Bungărdean Andrei, Borşa Ioan, Chiciudean Constantin, Chiciudean Ioan, Dreptate Iacob, Dreptate Ioan, Dreptate Petru, Feier Grigore, Gorea Ioan (de 19 ani), Gorea Nastasia (în vârstă de 70 de ani), Hălăştăuan Sofia (de 50 de ani), Hălăştăuan Eugen (premilitar în vârstă de 19 ani), Ioja Iacob, Ioja Grigore, Ioja Petru, Maier Ioan, Mate Ioan, Mateianu Izidor, Mate Grigore, Mîndrean Iacob, Moldovan A. Toader, Moldovan Petru, Moldovan Simion, Moldovan Gh. Toader, Muscar Iosif, Oltean Luca, Păcurar Gheorghe, Precup Vasile, Rus Ioan.

MONUMENTUL EROILOR ROMÂNI DIN SATUL FLOREŞTI – COMUNA NIMIGEA

Obeliscul este amplasat în centrul satului Floreşti fiind ridicat în anul 1937, în memoria eroilor români din Primul Război Mondial, prin contribuţia sătenilor, ale căror nume sunt înscrise pe feţele III şi IV ale acestuia. Monumentul este construit din piatră, având o formă piramidală şi se termină cu o cruce ortodoxă. Pe frontispiciul obeliscului este un înscris comemorativ: „În amintirea eroilor căzuţi în războiul mondial / Comuna Floreşti / 1914-1918. Pe faţa opusă sunt inscripţionate numele a 27 eroi români.”
Eroii Primului Război Mondial: Vasile Demian, Petru Flore, Ioan Rusu, Flore Rusu, Ioan Mureşa, Ioan Ilişiu, Grigore Damian, Ilie Pop, Silvestru Moldovan, Ilie Rusu, Ioan Bălăcean, Andrei Lupu, Dănilă Rusu, Ioan Ilişiu, Petru Ilişiu, Vasile Agrişan, Ilie Bărburaş, Toader Mureşan, Leonte Poienar, Dănilă Rebrean, Nicolae Mureşan, Vasile Ilişiu, George Mureşan, George Lupu, Ioan Pop, Dumitru Lupu, David Lăcătuş.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL TĂURE –  COMUNA NIMIGEA

Obeliscul este amplasat în centrul satului Tăure şi a fost dezvelit în anul 1934, pentru cinstirea memoriei ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial şi are o înălţime de 4 m. Monumentul, în formă de piramidă, în trepte, terminat cu o cruce ortodoxă, este împrejmuit de un gard din fier forjat. Pe frontispiciu se află un scurt înscris comemorativ: „În amintirea eroilor căzuţi în războiul mondial 1914-1918”. Pe faţa opusă sunt înscrise numele a 35 eroi căzuţi în război, iar pe faţa a III-a sunt înscrise numele a 34 eroi, participanţi la război.
Eroii din Primul Război Mondial din satul Tăure – comuna Nimigea(1914-1918):
Bilegan Ioan, Bindea Grigore, Borgovan Toader, Briciu Florea, Cîrcu Ioan I. And., Ceteraşi Solomon, Chifa Ştefan, Fătu Gheorghe, Lazăr Ioan, Lorinţ Eusebio, Lorinţ Gheorghe, Lorinţ Iacob, Măluţan Dumitru, Măluţan Vasile, Moldovan Stelian, Mureşan Gheorghe, Mureşan Sever, Mureşan Ştefan, Plăian Grigore, Pop Gavrilă, Pop Iustin, Piop Nicolae, Pop Precup, Pop Sevastian, Pop Toader, Rus Ioan, Sabo Gheorghe Sabo Grigore Sabo Traian, Sîngeorzan Ştefan Şirlincan Ioan, Şutea Ştefan, Zăgrean Ioan, Zăgrean Pompei, Moldovan Ioan.

Eroii Primului Război Mondial(1914-1918) din satul Nimigea de Jos: Balog Jozef, Bazza’th Istvan, Bazza’th Janos, Csillag Cs. Mihaly, Csiszar Janoş, Feher Andraş, Forrai Gyula, Forrai Istvan, Galambosi Istvan, Gergenyi Zoltan, Imre Lajos, Lakatoş Marton, Pall Jozsef, Silai Ferenc, Simon Gyorgy, Suto Mihaly, Szekely Zs. Istvan, Szekely Mihaly, Szekely Zs. Andras, Zsigmond Zs. Istvan, Zsigmond Istvan, Blaga Laszlo, Kitta Gabor, Koman Gergely, Kurka Gergely, Epura Laszlo, Mireşan Todor, Mireşan Gergely, Mireşan Laszlo, Pârc Janoş gy. Pârc Janos G., Pop Janoş, Rusz Laszlo, Telcsan Janos, Telcsan Laszlo, Vaszies Janos, Rosenbaum Adalbert, Farkas Emanuel, Weinstoch Herman, Krug Adalbert, Meister Simeon.

 

MONUMENTUL EROILOR DIN MOCOD – COMUNA NIMIGEA

Dezvelirea monumentului închinat eroilor din cele două războaie mondiale a avut loc duminică 07.XI.2010, pe o vreme deosebit de frumoasă, după slujba de vecernie.
Amplasat în faţa bisericii ortodoxe, monumentul a fost realizat din iniţiativa preotului paroh Dan Vasile, cu sprijinul financiar al credincioşilor din localitate, dar şi al Primăriei comunei Nimigea. Sfinţirea a fost oficiată de către un sobor de 10 preoţi, în frunte cu părintele Ioan Dâmbu – protopopul Năsăudului.
Au fost prezenţi, de asemenea, primarul comunei Nimigea – Mircea Runcan, consilieri locali şi un număr mare de localnici.

Monumentul are reprezentat pe una din feţe două icoane realizate în mozaic, înfăţişându-i pe Arhanghelii Mihail şi Gavril, al căror hram îl poartă frumoasa biserică din Mocod, precum şi pe cei patru sfinţi năsăudeni: Tănase Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu.
Pe partea opusă sunt consemnate în marmură numele eroilor mocodeni din Primul şi al Doilea Război Mondial.
Proiectul monumentului a fost realizat de familia Floarea şi Vasile Moldovan, domiciliat în Bistriţa, dar cu rădăcini în satul Mocod.

MONUMENTUL EROILOR ROMÂNI DIN GALAŢII BISTRIŢEI

Obeliscul este amplasat în centrul comunei Galaţii Bistriţei, fiind dezvelit în anul 1935, pentru cinstirea memoriei eroilor români din Primul Război Mondial. Monumentul, cu o înălţime de 4,9 m. este realizat din piatră şlefuită şi beton, fiind împrejmuit cu un gard din sârmă. Inscripţiile originale de pe monument au fost distruse în timpul ocupaţiei horthyste, însă din evidenţele Bisericii Ortodoxe din comună rezultă că în Primul Război Mondial au căzut la datorie un număr de 52 eroi.
Eroii căzuţi în Primul Război Mondial (1917-1919): Arcălean Ioachim, Barabaş George, Barabaş Ioan, Borşa Gavril, Berariu Ioan, Briciu Ioan, Briciu Marcu, Briciu Sever, Briciu Veniamin, Budurlean Ioan, Chiorean Gavril, Coprean Eremie, Coprean George, Creţu Petre, Creţu Timoftei, Dipşan Andrei, Dipşan Ioan, Dosu Ioan, Herinean Pavel, Iudean Simion, Lorinţ Petre, Lupşor Andrei, Lupşor George, Măierean Ioachim, Măierean Nicolae, Mateiu Constantin, Moldovan Ioan, Moldovan Nistor, Moldovan Iacob, Muntean Nicolae, Mureşan Constantin, Petrariu Petre, Raita Petre, Raţiu Petre, Robu Gavril, Robu George, Robu Nicolae, Robu C. Mihail, Robu Zaharie, Runcan Mihail, Rusu Ioan a Irinii, Rusu Ioan a lui Ion, Simion Vartolomei, Sonfelian Ioan, Somfelian Mihail, Sociu Ioan, Vermeşan Teodor, Vermeşan Toma, Brătan Simion, Găluţ Damian.
Eroii căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1945): Borşa Domete, Bota Tomuca, Chiorean Aurel, Coman Ionel, Coprean Nicolae, Ghindean Ioan, Măierean Maftei, Mărginean Nicolae, Nicula Alexandru, Şomfelian Iulian – înv., Şomfelian Petru – înv., Runcan Alexandru, Runcan Iacob, Runcan Grigore, Prodan Andrei, Tocaci Ioan, Varga Ilie, Vultur Ioan.
Pe una din plăcile comemorative ale monumentului se află încrustate următoarele versuri ale poetului Lucian Georgiu din Galaţii Bistriţei:

„Oricine ai fi opreşte-ţi paşii o clipă,
Şi-n genunchi tăcut
Striveşte o lacrimă între gene,
Adu-ţi aminte c-au căzut,
Aceştia toţi, nu pentru ei,
Ci fiecare
Ţi-a dat un colţ de cer mai liber,
Ţi-au dat o Românie Mare”.

Poet Lucian Georgiu

          Monumentul a fost edificat în anul 1935, iar după al Doilea Război Mondial au fost înscrişi şi eroii căzuţi în acest război. În anul 1994 a fost renovat cu sprijinul doamnei Iuliana Varga şi familia sa. Monumentul se află în centrul localităţii Galaţii Bistriţei, în faţa clădirii în care funcţionează Grădiniţa de copii şi Biblioteca comunală Galaţii Bistriţei.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL TONCIU – COMUNA GALAŢII BISTRIŢEI

În satul Tonciu, în anul 1940 a fost edificat un monument în memoria eroilor căzuţi în Războaiele mondiale. Pe monument se află înscris următoarele:
Eroii căzuţi în Primul Război Mondial (1914-1918):
„A HAZAERT” – PENTRU PATRIE
Ferenczi Mihaly, Mezei-Racz Janos, Racz Janos, 84, Racz Janos, 102, Zabolyai Marton, Bertleff Gyorgy, Hendel Gyorgy, Reschner R. Janos, Leonhardt Marton, Racoci Marton, Vermeşan Istvan, Zaigmond Geza.
Eroii căzuţi în al Doilea Război Mondial (1941-1945) – ce probabil că au fost trecuţi ulterior:  „A HAZAERT” – PENTRU PATRIE.
Fazakaş Mihaly, Gereb Lajos, Gyenge Sandor, Szekely Janos, Szekely Mihaly, Vas Mihaly.
Datele au fost prezentate de către primarul comunei, ing. Vasile Găurean şi secretarul Simion Magoş la data de 11.02.2005.

 

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL ŞOPTERIU – COMUNA URMENIŞ

Obeliscul este amplasat în centrul satului Şopteriu şi a fost dezvelit, în anul 1964, în memoria eroilor români din Primul Război Mondial. Obeliscul are o înălţime de 2,6 m. fiind realizat din beton, fără să aibă gard împrejur. Pe faţada monumentului este un înscris comemorativ: „Eroilor noştri 1914-1919”.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA TEACA

Monumentul este amplasat în curtea bisericii ortodoxe din Teaca şi a fost înălţat de către comunitatea creştin-ortodoxă din comună în semn de preţuire şi în memoria eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale. Este regretabil că acest simbol al respectului faţă de eroii comunei, care sunt şi eroii neamului românesc – este ascuns după un gard şi nepus în valoare în toate mijloacele de comunicare scrise şi nescrise. Orice monument, cu atât mai mult al eroilor care s-au jertfit pentru neam şi ţară, trebuie să fie expus vizibil, tuturor trecătorilor, prin satul, comuna sau oraşul respectiv. El trebuie să devină unul din principalele puncte de atracţie pentru turiştii dornici, nu numai de peisaje şi tratament decent, ci şi de prezentarea istoriei şi eroismului zonei prin care trec. În fond, acest tot unitar reprezintă adevăratul turism modern. Mai avem primari, şi nu numai, cărora le este frică să-şi prezinte adevărata istorie a locurilor în care trăiesc.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL ARCHIUD – COMUNA TEACA

Monumentul se află în centrul localităţii Archiud şi a fost dezvelit în anul 1948, pentru cinstirea memoriei eroilor români din cele Două Războaie Mondiale. Monumentul este opera lui Kovaci Mihai, fiind realizat din piatră cioplită şi terminat cu o cruce ortodoxă, iar împrejmuirea este asigurată cu un gard din metal.
În stânga şi dreapta monumentului sunt amplasate două troiţe.
Troiţa din partea stângă este destinată eroilor morţi în Primul şi al Doilea Război Mondial. După cum se poate observa şi în inscripţia de pe troiţa din lemn, a fost construită de către refugiaţii din Archiud, în cinstea eroilor localităţii morţi în cele două războaie mondiale. Pe troiţă se află următorul înscris: „Ridică această sfântă troiţă refugiaţii din Archiud. Anul 1946.”
Cea de-a doua troiţă din lemn împreună cu crucea de piatră a fost construită în anul 1948 cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la „Marea revoluţie din 1848”.
Realizatorul monumentului, Mihai Covaci, se povesteşte că ar fi comis o crimă în ţinutul secuiesc, a fost alungat din acele zone şi s-a refugiat în localitatea Archiud. Aflându-se despre acesta că ştie să sculpteze în piatră, preotul din sat din vremea aceea l-a îndrumat să sculpteze o troiţă din piatră şi astfel i se vor ierta păcatele. Acesta s-a conformat cerinţelor preotului şi în anul 1948 a adus cu ajutorul sătenilor 3 bucăţi de pietre mari dintr-un deal din împrejurimile localităţii Costiş. Acestea au fost sculptate; din două a fost confecţionat piedestalul crucii şi din cea mai mare a sculptat crucea. Pe aceasta a sculptat numele eroilor din localitate care s-au jertfit în cele două războaie mondiale, care au străbătut satul. Crucea din lemn din dreapta a fost ridicată în aceeaşi perioadă de către sătenii care au vrut să marcheze şi momentul Revoluţiei din 1848. Pe această troiţă este scris: „Ridicatu-s-a această sfântă troiţă în anul domnului 1948 la 100 de ani de la Revoluţia din 1848, primar fiind Florea Nicolae”. Renovarea monumentului prin anii 1979-1980 a făcut ca monumentul să fie îngrădit cu gard, înainte fiind apărat de un gard viu. Pe faţada monumentului sunt înscrise numele eroilor români jertfiţi între 1914-1918, respectiv 1941-1944.
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Raşca Ioan, Bartoş Mihăilă, Berchi Ioan, Brătfălean Ioan, Oltenaş Teodor, Ungur Ioan, Curta Ioan, Varga Alexandru, Buga Nicolae, Irină Teodor, Nacu Visarion, Molnar Ioan, Ciurcu Ioan, Bodor Alexandru, Sabău Gheorghe, Fiscutean Alexandru, Ponţi Crăciun, Boţoiu Iosif, Radu Ignat, Cîmpean Ioan lui Vasile, Pintican Ioan lui Teodor, Brătfălean Ioan, Pintican Ioan, Buhnar Nicolae, Cîmpean Ioan lui Grigore, Hajnal Alexandru, Someşan Gorea, Moldovan Iosif, Paşca Vasile, Albertfi Ioan, Cîmpean Teodor, Birean Ignat Florea Ioan, Florea Simion, Pop Emil, Sabău Ioan, Raşca Petru, Budulicean Ioan, Botezan Gavril.
Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial (1940-1945): Ardelean Traian, Vişan Alexandru, Şulea Grigore, Cîmpean Ioan, Fiscutean Alexandru, Curta Ignat, Eghed Simion, Uifălean Mihăilă, Pop Emil, Moldovan Vasile, Cocan Ioan, Pintican Teodor, Cîmpian Simion, Ceuşan Ioan, Hajnal Iosif, Vişan Vasile, Buga Zaharie.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL OCNIŢA – COMUNA TEACA

Monumentul iniţial a fost de tip troiţă, realizat din beton şi metal, amplasat atunci în centrul satului Ocniţa, în curtea Bisericii Ortodoxe. Troiţa a fost înălţată în anul 1933, în memoria ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Pe faţada troiţei se afla un scurt înscris comemorativ: „SCUMPILOR NOŞTRII EROI / 1914-1919”. Dedesubt au fost înscrise numele a 52 eroi români. Fiind simplu în construcţie, nu a fost declarat monument. Monumentul se afla pe terenul parohiei ortodoxe Ocniţa, în curtea bisericii, chiar la intrare. În anul 2003 sub păstorirea preotului Vasile Drăgan a fost ridicat un nou monument istoric la Ocniţa, pe locul vechiului monument, cu fonduri adunate de la cetăţeni şi cu sprijinul primăriei Teaca, primar Eckerhardt Zaig. O sumă importantă de bani a fost donată pentru ridicarea noului monument şi pentru amenajarea bisericii şi a împrejmuirii de către Fundaţia româno-elveţiană Juroc al cărei preşedinte este colonelul în rezervă Florentin Archiudean, fiu al satului. S-a implicat în adunarea şi donarea de fonduri pentru ridicarea noului monument şi înnoirea bisericii, Cornelia Ardelean-Archiudean, solistă de muzică populară, fiică a satului Ocniţa. Proiectul monumentului a fost realizat şi donat gratis de către colonelul în retragere, epigramistul, poetul, scriitorul şi omul de cultură, care a fost Alexandru Misiuga. Noul monument, realizat din beton şi placat cu marmură, are înscrişi un număr de 96 eroi din satul Ocniţa, căzuţi în Primul şi în cel de-al Doilea Război Mondial. Pe noul monument este înscrisul: „Glorie eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două războaie mondiale”.
Iată numele eroilor din Ocniţa din Primul Război Mondial (1916-1918): Lup Ionaş, Crişan Ioan, Suci Simion, Cătinean Simion, Ionaş Dumitru, Cătineran Pompei, Cătinean Pompei, Dorgo Iulius, Ardelean Grigore, Ceuşan Alexandru, Coman Dănilă, Toma Vasile, Toma Ioan, Bugnar Ioan, Bugnar Aurel, Bonţ Dumitru, Botoi Ioachim, Bugnar Simion, Pop Alexandru, Cătană Toderică, Pintican Petre, Pintican Alexandru, Budelecan Alexandru, Rus Vasile Rua Ioan, Cătinean Avram, Ceuşan Pavel, Pop Aurel, Ceuşan Ioan, Naste Ioan, Ioana Toderică, Gheorghilaş Grigore, Someşan Simion, Cătinean Ioan, Moldovan Alexandru, Toma Ioan, Toma Simion, Bugnar Ioan, Toma Alexandru, Budurlean Ilie, Dreptate Alexandru, Chiorean Iuliu, Petrică Ioan, Pop Ionică, Bugnar Vasile, Ceuşan Ioan, Pop Alexandru, Ceuşan Iacob, Lup Alexandru, Şulea Niculae, Chiorean Pavel, Chiciudean Alexandru, Ceuşan Aurel, Dorgo Simion.
Între anii 1940-1945 au căzut pe câmpurile de luptă următorii: Cătinean Alexandru, Bugnari Grigore, Bogdan Niculae, Harga Alexandru, Bugnar Alexandru, Someşan Emil, Bugnar Augustin, Păcurar Aurel, Someşan Alexandru, Boţoi Ioan, Bugnar Aurel, Bugnari Alexandru, Şulea Victor, Bugnar Alexandru, Cătinean Augustin, Sava Pompei, Chiorean Teodor, Ionescu Alexandru, Rtîpean Teodor, Dorgo Alexandru, Toma Augustin, Vultur Teofil Lup Iustin, Cătinean Artimie, Nicoară Viorel, Cotoi Alexandru, Cotoi Iustin, Ceuşan Ioan, Sălăgean Ianoş Dreptate Victor. Datele au fost puse la dispoziţia autorilor de către col. (r) Florentin Archiudean şi preotul paroh Vasile Drăgan.

MONUMENTUL EROILOR DIN VIILE TECII – COMUNA TEACA

Monumentul a fost ridicat în anul 1933 în cimitirul bisericii, în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial.

COMPLEXUL MONUMENTAL DIN SATUL PINTICU – COMUNA TEACA

Duminică 07.X.2001, în cea de a şaptea zi a lui Brumărel, sărbătoarea Sfinţilor mucenici Serghie şi Vah, a Sfântului Sfinţit Polihranie, parohia ortodoxă română Pinticu împreună cu primăria comunei Teaca au organizat şi desfăşurat în satul Pinticu dezvelirea bustului eroului martir Constantin Romanu-Vivu, unul dintre conducătorii revoluţiei române din Transilvania de la 1848-1849, prefectul Legiunii a XII-a, cu hotarele între Mureş şi Someş, omul care a visat alături de Nicolae Bălcescu, Simion Bărnuţiu şi Avram Iancu o Românie mare şi liberă. La impresionanta manifestare de la Pinticu au fost prezenţi: profesorul Gheorghe Marinescu – preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, ec. Mircea Taloş – vicepreşedintele Consiliului Judeţean B.N., profesorul universitar doctor Gheorghe Funar – primarul municipiului Cluj-Napoca, profesorul universitar doctor Iacob Petru Pântea din Cluj-Napoca, profesorul universitar doctor Ioan Rauca din Târgu Mureş, ing. Viorel Cotuţiu – directorul S.A. UCTA Bistriţa, col. (r) Emil Albu – preşedintele ANVR Bistriţa-Năsăud, col. (r) Aurel Tănăsescu şi lt. col. (r) Ioan Cordovan din partea Asociaţiei „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, Gheorghe Oros – secretarul Societăţii cultural-patriotice „Avram Iancu” din Târgu Mureş, un foarte numeros public din satele şi comunele din apropiere. Ceremonia a început cu Sfânta Liturghie arhierească oficiată de către un sobor de preoţi în frunte cu P.S. Episcop Vicar Vasile Someşanul, în cadrul căreia preotul satului Pinticu, Simion Rad a fost hirotonit ca iconom stavrofor, pentru meritele deosebite aduse bisericii creştine ortodoxe din Pinticu şi pentru contribuţia sa în ridicarea impunătorului bust a lui Constantin Romanu-Vivu. Festivitatea dezvelirii bustului marelui patriot paşoptist a început cu intonarea Imnului de Stat. În acordurile unui impresionant semnal de trompete a fanfarei militare din Bistriţa, primarul comunei Teaca – prof. Eckehardt W. Zaig a dezvelit bustul eroului martir. A urmat parastasul de pomenire a eroilor neamului din satul Pinticu. Cu acest prilej au rostit cuvântări, primarul comunei Teaca, Eckehardt W. Zaig, profesorul Gheorghe Marinescu, profesorul universitar doctor Gheorghe Funar, profesorul universitar doctor Iacob Petru Pântea, profesorul universitar doctor Ioan Silviu Nistor, profesorul Ilarie Gheorghe Opriş din Sângeorzu de Mureş, prof. Ioan Tompea din Tg. Mureş, col. (r.) Aurel Tănăsescu – preşedintele As. Jud. „Cultul Eroilor” B.N., care a înmânat diplome de onoare celor ce s-au implicat în edificarea frumosului complex monumental. După depunerea de coroane la monument de către participanţi, manifestaţia a fost încheiată cu defilarea gărzii de onoare a Batalionului 812 din Bistriţa. În finalul activităţi a avut loc un spectacol festiv susţinut de artiştii Cercului Militar al Garnizoanei Bistriţa, condus de către col. (r.) Florentin Archiudean.
Cine a fost Constantin Romanu-Vivu? Aşa cum am menţionat mai sus, Constantin Romanu-Vivu a fost un apropiat a lui Bălcescu, un mare luptător al idealurilor de la 1848. El şi-a stabilit în mod provizoriu cartierul general al Legiunii a XII-a la Teaca şi apoi l-a mutat la Reghin. La 22 noiembrie 1848, Constantin Romanu-Vivu soseşte la Teaca, de unde după câteva zile de şedere, se îndreaptă spre Pintic, satul său natal, pentru a se întâlni cu unchiul său Ştefan Moldovan. Cu ajutorul acestuia, Constantin Romanu, care-şi zice de acum şi Vivu, îşi organizează prefectura formată din 104 sate, ce au fost împărţite în 9 tribunate. Adăugarea la numele vechi şi pe cel de Vivu, aşa cum făcuse şi Ion Axente-Sever, aşa cum făcuse şi Alexandru Papiu-Ilarian, a fost inspirat. Am traduce, Viv – adică cel care trăieşte, cel care supravieţuieşte prin faptele lui, prin opera lui, şi într-adevăr, prin toate faptele lui, Constantin Romanu-Vivu şi-a schimbat porecla în renume. Printre comisarii săi au figurat personalităţi ale locului ca: preotul Gavril Dorgo şi Georg Muller, funcţionar la poşta din Teaca. Ca viceprefect a fost numit unchiul său, preotul din Pinticu, Ştefan Moldovan. Activitatea lui Constantin Romanu –Vivu în slujba revoluţiei ardelene se sfârşeşte la 20 ianuarie 1849, când a fost atacat şi prins de o ceată de călăreţi secui din Ditrău. Într-una din zile, sub pretextul că vor să-l ducă, pe el şi pe viceprefectul Ştefan Moldovan la Cluj şi de acolo la Debreţin, au fost scoşi din „cercetare” şi executaţi pe şoseaua care ducea la Reghin. Cadavrele, crunt mutilate şi strivite de copitele cailor, pe colina numită Căpâlna, au fost aruncate pe margine de drum, unde au stat mai multe zile pradă ciorilor şi câinilor, până ce au fost totuşi îngropate. Potrivit unor martori ai vremii „…lângă Jabeniţa, pe Valea Gurghiului, la frumoasa pădure de stejar numită Mociar, este un loc numit «la Acăstăi», adică «spânzurători»”. Bătrânii povestesc că aici au fost spânzuraţi iobagii din Jabeniţa şi din Solovăstru care se înrolau în legiunea dascălului de la Pintic, Constantin Romanu-Vivu. Tot aici au fost spânzuraţi şi românii care au contribuit cu bani la susţinerea războiului pentru independenţă din 1877. Făcând bilanţul crimelor săvârşite de husarii secui, au rezultat: 4 prefecţi omorâţi, Alexandru Bătrâneanu spânzurat la Cluj, Constantin Romanu-Vivu tăiat în bucăţi la Reghin, Petru Dobra împuşcat la Abrud, Ion Buteanu spânzurat la Zarand. Au fost omorâţi, de asemenea, doi viceprefecţi, dintre care unul Tudoran a fost tăiat de viu la Sântcrai şi preotul Ştefan Moldovan din Pinticu, ajuns viceprefectul lui Vivu, 10 tribuni, 100 de centurioni şi mulţi preoţi, învăţători şi ţărani spânzuraţi şi împuşcaţi. În total au fost 35.000-40.000 de pierderi din partea românilor, iar 230 de sate şi tot atâtea biserici româneşti, au fost arse până în temelii.
Aşa a sfârşit, la numai 28 de ani, un om de o înaltă puritate morală, patriot înflăcărat, care şi-a dedicat întreaga sa activitate propăşirii neamului său. Convins că prin luptă se poate câştiga libertatea, Constantin Romanu-Vivu a mers în mijlocul poporului, pe care l-a învăţat să lupte cu arma în mână. Pe Valea Reghinului, învăţătorul Constantin Romanu-Vivu, conducătorul Legiunii a XII-a, care cuprindea 3000 de oameni din 104 sate, a fost în fruntea acestora, trezind în ei „conştiinţa puterii proprii” în ştergerea robiei. Era şi firesc ca şi locuitorii satului natal al revoluţionarului, să-i cinstească memoria, astfel că la 7 octombrie 2001, în curtea bisericii satului, i s-a ridicat şi sfinţit un frumos bust care, alături de cele două plăci comemorative cu eroi din Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial, amintesc de eroismul şi patriotismul oamenilor locului.  Eroii din Primul Război Mondial (1914-1918): Harşia Teodor, Hîrja Demian, Luca Pantelimon Leucă Ioan, Lup Simion, Neţan Toderică, Tănase Ioan, Pântea Iacob, Berean Ignat, Brăţan Nicolae, Luca Ioan F., Lup Petru, Pop Ioan, Priscorniţă Ilie, Simionca Toader.
Eroii din al Doilea Război Mondial (1941-1945): Pîntea Andrei, Luca Ioan, Danciu Teodor, Rusu Vasilică, Chibulcutean Simion, Cocolaş Traian, Furdu Ioan, Priscorniţă Petru, Hîrja Teodor, Tănase Simion, Tănase Ioan, Tănase Petru, Leucă Gheorghe, Dedeian Iacob, Neţan Teodor, Moldovan Valer, Danciu Andrei, Demeter Valentin, Brăţan Andrei, Gordon Manoilă, Măierean Petru, Oniga Arsinte, Pop Ioan.

MONUMENTUL EROILOR ROMÂNI DIN COMUNA SILIVAŞU DE CÂMPIE

Monumentul a fost amplasat în anul 1937, în satul Fânaţele Silivaşului, iar după restaurare, a fost mutat în comuna Silivaşu de Câmpie, unde se află şi în prezent. Monumentul, de formă prismatică, este postat pe un soclu piramidal, fiind realizat din piatră şi împrejmuit cu un gard din lemn. Este ridicat în memoria eroilor români şi maghiari din Primul Război Mondial. Pe faţada monumentului se află un înscris memorial: „S-a ridicat acest monument în comuna Silivaşu de Câmpie în memoria celor 78 eroi căzuţi pe câmpul de luptă din 1914-1919”. Pe monument sunt înscrise numele celor 78 de eroi.
Eroii căzuţi pe câmpurile de luptă din Primul Război Mondial:
Băldean Ioan, Băldean Teodor, Băldean Maftei, Boanţă Dănilă, Boanţă Ioan, Balaş Nicolae, Cătană Achim, Gălăţan Ioan, Cătană Iosif, Cătană Petru, Cătană Vasile, Cornea Ioan, Cornea Tănăsie, Cuc Vasile, Cucuiet Ioan, Culpean Vasile, Cucuiet Vasile, Culpean Valer, Curticăpean Vasile, Curticăpean Traian, Dîmbean Grigore, Dîmbean Andrei, Deac Simion, Matei Timotei, Matei Petru, Matei Vasile, Matei Zaharie, Mihalte Dănilă, Mihalte Ioan, Mihalte Vasile, Mihalte Gheorghe, Mihalte Ioan, Moldovan Alexa, Moldovan Ioan, Moldovan Ioan, Moldovan Traian, Moldovan Ariton, Moldovan Victor, Morar Gheorghe, Negruşa Iacob, Negruşa Ioan, Pop Nicolae, Raţiu Alexandru, Raţiu Pavel, Raţiu Izidor, Răzăoare Luca, Răzoare Vasile, Sabău Alexandru, Sabău Artimie, Fiscutean Ioan, Fiscutean Vasile, Fiscutean Maxim, Fiscutean Vasile, Feşter Gheza, Mirischi Avram, Gal Gheza, Cămărăşan Ioan, Gherman Ananie, Gherman Vasile, Gliga Augustin, Gliga Nicolae, Greab Alexandru, Haidău Andrei, Haidău Vasile, Husoş Nicolae, Uilăcan Ioan, Moiteni Ştefan, Deji Ioan, Furnea Dumitru, Matei Ioan, Matei Ioan, Matei Pavel, Sabău Iacob, Sălăgean Alexandru, Sălăgean Dănilă, Sîmbotelecan Ioan, Sîmbotelecan Vasile, Şopterean Arsinte, Şopterean Ioan, Moldovan Matei, Moldovan Morţi, Moldovan Toma, Matei Ioan, Stupinean Victor, Stupinean Ioan Uriş.
Eroii căzuţi pe câmpurile de lupta în timpul celui de-al Doilea Război Mondial:
Boantă Traian Cuţu, Boantă Ioan, Boantă Valica, Boantă Ioan, Cămărăşan Simion, Cămărăşan Iosif, Cătană Ioan, Cătană Teodor, Colcer Ioan, Cimaş Teodor, Chiş Deneş, Dreptate Alexandru, Dîmbean Pavel, Dîmbean Dănilă, Dîmbean Dumitru, Gliga Gică, Huzdup Ioan, Hurubean Gheorghe, Haidău Ioan, Lup Simion, Matei Iacob, Matei Ioan, Mateian Grigore, Negruşa Ioan, Negruşa Ioan, Negruşa Teodor, Oroian Teodor, Păcurar Tănăsie, Pop Aurel, Pop Aron, Pop Ustian, Pop Petru, Pop Zaharie, Pop Maftei, Sîmbotelecan Ioan, Dălăgean Dănilă, Stupinean Victor, Ciobanu Dumitru.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL MĂLUŢ –  COMUNA BRANIŞTEA

Monumentul, de tip obelisc, a fost ridicat în anul 1954, pentru cinstirea memoriei ostaşilor români căzuţi în cele Două Războaie Mondiale. Obeliscul este realizat din piatră şi beton, fiind amplasat în curtea Bisericii Ortodoxe din satul Măluţ. Pe feţele I şi II ale monumentului sunt înscrise numele a 36 eroi, căzuţi în Primul şi al Doilea Război Mondial.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA BRANIŞTEA

Monumentul se află amplasat în centrul comunei Braniştea şi a fost dezvelit în anul 1946, pentru cinstirea memoriei eroilor români din cele Două Războaie Mondiale. Monumentul este realizat din piatră şi ciment, iar împrejmuirea este asigurată de stâlpi din piatră uniţi cu lanţuri. Pe faţada monumentului se află un înscris comemorativ, iar pe latura II şi III sunt înscrise numele a 15, respectiv 16 eroi români căzuţi în anii 1914-1918. Pe jumătatea inferioară a feţei a III-a şi faţa a IV-a sunt inscripţionate numele a 10 eroi români căzuţi între anii 1941-1945.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA BUDEŞTI

Monumentul se află amplasat în centrul comunei Budeşti şi a fost dezvelit în anul 1948, în memoria eroilor români şi sovietici, căzuţi în al Doilea Război Mondial. Obeliscul a fost ridicat din iniţiativa şi contribuţia muncitorilor de la Societatea de Tramvaie Bucureşti şi a locuitorilor comunei. Este realizat din piatră de râu şi beton mozaicat, iar ca element ornamental pe faţadă se află un basorelief, reprezentând un ostaş român şi unul sovietic. În anul 2000 a fost renovat din iniţiativa primăriei şi a localnicilor, adăugându-se în plus o cruce din marmură albă în vârful monumentului, iar pe frontispiciu s-au aplicat două plăci comemorative cu eroii căzuţi în Primul şi al Doilea Război Mondial.
Eroii căzuţi în Primul Război Mondial (1914-1918) din Budeşti şi Budeşti Fânaţe: Filip S., Mîndrean L.,Tomşa V., Brătfălean V., Aruncutean A., Moldovan I., Stoica D., Aruncutean I., Tomşa I., Oltean I., Bândean I., Brătfălean I. Cimpoieş V., Moldovan D., Moldovan A., Moldovan G., Moldovan I., Moldovan P., Mărginean I., Hedeş D., Hedeş I., Hedeş I., Faur I., Bologa I., Mircean I., Gavril I., Rus I., Faur I., Sebastian A., Cimpoieş T., Filip I., Rus I., Mîndrean V., Mîndrean A., Lumperdean I., Lumperdean I., Tomşa O., Pop V., Filip I., Frătean N., Filip V., Pianoschi L., Şamşudean C. Tofană T. Frătean T., Viluca D., Gavrilă S., Valea P., Pop A., Pop A., Hedeş A., Hedeş P.
Eroii căzuţi în al Doilea Război Mondial (1941-1945) din Budeşti şi Budeşti Fânaţe: Mărginean Gavrilă, Tomşa Pavel, Tomşa I. Vasile, Chirosă Alexandru, Cimpoieş Iacob, Mîndrean Gavrilă, Faur I., Hedeş F. Doroftei, Dorhoi Ieremia, Macavei Avram, Mateian Ieronim, Rus Ioan, Legigan S. Teodor, Mîndrean G. Ioan, Oltean Traian, Mărginean A., Moldovan Ieronim, Aruncutean Alexandru, Borşa Ioan,Şamşudean Samoilă.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL ŢAGU – COMUNA BUDEŞTI

Monumentul a fost dezvelit în anul 1937 şi restaurat în anul 1941, pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul are formă piramidală, este fixat pe un soclu şi a fost realizat din beton armat. Pe faţada monumentului este un înscris:
„AMINTIREA EROILOR / 1914-1919”. Sunt înscrise numele eroilor din Primul Război Mondial, iar alături sunt înscrise, din anul 2007, şi numele a trei eroi din al Doilea Război Mondial.
Eroii satelor Ţagu şi Ţăgşoru sunt: Nobilul Gavril din Ţagu Mare, închis la Alba Iulia între anii 1701-1706, pentru motivul că a apărat credinţa ortodoxă, sublocotenent Greabu Alexandru, Dărăban Iosif, Raşca Ioan, Sărmăşan Petru, Budelecan Vasile, Trif Matei, Călbează Alexandru, Chibulcutean Petru, Rus Vartolomei, Cerchedean Vasile, Şopterean Ioan, Lărgan Ioan, Jecan Ioan, Rus Ioan, Budelecan Grigore, Budeşan Gheorghe, Husos Nicolae, Lumperdean Ioan, Deneş Arpad, Moldovan Pantelimon, Largan Andrei, Cătană Ilie, Budelecan Indrei, Rus Nicolae, Şopterean Zaharie, Moldovan Adrian, Seica Ieronim, Budelecan Iacob, Budelecan Alexandru, Uilăcan Alexandru, Foriş Mihail, Biriş Petru, Biriş Iacob, Rus Emil, Rus Alexandru, Ţăgşorean Toader – căzut în al II-lea Război Mondial, Lăzăreanu Valer, Sonher Iosif, Sonher Francisc, Macai Andrei, Sânmărtean Cornel, Ioja Ioan, Moldovan Alexandru, Moldovan Ionaş, Oltean Ioan, Novăceanu Aurel, Cerghedean Romu, Şopoterean Costică, Cătană Grigore, Largan Andrei.
Monumentul a fost renovat din temelii la 24.06.2007, de sărbătoarea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoarea Sânzienelor, sau Drăgaica cum i se mai spune prin popor.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA MĂRIŞELU

Monumentul este edificat din anul 1999, prin contribuţia cetăţenilor. Este ridicat în cimitirul bisericii, la intrarea în biserică, în partea stângă, turnat din beton pe o placă mare. Este construit din 7 elemente, are o cruce din marmură, din turnare. A fost edificat pentru a aduce recunoştinţă şi amintire eroilor căzuţi în cele Două Războaie Mondiale pentru întregirea patriei şi a neamului românesc. În partea stânga-faţă: „1914-1918” sunt înscrişi 21 de eroi, iar în partea dreaptă-faţă „1941-1945” sunt înscrişi 13 eroi. Este împrejmuit cu stâlpi din ţeavă, legaţi cu lanţuri între ei. În dreapta şi stânga monumentului sunt amplasaţi doi stâlpi din ţeavă sub formă de cruce cu globuri pentru iluminat.
Eroii din Primul Război Mondial din localitatea Mărişelu:
Arcălean Ioan, Bota Vasile, Budurlean Ioan, Bretfelean Petru, Cosma Mihăilă, Cotoc Gavrilă, Cotoc Grigore, Cosma Mihăilă, Feier Pavel, Meşter Leon, Moldovan Simion, Morar Ioan, Pop Nicolae, Rus Ioan, Rus Nicolae, Rus Mihăilă, Tîrnovan George, Vermejan Samson, Barteş Nicolae, Barteş Toader, Roşca Toader
Eroii din al Doilea Război Mondial din localitatea Mărişelu:
Runcan Augustin, Pop Simion, Berar Sanson, Vermejan Ioan, Budurlean Anton, Budurlean Toma, Pop Donise, Mărginean George, Roşca Tănase, Dohotar Vasile, Sas Vasile, Moldovan Teofil, Hordoan Cirilă

Monumentul din localitatea Mărişelu s-a ridicat din iniţiativa Consiliului Parohial, în frunte cu preotul paroh şi din contribuţia credincioşilor ortodocşi.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL MĂGURELE – COMUNA MĂRIŞELU

Monumentul este edificat din anul 1994 din fondurile personale ale familiei Creţa Grigore şi Ioana. Construit din 3 elemente de beton, cel din mijloc este sub formă de cruce, cele laterale sunt prinse cu câte o placă de marmură. Pe cruce scrie: „EROILOR NEAMULUI”. Pe placa din stânga „1914-1918” sunt înscrişi 17 eroi. Pe placa din dreapta „1941-1945” sunt înscrişi 14 eroi.
Eroii din Primul Război Mondial din localitatea Măgurele:
Arcălean Ioan, Bota Vasile, Budurlean Ioan, Cosma Mihăilă, Cotoc Gavril, Cotoc Grigore, Cosma Mihăilă, Feier Pavel, Meşter Leon, Rus Ioan, Vermejan Samson, Barteş Vasile, Barteş Pavel, Bîscovan Maftei, Barteş Ioan, Barteş Ioan, Barteş Mihăilă.
Eroii din al Doilea Război Mondial din localitatea Măgurele:
Moldovan Teofil, Pop Dionise, Pop Simion, Nicoară Savel, Barteş Grigore, Feier Mihăilă, Lupaş Petru, Lupaş Ioan, Roşca Augustin, Berar Fabian, Moldovan Vasilică, Berar Sanson, Dohotar Vasile, Sas Vasile.
Monumentul a fost ridicat în anul 1993, din iniţiativa preotului paroh şi pe cheltuiala familiei Creţa Grigore şi soţia sa Ioana din Măgurele. El se află amplasat în curtea Şcolii Generale din localitatea Măgurele.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL SÂNTIOANA –COMUNA MĂRIŞELU

Monumentul a fost ridicat în anul 2004 prin contribuţia personală a familiei Vărărean Petru, Ioana şi fiica Valerica.
Eroii din Primul Război Mondial: Drăguş Zaharie, Roşca Condrate, Drăguş Grigore, Flore Dumitru, Brumă Ilie, Cotoc Pascu, Pop Grigore, Luca Toader, Pavel Nicolae, Petca Traian, Timoce Pascu.
Eroii din al Doilea Război Mondial: Vărărean Dumitru, Crăciun Dumitru, Cochisa Florian, Costin Dumitru, Balmoş Ştefan, Nistor Dumitru, Halas Ioan, Titieni Ioan, Peptănar Banu.
Datele au fost prezentate de primarul comunei Mărişelu, ing. Someşan Toma şi secretara Pop Verginica la 23.02.2005.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL BÂRLA

Monumentul dedicat eroilor din cele Două Războaie Mondiale a fost edificat în anul 2007, din iniţiativa preotului paroh Borodi Ştefan şi a creştinilor ortodocşi din satul Bârla. La festivitatea de dezvelire şi sfinţire a participa un sobor de preoţi în frunte cu P.S. Irineu Bistriţeanu, alături de care a fost şi protopopul Bistriţei, preotul Alexandru Vidican. La ceremonia de dezvelire şi sfinţire au participat deputaţi de Bistriţa-Năsăud, şefii unor instituţii judeţene, ofiţeri superiori din cadrul M. Ap. N., M.I şi S.R.I., oameni de cultură, membrii ai Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud. Ceremonialul militar a fost asigurat de o Gardă de Onoare aparţinând Brigăzii 81 Mecanizată Bistriţa şi fanfara militară a Garnizoanei Bistriţa. Preşedintele Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, col. (r.) Cordovan Ioan a acordat Diplome de Onoare celor ce s-au implicat în edificarea monumentului. Cu această ocazie a fost înmânată o Diplomă de Onoare şi P.S. Irineu Bistriţeanu, pentru implicarea sfinţiei sale în sfinţirea unui mare număr de monumente în judeţul Bistriţa-Năsăud. O contribuţie aparte în derularea festivităţilor i-a revenit Centrului Judeţean pentru Cultură, personal domnului prof. Nicolae Gălăţean.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA COŞBUC

În ziua de 26 august 2001, în comuna lui Coşbuc au avut loc trei evenimente deosebite. Primul eveniment a început cu dangătul clopotelor şi cu slujba de oficiere a marii manifestări internaţionale „Nunta Zamfirei”. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoţi de pe Valea Someşului, între care semnalăm prezenţa protopopului de Năsăud – Ioan Dâmbu, toţi având în frunte pe P.S. Episcop Vicar al Episcopiei Clujului, Vadului şi Feleacului – Vasile Someşanul, care a rostit o frumoasă predică dedicată evenimentului şi aniversării a o sută de ani de la edificarea bisericii din Coşbuc. După slujbă, a urmat ceremonialul dezvelirii şi sfinţirii Monumentului ridicat în memoria celor 56 de eroi din localitate, căzuţi pe câmpurile de luptă în cele Două Războaie Mondiale. De faţă au fost: prefectul judeţului, Grigore Rus, subprefectul Gheorghe Pop, colonelul Ioan Ciupei, comandantul garnizoanei Bistriţa, reprezentanţi ai Consiliului Judeţean şi a principalelor instituţii judeţene, veterani de război, membrii ai Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor”. Cu acest prilej, au rostit cuvântări, primarul Nicolae Anghel, deputatul Adrian Valentin Iliescu, lt. col. (r) Cordovan Ioan, prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud care, a acordat diplome de onoare şi insigne ale Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” celor care s-au evidenţiat în edificarea Monumentului Eroilor din Coşbuc, proiectat de renumitul scriitor şi animator cultural, veteran de război, col. Alexandru Misiuga. În acordurile Imnului Eroilor şi a marşului funebru al fanfarei garnizoanei Bistriţa, a urmat momentul solemn al depunerii de coroane din partea preşedinţiei României, a Prefecturii judeţului, a Consiliului Judeţean, a Garnizoanei Bistriţa, a Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” B.N., a Inspectoratului Judeţean de Poliţie, primăria Coşbuc, Asociaţia Judeţeană a Veteranilor de Război. Manifestarea s-a încheiat cu defilarea Gărzii de onoare a Brigăzii 81 Mecanizată din Bistriţa şi o binemeritată agapă, la care au participat toţi sătenii şi invitaţii la impresionantul ceremonial. Monumentul a fost ridicat de sing. Bulea Ioan din Bistriţa, sub îndrumarea şi truda primarului, nimeni altul decât col. (r.) Nicolae Anghel.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA FELDRU

          Monumentul este edificat din anul 1992. Este amplasat în parcul din centrul comunei, fiind conceput din 2 elemente dinstincte: o placă sub formă de carte deschisă, cu acţiuni de luptă, iar în altă parte este amplasată crucea cu cele 2 plăci de marmură pe care sunt înscrişi eroii.
Lista morţilor şi dispăruţilor în Primul Război Mondial din comuna Feldru:
Acu Petru, Gagea Vasile, Mihăilă Toader, Anisie Iuliu, Gagea Leon, Naroş Vasile, Anisie Ştefan, Găină Ioan, Neamţiu Donisă, Axinie Calament, Găină Aurel, Neamţiu Larion, Axinie Ioan Găină Octavian, Nechiti Anton, Baloş Ilie, Gălan Maxin, Nechiti Costan, Baloş Ioan, Girigan Gavrilă, Nechiti Ioan, Beşutiu Leon, Girigan Ioan, Obreja Ioan, Beşuţiu Octavian, Girigan Petru, Paneş Nicolae, Bogolin Ilie, Girigan Mihăilă, Paşcu Ioan, Bote Gavrilă, Girigan Vasile, Pădure Alexandru, Bote Leon, Iancu Clementu, Pădure Grigore, Bote Ioan, Ignat Grigore, Pintican Mihăilă, Brânză Login, Ignat Vasile, Pop Grigore, Brânză Alexa, Ileni Gavrilă, Pop Ioan, Buia Ioan, Ileni Macidon, Roşiu Grigore, Cionca Leon, Ileni Pavel, Roşiu Ioan, Costănaş Macavi, Ileni Simion, Roşiou Vasile, Costanaşiu Sidor, Ileni Vasile, Ţiclanu Vasile, Costanaşiu Ioan, Ilieşiu Grigore, Uiuiu George, Cute Alexa, Ilieşiu Ioan, Rus Petru, Cute Iacob, Ilieşiu Leon, Sbârciu Mihăilă, Căpraru Vasile, Ilieşiu Toader, Scridon Alexandru, Danci Grigore, Şoptea Alexandru, Scridon Iovu, Danci Vasile, Ştehuţa Grigore, Sângeorzan Vasile, Danci Ioan, Iloaie Grigore, Sângeorzan Maftei, Dib Silivan, Jimbor Vasile, Sângeorzan Vasile, Doci Grigore, Lăcătuş Ioan, Şofroni Octavian, Runcan Maftei, Lup Ioan, Şofroni Vasile, Rus Ioan, Mare Grigore, Tofeni Ioan, Doci Ieronim, Marti Ilie, Truţiu Ezechil, Doci Sever, Marti Larion, Tănase Ioan, Doci Vasile, Marti Macedon, Ţabrea Iacob, Duca Alexandru, Marti Nicolae, Tiolan Clementu, Frim Dumitru, Marti Toader, Tiolanu Gavrilă, Tiolanu Pavel, Tiolanu Petru, Tiolanu Simion, Uiuiu Ilie, Varvari Grigore, Varvari Vasile, Varvari Leon, Varvari Octavian, Varvari Silivan, Vesa Costan, Vesa Ioan.
Lista morţilor şi dispăruţilor în cel de-al Doilea Război Mondial din comuna Feldru:
Andreica Traian, Paşcu Ştefan, Anisie Ioan, Pop Arsente, Axinie Calament, Pop Gavrilă, Beşa Ion, Pop Grigore, Beşuţiu Ezechil, Prădan Emil, Beşuţiu Toader, Purcea Grigore, Bur Eremie, Purcel Alexandru, Ciunterei Vasile, Sângeorzan George, Ciurcău Ilie Sângeorzan Ioan, Cojocari Gavrilă, Sângeorzan Grigore, Cosma Aurel, Sbârci Ioan, Cjela Nicolae, Sbârci Mădălina, Costantiniu Octavian, Scridon Dumitru, Cotia Gavrilă Scridon Octavian, Cotia Vasile, Sima Ioan, Cotia Vasile, Sofroni Ioan, Cute Alexandru Sofroni Luca, Cute Ioan, Sofroni Pavel, Cute Savaon, Sofroni Vasile, Dib Ioan Tăuaş Artene, Dib Remus, Timoc Alexandru, Doci Petru, Timoc Grigore, Eva Virgil Tiolan Alexandru24. Frim Ioan, Varvari Ezechil, Frim Petru, Varvari Gavrilă, Gălan Ioan Varvari Ioan, Girigan Emil, Varvari A. Leon, Girigan Corneliu, Varvari Leon, Anisie Vasile, Vărărean Nicolae, Girigan Grigore, Zaharie Ioan, Girigan Mihăilă, Dumitru Alexandru, Ilieşiu Andrei, Ileni M. Ilie, Ilieşiu Ioan, Ilieşiu Trifon, Ilieşiu Vasile, Ileni Grigore, Ileni Grigore, Marti Ezechil, Marti Leon, Marti Nicolae, Moldovan Emil, Moldovan Ciril, Naşcu Vasile, Naroş Toader, Nechiti Alexa, Nechiti Emil, Nechiti Iacob, Nechiti Andrei, Nimigean Nechita, Oprea Mihăilă, Oprea Ştefan, Opriş Dumitru

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA REBRIŞOARA

         Acest monument a fost edificat şi sfinţit la 23 mai 2004 în ziua Înălţării Domnulu – Ziua Eroilor, fiind amplasat în curtea bisericii ortodoxe din comună, la intrare pe partea stângă, după un proiect donat comunei de către veteranul de război – col. Alexandru Misiuga, care a deţinut în acea perioadă funcţia de prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA LEŞU

Monumentul a fost dezvelit şi sfinţit în vara anului 2003, cu ocazia sărbătoririi a patru secole de existenţă documentară a localităţii Leşu. O gardă de onoare aparţinând Batalionului 812 Infanterie Bistriţa, cunoscut sub numele de „Şoimii Carpaţilor” a umplut platoul pregătindu-se pentru dezvelirea monumentului. S-a intonat Imnul de Stat al României, în timp ce domnul Octavian Ştireanu – consilier prezidenţial împreună cu prefectul judeţului, ec. Viorel Pupeză au dezvelit giulgiul alb, de sub care a ieşit la iveală un impunător monument din marmură albă, ce avea înscrise numele eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale.

         A urmat un ceremonial religios susţinut de preoţii ortodocşi Mircea Suciu şi Urian Ioan. Au fost de faţă şi preoţii catolici din comună. După ceremonialul religios au luat cuvântul primarul Nicolae Lupşan, col. (r) Cordovan Ioan – preşedintele Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor”, care a adus un omagiu memoriei celor căzuţi pentru patrie, înmânând cu acest prilej şi Diplome de Onoare unor oficialităţi şi veterani de război, cum sunt Gomboş Grigore, Todică Emil, Judeţ Dumitru, Căilean Leon şi alţii. Consilierul prezidenţial, Octavian Ştireanu şi-a ţinut spiciul din faţa monumentului prin cuvintele: „Dacă am pentru cine, trec şi peste munţi!” Într-adevăr el a trecut Carpaţii pentru a transmite mesajul preşedintelui Ion Iliescu, locuitorilor Leşului, Primăriei şi Consiliului local. Prin Decret prezidenţial, primarului comunei Nicolae Lupşan i-a fost înmânată Medalia „Crucea Serviciului Credincios”, clasa a III-a, pentru activitatea merituoasă în administrarea comunei. Ceremonialul s-a încheiat cu depunerea de coroane de flori la monument şi defilarea Gărzii de onoare a militarilor bistriţeni.

MONUMENTUL EROILOR DIN PARVA

Dezvelirea şi sfinţirea s-a făcut în data de 7 septembrie 2003.

Cu prilejul festivităţii de dezvelire şi sfinţire a monumentului eroilor, prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud, ec. Viorel Pupeză a înmânat primarului comunei, Gheorghe Stelian, Medalia „SERVICIUL CREDINCIOS”, clasa a III-a, conferit prin Decret Prezidenţial pentru merite deosebite în administrarea comunei Parva. La propunerea unor ofiţeri repartizaţi în comunele militarizate în cadrul Regimentului II de graniţă de la Năsăud, împăratul Iosif al II-lea, cu ocazia vizitei sale din 1773, a ordonat ca 3 sate noi să poarte numele latineşti, Romuli, Parva şi Nepos, care împreună cu mai vechea Salva, alcătuiau versul „SALVAE ROMULI PARVA NEPOS!” şi făgăduiau „Mântuirea tinerei nepoate a lui Romul”. După alţii, versul ar fi fost „Salvae parva nepos Romuli!”, adică „Fii salutată mică nepoată a lui Romul”. O legendă spune că aceste vorbe, Iosif al II-lea le-ar fi rostit intrând în ograda unei ţărănci. Împăratul a vrut să rămână pentru eternitate atestatul său imperial asupra originii şi continuităţii românilor în Transilvania. Italianul Antonio Cosimelli, căpitan în regimentul II Năsăud a compus în 1768 un „Poemation” închinat regimentului său şi îi numea pe camarazi „romulizi”, adică nepoţi ai lui Romul. Ofiţerii austrieci cu educaţia lor latinească la modă, constatau şi ei că limba română se aseamănă cu latina mai mult decât celelalte. Împăratul însuşi era convins de sorgintea latină a poporului român şi chiar îşi măgulea supuşii cu latinitatea lor pentru a le stimula credinţa şi virtuţile militare. Aşadar, numele de PARVA este de origine latină şi derivă din formele „parvus, parva, parvum”, care înseamnă mic, mică. Dacă împăratul a ales intenţionat sau întâmplător acest nume pentru localitatea de la poalele Bârlei, nu putem şti, deoarece nu avem nici un document care să dovedească acest lucru. Important este că locuitorii sunt mândri că poartă numele de părveni.
Lista cu eroii căzuţi în Primul şi cel De-al Doilea Război Mondial:
Alexi P. Grigore – Serbia 1914, Alexi P. Ion – Serbia 1914, Alexi D. Vasile – Serbia 1914, Alexi, Scurtu V. Iacob – Serbia 1914, Scurtu V. Vasile – Italia 1916, Scurtu I. Toader – Serbia 1916, Scurtu G. Petru – Italia 1916, Scurtu P. Nicolae – Serbia 1914, Scurtu S. Vasile – Serbia 1914, Scurtu I. Vasile – Serbia 1914, Andrei T. Todor – Serbia 1915, Andrei G Toader – Serbia 1916, Bârte I. Dumitru – Serbia 1916, Bârte P. Dumitru – Serbia 1916, Brânduşe Şt. Grigore – Serbia 1916, Brânduşe A. Alexandru –Serbia1914, Brânduşe N. Vasile – Serbia 1914, Călini A. Grigore – Serbia 1914, Călini M. Vasile – Serbia 1914, Călini I. Ilie – Serbia 1916, Călini I. Niculai – Serbia 1916, Călini I. Nicolae – Serbia 1916, Căluş I. Larion – Italia 1917, Cifor G. Ilie – Serbia 1914, Cifor F. Vasile – Serbia 1914, Cârcu M. Ion – Serbia 1914, Dumitrean G. Ilie – Serbia 1914, Dumitrean G. Ion – Serbia 1914, Dumitrean D. Ion – Serbia 1914, Ignat P. Filip – Serbia 1915, Lup T. Lazor – Italia 1916, Pahone I. Ion – Serbia 1914, Rus M. Grigore – Serbia 1914, Rus C. Ion – Serbia 1915, Rus P. Dumitru – Italia 1914, Rus L. Grigore – Serbia 1916, Rus A. Pantelimon – Italia 1916, Rus M. Florea – Italia 1916, Rus L. Dumitru – Italia 1916, Rus Z. Ilie – Serbia 1915, Rus M. Vasile – Serbia 1914, Rus M. Dumitru – Serbia 1914, Rus I. Grigore – Serbia 1914, Ordace I. Ion – Serbia 1914, Scurtu A. Alexa – Italia 1916T. Dumitru – Serbia 1914, Scurtu I. Ioan – Serbia 1914, Scurtu I. Victor – Serbia 1914, Sângeorzan V. Traian – Serbia 1914, Ţânca M. Ion – Serbia 1916, Ţânca M. Niculai – Serbia 1916, Bârte N. Macedon – Rusia 1944, Beşa Şt. Ion – Rusia 1944, Lup D. Leon – Rusia 1944, Rus V. Pantelimon – Rusia 1943, Rus G. Octavian – Rusia 1944, Scurtu V. Vasile – Ungaria 1944, Strugari L. Ilie – Cehoslovacia 1944,

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA RUNCU SALVEI

        Monumentul a fost de tipul troiţă, realizat din beton şi metal, amplasat în centrul comunei Runcu Salvei, în fata Bisericii Ortodoxe. Troiţa a fost înălţată în anul 2001, în memoria ostaşilor români căzuţi în Primul si Al Doilea Război Mondial. Pe faţada troiţei se afla un scurt înscris comemorativ: „GLORIE ETERNĂ EROILOR CĂZUŢI ÎN CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE”. Dedesubt au fost înscrise numele a 48 EROI căzuți în cele două Războaie Mondiale, respectiv 23 în primul Război Mondial şi 25 în cel al doilea Război Mondial. Monumentul se află pe terenul proprietate publică a comunei în faţa bisericii Ortodoxe din Runcu Salvei, construcția lui a fost făcută cu fonduri adunate de la cetățeni iar plăcile de marmură şi inscripționarea lor a fost sponsorizate de către colonel în rezervă Pop George.
Eroii din Primul Război Mondial (1914-1918).
Constantin Androne, Constantin Vasile, Dâncu George, Dâmbu Dumitru, Dumitru Iacob, Herţa Ioan, Marte Flore, Marte Grigore, Marte Leon, Moldovan Căliman, Moşdroagă Grigore, Mititean Ioan, Pinti Ioan, Pinti Teodor, Pop Alexandru, Pop Teodor, Pătrăşcan Căliman, Sărmaş George, Tompa Alexandru, Turda Vasile, Zăgrean Vasile, Pătrăşcan G. Ioan.
Eroii din al Doilea Război Mondial (1941-1945).
Androne Căliman-Căşuţ, Androne George, Anghelini Vasile, Cilica Traian, Constantin Ioan, Constantin Leon, Contra Ticu-Ştefan, Cristulţan Grigore, Dâncu Octavian, Dumitru Petre, Dumitru Grigore, Herţa Vasile, Herţa Leon, Ilea Maftei, Moldovan Căliman, Moisă Florea, Năstuţa Andrei, Năstuţa Damian, Năstuţa Grigore, Palage Victor, Pinti Andrei, Pinti Ioan, Sărmaş George, Toderaş Căliman, Zăgrean Ioan.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL ŢĂGŞOR –
COMUNA BUDEŞTI

Monumentul a fost înălţat din iniţiativa lui Cherecheş Mircea, col. (r.) Moldovan Augustin, ing. Moldovan Vasile – fost primar al municipiului Bistriţa şi Rus Vasile. Construcţia a fost executată de către A.C.I. S.A. Bistriţa.  Veterani de război, un sobor de 10 preoţi, în frunte cu părintele protopop Vasile Stanciu şi un numeros public, sosit din multe judeţe ale ţării, au asista la oficierea de dezvelire şi sfinţire a monumentului din Ţăgşor, pe plăcile cărora au fost dăltuite cu litere de aur, numele a 11 eroi din Primul Război Mondial şi 16 eroi din cel de-al Doilea Război Mondial. Au rostit cuvântări: prefectul judeţului Grigore Rus, generalul de brigadă (r.) Vasile Ţibrea, primarul comunei Budeşti, Vasile Codrea, fiul satului – ing. Vasile Rus şi col. (r.) Aurel Tănăsescu. În faţa monumentului au fost declaraţi Cetăţeni de Onoare ai comunei Budeşti: ing. Vasile Moldovan – primarul municipiului Bistriţa, col. Augustin Moldovan, ec. Mircea Cherecheş, ing. Vasile Rus, col. (r) Gheorghe Zah, col. Ioan Ciupei şi d-l Pompei Hădăreanu. La monument, a fost invitat să ia cuvântul şi veteranul de război în vârstă de 78 de ani, Vasile Voivod, care a emoţionat prin cuvintele sale simple, dar pline de conţinut. În acordurile Imnului Eroilor, la Monumentul Eroilor din Ţăgşor, au fost depuse coroane de flori din partea Prefecturii Judeţului Bistriţa-Năsăud, Primăriei municipiului Bistriţa, Garnizoanei Bistriţa, Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, Primăriei Budeşti, Parohiei Ortodoxe Române.  Lista cu eroii satului Ţăgşor:
Eroi ai Revoluţiei din 1848
Preot Popovici Vasile, Popon Alexandru şi alţi 9 bărbaţi şi o femeie.
Eroi din Primul Război Mondial:
Cherecheş Iosif – nr. de casa 62, Ursuţ Augustin – nr. de casă 43, Moldovan Gherasim – nr. de casă 98, Rusu Ioan – nr. de casă 35, Moldovan Isidor – nr. de casă 42, Târnovean Dănilă – nr. de casă 67, Jucan Ilie – nr. de casă 67, Şugar Alexandru – nr. de casă 87, Şugar Ioan – nr. de casă 87, Şugar Tănăsie – nr. de casă 87, Grebenişan Irimie – nr. de casă 41
Eroi din al Doilea Război Mondial:
Gherman Augustin – nr. de casă 136, Gherman Vasile – nr. de casă 99, Grebenişan Gavril – nr. de casă 9, Ianoşi Tănase – nr. de casă 113, Moldovan Cornel – nr. de casă 132, Moldovan Traian – nr. de casă 117, Moldovan Vasile – nr. de casă 20, Moldovan Vasile – nr. de casă 103, Grebenişan Tănase – nr. de casă 9, Moldovan Nicolae – nr. de casă 75, Moldovan Emanoil – nr. de casă 83, Şugar Ironim – nr. de casă 112, Sincovici Dumitru – nr. de casă –?, Toth Alexandru – nr. de casă 69, Varga Ioan – nr. de casă?, Varga Deneş – nr. de casă?

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA MATEI

         În comuna Matei, în curtea bisericii reformate există un monument pe care sunt înscrişi 14 eroi unguri şi doi români, căzuţi pe front în cel de-al Doilea Război Mondial. Pe monumentul din curtea bisericii ortodoxe-române, este înscris eroul locotenent Suciu Ioan, decorat cu Ordinul „Coroana României” şi „Steaua României”, fapt ce constituie mândria sătenilor din Matei. Despre locotenentul Suciu Ioan am aflat că a fost student la drept şi medicină. Soarta războiului l-a dus pe frontul de est, unde a murit eroic pe câmpul de luptă în ziua de 24 septembrie 1941, în localitatea Malaia din Ucraina. În anul 1999, Asociaţia Judeţeană „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud a început demersurile pentru aducerea osemintelor eroului Lt. Suciu Ioan din Ucraina, la el acasă în comuna Matei. Până în prezent nu s-a reuşit aducerea osemintelor în ţară.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL CORVINEŞTI,COMUNA MATEI

          În primul an al Primului Război Mondial, din satul Corvineşti au fost recrutaţi toţi bărbaţii, cu vârste între 18 şi 50 de ani, iar în 1917 s-au recrutat şi bărbaţii de 50-60 de ani. În total, din Corvineşti au plecat pe front 145 de români în comparaţie cu 90 din Fântânele, 77 din Enciu, 68 din Bidiu, 53 din Matei şi 39 din Moruţ. Dintre aceştia, 26 au murit în lupte, faţă de 12 morti pe front din celelalte sate, iar 5 au fost daţi dispăruţi. După ei au rămas 15 văduve şi 33 de copii orfani. Din cei 502 români chemaţi la război în armata austro-ungară, doar 3 erau intelectuali (învăţători din Enciu, Corvineşti şi Fântânele) şi 4 erau comercianţi sau meseriaşi. Ceilalţi 495 erau plugari. Dintre fii satului, care au rămas nominalizaţi în arhive, participanţi la Primul Război Mondial, amintim pe: Wagner Carol, căzut pe front, lăsând acasă şase copii orfani, Iuşan Vasile, soldat, pălmaş, rănit grav, invalid, Pop Augustin, soldat, tâmplar, invalid, Ban Vasile căzut prizonier la ruşi, a revenit în sat după 39 de luni de la terminarea războiului. Encian Vasile, Gălăţean Nicolae, Moldovan George, Rihor Grigore, Filipaş Gavrilă, Pop Costan, Ciorbă Ioan, Maniu Vasile, Râpan Maxim, au revenit în sat după terminarea războiului. Filipaş Ioan şi Măgeruşan Vasile au fost daţi dispăruţi. Imediat după Dictatul de la Viena, un pluton al trupelor horthyste de ocupaţie au intrat în dimineaţa de luni, 13 octombrie 1940 şi în Corvineşti. S-a încercat schimbarea rapidă a identităţii satului, prin maghiarizarea denumirilor toponimice şi a numelor de persoane româneşti. Maghiarizarea numelor şi prenumelor s-a făcut prin toate actele administrative şi de stare civilă, în înscrisuri oficiale sau neoficiale, inclusiv pe… pietrele de mormânt. În ultimele zile din luna septembrie 1944, frontul s-a apropiat şi de satul Corvineşti. Într-o dimineaţă, oamenii au realizat că sunt tunuri peste tot, şanţuri săpate în cursul nopţii şi cazemate întărite cu aruncătoare şi mitraliere pe dealurile din apropierea satului şi multe trupe care se deplasau de la Savinca la Moară şi ocupau noile poziţii de apărare. Luptele propriu-zise au început pe la orele trei, ziua, şi s-au încheiat pe la miezul nopţii fără a afecta casele şi gospodăriile oamenilor. În dimineaţa zilei următoare nu mai era nici un militar ungur pe hotarul satului. Trupele s-au retras în mare grabă spre vest. Datele au fost preluate din cartea „Un sat din câmpia Transilvaniei” – autor, col. (r.) Iulian Patca.
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Mezei Ioji, Moldovan Vasile, Moldovan Vasile, Andreica Ioan, Andreica Vasile, Ban Vasile, Ban Grigore, Filipaş Petru, Filipaş Vasile, Moldovan Vasile, Borgovan Ioan, Tetian Iacob, Borgovan Andrei, Giulai Iulius, Ban Mihăilă, Pojner David, Sulumete Petru, Sulici Ioan, Giurcă Grigore, Geiger Ioan, Raţ Ioan, Encian Vasile, Haş Emil, Filipaş Pamfil.
Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial (1940-1945): Deiac Ioan, Gross Michael, Mureşan Ioan, Tîrnovan Grigore, Mendel Iasel, Sigheteni Ianoş, Tîrnovan Iacob, Andreica Grigore, Totar Marton, Kis Marton, Sulici Andrei, Filipaş Ioan, Deiac Aurel, Tîrnovan Grigore, Moldovan Ioan, Andreica Vasile, Deiac Vasile, Tetian Aurel-Vasile. Datele au fost prezentate autorilor de către părintele paroh Peştina Ioan.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL ŢIGĂU –  COMUNA LECHINŢA

Obeliscul a fost ridicat în anul 1932, pentru a cinsti memoria eroilor români din Primul Război Mondial. A fost realizat din piatră, iar înălţimea era de 2,5 m. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial monumentul a fost deteriorat de regimul horthyst şi nu s-au mai luat măsuri pentru restaurare. În anul 1997 a fost strămutat în grădina din faţa Şcolii Generale din Ţigău. Monumentul necesită o renovare.

MONUMENTUL EROILOR DIN CHIRALEŞ – COMUNA LECHINŢA

În anul 1998, lângă biserica ortodoxă din satul Chiraleş, comuna Lechinţa s-a edificat un monument dedicat eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial. Monumentul a fost construit din iniţiativa şi cu contribuţia sătenilor.

MONUMENTUL OSTAŞUL ROMÂN DIN COMUNA TELCIU

În anul 1934, în comuna Telciu s-a înfiinţat Societatea „Cultul Eroilor” şi preşedinte a fost ales preotul Grigore Pop din localitate. În prima şedinţă a comitetului de conducere s-a hotărât să se ridice un monument în memoria eroilor căzuţi pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Mulţi dintre telcenii plecaţi pe front să apere pământul primit de la străbuni, au căzut eroic pe câmpul de bătălie, neavând cine să le ridice o cruce sau să le aprindă o lumânare la căpătâi. Conducerea Societăţii „Cultul Eroilor” din Telciu a comandat la Societatea „Cultul Eroilor” din Bucureşti, „un soldat din bronz”, înalt de 2 m., care a fost montat pe un soclu turnat din beton şi placat cu marmoră de Karara. Tot pe soclu au fost fixate cele patru plăci din bronz pe care au fost inscripţionate numele eroilor, numele membrilor comitetului şi stema ţării. Monumentul s-a ridicat în anul 1935. Costul monumentului s-a ridicat la suma de 100.000 lei, la valoarea anului 1935, sumă ce a fost suportată de către Cooperativa „Înfrăţirea” din localitate şi de către localnici. Împrejmuirea s-a făcut dintr-un grilaj din fier forjat, în loc de stâlpi au fost folosite proiectile de obuze.

          Povestea monumentului de la Telciu începe în ziua de 30 iunie 1935, odată cu înălţarea sa, prin grija filialei locale a societăţii „Cultul Eroilor”. Amplasarea sa în centrul comunei, într-un loc bine ales, încadrat de şcoală, biserică şi alte clădiri reprezentative ale comunei, denotă respectul deosebit al comunităţii faţă de cei 116 localnici căzuţi în Primul Război Mondial, din totalul de 583 mobilizaţi pentru teribila conflagraţie. După odiosul Dictat de la Viena, din 30 august 1940, trupele române grănicereşti, de la Sighetul Marmaţiei, au primit ordin să se retragă din Ardealul de Nord. Ajungând în comuna Telciu, comandantul unităţii a luat legătura cu organele locale, propunându-le să aprobe demolarea soldatului şi a plăcilor pentru a le transporta în România, la Bucureşti, şi să le predea Societăţii „Cultul Eroilor” spre păstrare, cu menţiunea că, la întoarcerea unităţilor române în Ardealul de Nord să se restituie monumentul (soldatul) şi plăcile dar, nişte răufăcători români şi maghiari s-au opus. După instalarea trupelor horthyste de ocupaţie (Batalionul 2 Infanterie Munte din Corpul VIII Hortyst), acestea au fost informate despre faptul că, sub piciorul soldatului român de pe monument se află stema Imperiului Austro-Ungar. Verificând informaţiile primite, s-a ordonat demolarea monumentului. Soldatul din bronz şi plăcile au fost depuse la primărie spre „păstrare”, până se va lua hotărârea ce se va face cu ele. În acest interval de timp, câţiva săteni au sustras plăcile şi le-au ascuns în biserica ortodoxă română din Telciu. Autorităţile horthyste au întreprins vaste acţiuni de cercetare pentru a descoperii „făptaşii”. Multe persoane au fost torturate în cadrul acestor cercetări. A fost supus la acelaşi regim şi preşedintele Societăţii „Cultul Eroilor”, preotul Grigore Pop. Acesta a fost interogat la Bistriţa, Cluj şi Târgu Mureş, fiind acuzat în final de sustragerea plăcilor de bronz. „Soldatul din bronz”, care ţinea piciorul pe stema Austro-Ungariei, a fost trimis la topit în Ungaria. Nici astăzi nu se cunoaşte exact situaţia, deoarece nu se dispune de documente reale. Cu ocazia distrugerii soclului, în fundaţie la 0,5 m. s-a găsit o sticlă în care a fost introdus un document în care scria numele eroilor căzuţi la datorie, numele membrilor Societăţii „Cultul Eroilor”, data ridicării monumentului. La 6 decenii de la acele fapte regretabile, localnicii din Telciu, efectuând cercetări privind existenţa plăcilor demolate de pe monument, au găsit două plăci ascunse în biserica ortodoxă română din comună. Ulterior descoperindu-se şi celelalte două. Primarul comunei Telciu, Vasile Puica, împreună cu membrii Consiliului comunal, au hotărât să ridice un nou monument pe locul vechiului amplasament . S-a format un comitet de iniţiativă ce avea sarcina să se ocupe de macheta noului monument. Documentaţia a fost realizată gratis de către proiectantul Ioan Arboreanu. Atunci, atât executivul, cât şi legislativul au considerat că trebuie să se implice pentru refacerea monumentului ca un gest reparatoriu pentru memoria eroilor telceni care şi-au vărsat sângele pentru libertatea şi neatârnarea ţării. La 11 iunie 2006 monumentul a fost sfinţit într-un fast deosebit.

MONUMENTUL EROILOR DIN BLĂJENII DE JOS – COMUNA ŞINTEREAG

        Obeliscul se află amplasat în curtea bisericii din satul Blăjenii de Jos şi a fost realizat în anul 1926, din iniţiativa locuitorilor, în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul are forma unei piramide în trepte, din piatră şi ciment. Pe latura frontală a obeliscului sunt înscrise numele iniţiatorilor, pe faţa a II-a sunt înscrise numele a 22 eroi români, iar pe faţa a III-a sunt înscrise numele a 31 locuitori ce au contribuit la ridicarea monumentului.
Extras din ziarul „SĂPTĂMÂNA” nr. 44/26 octombrie 1929, ziar aflat în păstrare şi conservare la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Bistriţa-Năsăud: „Acum trei ani (n.a.anul 1926) s-a ridicat în fruntaşa comună Blăjenii de Jos un frumos monument pentru veşnica amintire a celor 22 eroi din acea comună, rămaşi pe câmpul de luptă şi jertfă unităţii neamului românesc. Existenţa acestui măreţ monument se datoreşte unor însufleţiţi români reîntorși din America care în dragostea lor pentru satul natal au înfăptuit această operă, ajutaţi de inimosul paroh G. Măgheruşan, notarul G. Puica şi învăţătorul I. Chifa. Inaugurarea monumentului s-a făcut la 10 octombrie 1926. La aniversarea a trei ani de la înălţarea monumentului au luat cuvântul preotul Măgheruşan şi căpitanul invalid Gheorghe Beleuţă, directorul gazetei „Luptătorul”.
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Baciu Ioan, Baciu Iacob, Boldijer Mihăilă, Căprar Ioan, Chifa Grigore, Chifa Grigore, Chifa Vasile, Ciosean Mihăilă, Ciuzan Toma, serg. Curăiţă Titus, Marc Ioan, Mare Mihăilă, Mureşan Ioan, Mureşan Vasile, Olari Ioan, Runcan Mihăilă, Runcan Ioan, Spătar Ioan, Spătar Ioan, cap. Tărpian Vasile, Tărpian Ioan, Todoran Ioan.
Din al Doilea Război Mondial figurează ca mort doar Moldovan Ioniţă, nume trecut ulterior pe monument.

MONUMENTUL EROILOR ROMÂNI DIN COMUNA MONOR

          Monumentul se află amplasat în centrul comunei Monor, fiind dezvelit în anul 1936, în memoria ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul este în formă piramidală, executat din blocuri de piatră rostuită, terminat la partea superioară cu un vultur, din bronz, cu aripile desfăşurate, aşezat pe o sferă de piatră. Pe faţadă este aplicată o plachetă din bronz, turnată în arsenalul armatei, sub care sunt înscrise: „1916-1919 / Pentru Patrie”. Pe feţele a II-a şi a III-a, sunt înscrise numele a 49 eroi români astfel: Tanco Ilie Buţu, Echim Ion Ichimescu, Giorza Ion Vasile, Haja Simion Lup, Ilea Mihăilă Cucu, Ilea Gavril Cucu, Mare Ion, Marcu Alexandru, Nica Simion, Neagoş Ion Grigore, Pop Simion Gavril, Pop Dumitru Costan, Echim Ion Ştefan, Precup Vasile, Rad Alexandru Firuca, Roiban Ilie, Suci Ioan Horciu, Tanco Ilie Ionaş, Tanco Ilie Ignat, Tanco Simion L. Ion, Tanco Dumitru Echim, Ţurca Vasile, Ţurca Simion Ilie, Ţurca Ion, Ţiueni Petre, Tomuţ Ion Nicolae, Drăgan Artenie, Dobran Ion, Echim Victor, Echim Ion Simion, Moţoc Grigore, Drăgan Simion Ion, Precup Ion Lica, Baba Simion, Baba Vasile, Vlasa Ioan, Ţîra Ion Ujura, Cira Ion, Bîz George Ilie, Bărtăşan Simion, Berci Vasile, Bejan Vasilică, Boarescu Aurel, Buha Petre, Buha Simion, Cira Dumitru, Cira George, Drăgan Ilie Simion, Echim Ilie Dumitru.
Eroii comunei Monor căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1945): Tanco Florean, Ţîra Ion, Bortăş Vasile, Georza Toader, Haja Ion, Pop Ioan, Rad Carol, Rad Vasile, Bejan Ion, Furdui Ionel, Mărcuş Ion, Precup Ion, Pui Ion. Aceşti eroi au fost trecuţi pe monument cu ocazia restaurării acestuia în anul 1997.
Date au fost puse la dispoziţie de către primarul Cira Ioan şi secretarul comunei, Pop Ioan.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL GLEDIN –  COMUNA MONOR

Sărbătoarea anuală de la începutul lunii septembrie, Zilele Monorului, având un program bogat, bine structurat în jurul valorilor umane ale comunităţii, a avut loc în zilele de 03-04.09.2011. Cu mic, cu mare, gledinarii au venit la biserica ortodoxă din localitate, îmbrăcaţi în frumoasele costume naţionale specifice locului, unde l-au întâmpinat cu flori şi multă dragoste pe P.S. Vasile Someşanul – episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. Prea Sfinţia Sa a oficiat în altarul de vară din curtea bisericii de la Gledin slujba Sfintei Liturghii, împreună cu părintele decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Ioan Chirilă, şi un sobor format din 15 preoţi. A fost oficiat Parastasul eroilor, iar apoi a fost dezvelit de către primarul Ioan Cira şi preotul paroh Ioan Titieni, Monumentul Eroilor din Gledin, căzuţi în cele două războaie mondiale, după care a avut loc sfinţirea acestuia.
Au urmat depuneri de coroane de flori din partea Instituţiei Prefectului, Brigăzii 81 Mecanizată „General Grigore Bălan”, Primăriei Monor, Consiliului Local Monor, Consiliului Parohial Gledin, Pensionarilor Militari şi Asociaţia Judeţeană Cultul Eroilor Bistriţa-Năsăud, din partea partidelor politice şi Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cu acest prilej, col. (r.) Ioan Cordovan, preşedintele Asociaţiei Cultul Eroilor din judeţul Bistriţa-Năsăud a înmânat diplome de excelenţă tuturor persoanelor implicate în edificarea Monumentului Eroilor din Gledin, meritul principal revenind iniţiatorilor privind construcţia acestui monument, lt. col. (r.) Dorel Drăgan şi părintelui paroh Ioan Titieni. Manifestarea de la Gledin s-a încheiat cu defilarea Gărzii de Onoare constituită din militari aparținând Brigăzii 81 Mecanizată din Bistriţa.

Eroii satului Gledin, aparţinător comunei Monor, căzuţi în Primul Război Mondial:
Ursa Grigore Cocoli – a murit în Italia într-un spital de campanie, Ţâra Vasile a Niceştilor – căzut pe frontul din Serbia, Ţâra Ilie a Niceştilor – căzut pe frontul din Galiţia, Todoran Filip a lui Simion – căzut pe frontul din Italia, Pârie Constantin – mutilat de război, mort în spitalul din Prundu Bârgăului (probabil un spital de campanie), Arsânt Iacob a Petreştia – mort pe frontul din Bucovina, Todoran George – căzut pe frontul din Serbia, Mera Vasile – căzut pe frontul din Serbia, Găluţ Zaharie – căzut pe frontul din Serbia, Mureşan George Ţepea – căzut pe frontul din Bucovina, Echim Flore – căzut pe frontul din Serbia, Găvici Grigore a Găviceştilor – mort acasă fiind grav rănit de pe front, Ţâra Dumitru Răsăritu – căzut pe frontul din Galiţia, Crai Ilie Crăieşti – căzut pe frontul din Rusia, Matei Vasile a Săndulii – căzut pe frontul din Galiţia, Turbat Grigore a Neamţului – căzut pe frontul din Rusia, Moţoc Grigore a Moţcanilor – căzut pe frontul din Rusia, Vlaic Petre a Vlăcanilor – rănit grav de război, mort în spitalul din Bistriţa, Vlaic Ion a Vlăcanilor – căzut pe frontul din Rusia, Moţoc Grigore Simionel – căzut pe frontul de forţare al Tisei, Ţâra Grigore Cobenc – căzut pe frontul de forţare al Tisei, Ţâra Dumitru Mitrea – căzut pe frontul din Polonia, Nera Dumitru a lu’ Ursa Ilie – căzut pe frontul din Serbia, Nera Vasile a lu’ Ursa Ilie – căzut pe frontul din Serbia, Moldovan Iosif – căzut pe frontul din Serbia, Onigaş Ion – căzut pe frontul din Polonia, Mărcuş Mihăilă – căzut pe front la Zalău, Toma Grigore a Tomeştilor din Jos – rănit grav, mort acasă datorită rănilor grave de pe front, Toma Flore – rănit grav, mort acasă datorită rănilor grave de pe front, Crăciun Ioan a lu’ Mâcu – dispărut pe front.

Eroii satului Gledin din cel de-al Doilea Război Mondial:
Ursa Ioan Cocoli – căzut pe frontul din Rusia, Horga Ioan Varea – căzut pe frontul din Rusia, Cincea Ioan Onigaş – căzut pe frontul din Rusia, Costinea George a lu’ Mihai – căzut pe frontul din Rusia, Ţâra Ioanică Nicanu – mort în Spitalul de campanie la Sibiu, Mera Valer a Drăganei – căzut în luptele de la Budapesta, Ţâra George a Coruţului – mort acasă în urma rănilor grave de pe front, Crai Ilie Zarulea – căzut pe frontul din Ungaria.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA URMENIŞ

          Monumentul este realizat din marmoră neagră şi este montat pe un soclu din beton, fiind dezvelit în anul 1964, pentru cinstirea memoriei eroilor români din cele Două Războaie Mondiale. Este amplasat în centrul comunei Urmeniş, iar împrejmuirea este asigurată cu un gard din plasă metalică. Pe faţada monumentului, înalt de 4 m. se află următorul înscris comemorativ: „Slavă eroilor căzuţi pentru eliberarea patriei în Primul şi al Doilea Război Mondial”. Monumentul a fost renovat în anul 2003.

           Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial: Greab Ioan, Căşvan Gavril, Greab Dănilă, Greab Alexandru, Jurcan Ioan, Naste Simion, Etveş Alexandru, Jurcan Constantin, Moruţan Ioan, Moruţan Dănilă, Greab Pintea, Boca Vasile, Blaga Alexandru, Călbează Andrei, Macarie Avram, Călbează Toderică, Cheţan Aurel, Farcaş Vasile, Călbează Simion, Baciu Toader, Jurcan Ioan, Jurcan Ioan, Dunău Ilie, Călbează Simion. Din spusele bătrânilor, există o groapă comună de la 1848-1849, care până prin anii 1960 avea o troiţă. Din motive necunoscute, troiţa nu a fost renovată sau schimbată, depreciindu-se total. Locul este ştiut doar de câţiva bătrâni din comună. Oficiul parohial intenţionează să ridice o altă troiţă, pentru a marca şi cinsti cum se cuvine jertfa acestor revoluţionari.

  MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA ZAGRA

         Monumentul are formă piramidală, este realizat din piatră, terminat cu o cruce ortodoxă şi este amplasat în centrul comunei Zagra, fiind dezvelit în anul 1931 pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul are o înălţime de 3,7 m. şi este împrejmuit cu stâlpi din piatră, uniţi cu lanţuri metalice. Pe faţadă este un înscris comemorativ: „În amintirea ostaşilor din Zagra, căzuţi în războiul 1914-1919”. Pe celelalte trei feţe ale monumentului sunt înscrise numele a 72 eroi români. Se cunoaşte faptul că la Zagra a fost reşedinţa Companiei a XI-a din cadrul Regimentului II de Graniţă de la Năsăud, în care au intrat satele Zagra, Poieni, Găureni, Suplai şi pentru anumite perioade şi Mititeiul şi Mocodul. Grănicerii au luptat pentru interesele habsburgilor plătindu-şi cu prea mult sânge libertatea. Se evidenţiază în mod deosebit participarea lor la războaiele napoleniene şi în special la bătăliile de la Arcole, Rînsli şi Lodi. Aici s-au remarcat stegarul Toader Rău şi sergentul Gavriliu din Compania XI-a Zagra. Ei au luptat sub stindardul cătanelor negre cu inscripţia „Virtus Romana Redidiva”. Din rândul grănicerilor de pe Valea Zăgri s-a ridicat maiorul Matei Moţ (Matiah Moth) care în lungile războaie purtate de imperiu, s-a remarcat în luptele de la podul Arcole, unde la înfruntat pe marele Napoleon Bonaparte, strategul acelor timpuri şi care după trei zile de atacuri repetate a exclamat: “ Dacă aş avea asemenea ostaşi (n.a. romani) aş cuceri lumea.” Zăgrenii au participat şi la Revoluţia din 1848-1849. Dintre aceştia s-a remarcat locotenentul Atanasie Moţ-Dâmbul. Deşi pensionar, acesta a participat la apărarea românilor din Chiuar. În Primul Război Mondial au luptat peste 300 de zăgreni pe fronturile din Serbia, Galiţia, …din care 74 nu s-au mai întors (morţi şi dispăruţi). Cel de-al Doilea Război Mondial a lăsat ca victime alţi 15 Zăgreni pe la Cotul Donului sau în retragerea din timpul bombardamentelor asupra trupelor horthyste. .

Eroii din Primul Război Mondial care sunt trecuţi pe monument:
Rom Maniu, Sever Maniu, Alexandru Micu, Dănilă Vlaşin, Gavrilă Gavri, Dumitru Nechiti, Ioan Candrea, Dumitru Manlup, Cosma Suciu, Ioan Buta, Ioan Deac, Iacob Vlaşin, Grigore Clepşa, Petre Clepşa, Irimeiu Codău, Nistor Zinveliu, Emil Maniu, Octavian Corbu, Nicolae Condrea, Vasile Drăgan, Nicolae Nanlup, Ioan Zanea, Gavril Deac, Nicolae Jigău, Vasile Epure, Victor Poptene, Ioan Lehaci, Victor Lehaci, Ioan Turşan, Ştefan Turşan, Grigore Pop, Ioan Drăgan, Florin Cherecheş, Simeon Doci, Ioan Codău, Ioan Zinveliu, Vasile Turşan, Petre Drăgan, Victor Bucilă, Augustin Lehaci, Ştefan Turşan, Todor Turşan, Gavrilă Neamţ, George Varga, Iacob Ileni, Simeon Palage, Ioan Ciboca, George Dobricean, Vasile Drăganu, Gavrilă Raus, Ignat Rus, Rem Rus, Irimeiu Micu, Gavrilă Galini, Alexandru Goţ, Macedon Moldovan, Gavrilă Fătu, Gavrilă Roman, Ioan Poptene, Victor Burcuşel, Pahone Ilenu, Gavrilă Poptene, Ioan Neamţ, Andrei Zinveliu, Florin Măciuha, Vasile Bulz, Ioan Fătu, Ioan Cute, Nicolae Hudrea, Ioan Frişan, Vasile Poptene, Ioan Hrubar, Ioan Moldovan, Vasile Pop.
Pe monument se află înscrisul: „În amintirea ostaşilor din Zagra căzuţi în războiul din 1916-1918.”

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL PERIŞOR – COMUNA ZAGRA

În ziua de Sfânta Mărie Mică, din 08 septembrie 2011, în satul Perişor – comuna Zagra, la biserică s-a adunat multă lume, venită din satele şi comunele vecine, din Dej, Bistriţa, Năsăud şi Bucureşti.
Slujba bisericiească a fost ţinută de un sobor de 10 preoţi, avându-l în frunte pe P.S. Drăgoi Macarie – Episcopul Europei de Nord, pe părintele protopop Dâmbu Ioan – al protopopiatului Năsăud.

După slujbă s-a procedat la dezvelirea şi sfinţirea Monumentului dedicat eroilor din Primul Război Mondial şi cel de-al Doilea Război Mondial din satul Perişor, de către P.S. Drăgoi Macarie – fiu al Spermezeului, care îşi are rădăcinile, după străbunici, în satul Perişor. Edificarea monumentului eroilor din Perişor şi sfinţirea lui în zi de mare sărbătoare, are o semnificaţie aparte, nu numai pentru sătenii acestor meleaguri, ci şi pentru întreg judeţul Bistriţa-Năsăud şi chiar pentru ţară, fiindcă, pe panoplia monumentelor dedicate eroilor neamului românesc a mai apărut, un nou monument, un semn de recunoştinţă pentru vitejii eroi ai neamului românesc. Este un mare merit al perişorenilor, tocmai datorită faptului că, în aceste tumultoase vremuri de astăzi, de criză accentuată, de căutări de soluţii în ale democraţiei, de globalizare a tot ce se poate globaliza, de multe aspecte de imoralitate umană, acest sătuc de 630 de suflete, arată lumii că nu-şi uită trecutul, că nu-şi uită strămoşii care şi-au dat viaţa pentru un ideal sfânt, acela ca ţara să fie liberă, prosperă şi independentă.
Printre cei prezenţi la festivitate s-au aflat şi un grup de cadre militare în rezervă din garnizoanele Dej şi Bistriţa, printre care: generalul de brigadă(r.) Timar Gheorghe, col. (r.) Bohăţel Dumitru, col. (r.) Vlaşin Gavril, col. (r.) Vlaşin Petre – fiu al satului Perişor, col. (r.) Costin Ioan, col. (r.) Măgeruşan Vasile, col. (r.) Cordovan Ioan, lt. col. (r.) Dîncu Viorel, personalităţi ce au îndeplinit funcţii importante în conducerea Corpului 7 Armată „General Nicolae Şova”, cu sediul comandamentului în Dej şi Regimentul 221 Mecanizat din Bistriţa, unităţi care au fost desfiinţate după evenimentele din decembrie 1989, ca urmare a reorganizării Armatei Române. În cadrul ceremoniei de sfinţire a monumentului au luat cuvântul: P.S. Drăgoi Macarie, preotul paroh Moldovan Florentin, primarul comunei Zagra, Buşcoi Dumitru, col. (r.) Vlaşin Petre, generalul de brigadă (r.) Timar Gheorghe şi col. (r.) Cordovan Ioan – preşedintele Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud care, în semn de respect şi înaltă preţuire pentru toţi cei ce s-au implicat în edificarea monumentului a acordat câte o Diplomă de Excelenţă următoarelor persoane: P.S. Drăgoi Macarie – episcopul Europei de Nord, col. (r.) Vlaşin Petre – fiu al satului şi iniţiator al construirii monumentului, pr. parohiei Perişor, Moldovan Florentin, primarului comunei Zagra, Buşcoi Dumitru, Leac Vasile, Vlaşin Alexandr – fii ai eroilor şi Leac Irina, nepoată a unui erou trecut pe placă. De pe aceste meleaguri, au fost oameni care, şi-au dat viaţa numai să le rămână familia în libertate şi neamului românesc unit şi fericit. Însăşi regele Ferdinand I, după prima călătorie făcută în Ardeal (22 mai-1 iunie 1919) la Braşov, Oradea-Carei-Baia Mare-Bistriţa-Cluj-Turda – prin Munţii Apuseni – Alba Iulia-Blaj-Sibiu şi Făgăraş, făcea următoarea apreciere: „Astăzi mulţumită ostaşului român şi energiei ascunse în sufletul răbdător al ţăranului, avem fericirea să ne vedem uniţi la sânul patriei de-a pururea întregite prin proclamarea de bună voie a sfintei uniri.”
Dar, să rememorăm un episod al îndepărtatului an 1916. Românii din regat au pornit ofensiva de eliberare a Transilvaniei la 14 august 1916. La 8 septembrie 1916, la mai puţin de o lună, multe oraşe transilvănene au fost eliberate, printre care şi Miercurea Ciuc, unde a căzut şi căpitanul poet Nicolae Vulovici, comandantul unei companii din zonă, lovit în frunte de un glonţ. Moarte care şi-a prezis-o şi în versurile sale:

„De-o fi să mor, tu Doamne dă-mi o moarte vitejească,
Un glonte-n frunza din chipiu, în lupte mă lovească,
Nu voi să mor pe căpătâi, cum mor toţi nevoiaşii;
Pe-afeturi, ori pe muşuroi, adorm din veci ostaşii;

Schilavu-mi trup… înfăşurat în pânza tricoloră,  Mor plânge trâmbiţaşii mei, nu mamă, nu soră…
Cu coif, cu armele gătite, un mire-ales de moarte
Nu ciocli, pe grumazul lor, soldaţii să mă poarte.”

        Cu aceste sentimente de teamă şi de dor au căzut şi ostaşii ţărani din Perişor, pe care i-au evocat cu pioşenie cei prezenţi la sfinţirea monumentului din acest sătuc, aşezare pusă de Dumnezeu într-o zonă fantastic de frumoasă. Un sătuc mic, ce trăieşte parcă în altă lume, mai simplă şi mai sărăcuţă, ce pentru libertate şi-a dat din belşug ofranda de sânge şi viaţă: 25 de eroi în Primul Război Mondial şi 11 eroi în al Doilea Război Mondial, fără să mai punem la socoteală cei morţi în cele 133 de bătălii, purtate în 20 de mari campanii prin toată Europa cu Regimentul 2 Românesc de Graniţă de la Năsăud, în cei 90 de ani de existenţă (1762-1851) trăiţi sub drapel habsburgic.
Eroii din Primul Război Mondial, prezentaţi de către col. (r.) Vlaşin Petre, fiu al satului Perişor, soţul poetei care a scris versurile din *IN MEMORIAM*pe monument:
Bojor Ermei şi Bojor George fraţi, şi fraţi cu bunicul lui Todor din Pustă, a lui Tănasă şi Iacob de pe Părău, Brici Ipate – tatăl lui badea Alexandru din Poeniţă, Brici Irimie – bunicul după mamă a lui Irimie din Zalău şi George a lui şuştar, Frăsincar Nicolae din familia Rojbenilor – fără urmaşi, Frunză Costan – frate cu Năstăsia lui Macovei, Frunză Simeon – văr cu Costan – fără urmaş, Leac George şi Leac Ilie – fraţi, şi fraţi cu badea Alexandru ţobâc, cu mama lui lelea Vetuţă, unchi de-a lui Grigore de Sub Coamă şi a lui Lazăr, Lupan Maftei – tatăl lui căuaciu, bunicul lui Liviu, Lupan Şofronie – frate cu Iştenia lui Pahone, Maxian Andrei – o legendă – cu lumini şi multe, multe umbre. A fost un bărbat isteţ şi fain, a iubit o fată, mare dragoste dar neîmpărtăşită, fiindcă i-a oprit părinţii, care ştiau că sunt fraţi. Mâhniţi, şi-au urmat fiecare destinul. El a fost frate cu bunicul lui Andrei de la Cooperativă, iar fata iubită, bunica lui Andrei. Maxim Andrei a plecat pe front şi nu s-a mai întors niciodată, dar …a apărut în al Doilea Război Mondial un ofiţer din armata maghiară care a avut un dialog scurt cu fratele lui badea Petre (învăţătorul) care de fapt îi era nepot de frate şi fiul iubitei sale. Acest dialog a fost relatat la întoarcerea de pe front.
O poveste demnă de un roman, sau chiar un scenariu de film. Continuând lista eroilor îl găsim pe Maxim Grigore – tatăl lui Octavian care a avut prezenţi câţiva strănepoţi la dezvelirea şi sfinţirea monumentului, Marian Ioan – frate cu badea Iacob din Rât, fraţii Moroşan Ilarion şi Moroşan Timoftei, copii lui Costan de la Părău şi fără urmaşi, Sima Ipate – bunicul lui badea Tănăsuc, Sima Vârtolomei – bunicul lui lelea Reghina Căenar, Varga Pintea – urmaşii lui au plecat în Târlişua (2) şi în Poenile Zăgri (2), Vlaşin Avacum – frate cu Marea lui Partenie, Vlaşin Dumitru – bunicul secretarului şi a lui lelea Ană, Vlaşin Gavrilă – tatăl lui Firona din Vale, Vlaşin Iacob – unchiul lui badea Dumitru lui Zaharie, Vlaşin Tănasă – tatăl lui lelea Săne, bunicul lui Victor Săni, Sima Izichil – unchiul lui lelea Săne (cumnat cu Vlaşin Tănasă), Tănasă Militar – frate cu Sânziana lui Ionică.
După 21 de ani începe o nouă dramă a omenirii, cu cele mai mari pierderi omeneşti, în care şi satul dă un nou tribut de sânge şi jertfă supremă, eroii din cel de-al Doilea Război Mondial:
Briciu Ilie – tatăl lui Briciu Dumitru şi lelea Irină, Frăsincar Maxim – frate cu Alexandru din Zăpode, Leac Ilie – tatăl lui Vasălică Sînefti ce a fost prezent la festivitatea de sfinţire a monumentului. La puţin timp moare şi mama copilului care va fi crescut de bunica Sînefta, Maxian Macedon – unchiul lui Macedon Tohaci, Maxian Ioan-frate după tată, cu Indreiul Niţuloi, Vlaşin Andrei – tatăl lui Alexandru din Păiuţ, Vlaşin Ioan – tatăl lui Sandu din Vătăşti, Vlaşin Dumitru – necăsătorit. În familia acestor eroi cu numele de Vlaşin a fost o mare dramă. Au rămas 2 văduve şi cinci copii orfani şi multă, foarte multă jale. La scurt timp moare şi sora lor, rămânând doar tatăl acestor copii, singur şi pustiit de durere – badea Grigore din Deal. Eroul Vlaşin Petre a fost frate cu tatăl colonelului (r.)Vlaşin Petre din garnizoana Dej, care a fost şi iniţiatorul ridicării acestui monument, iar Vlaşin Gheorghe Teodor a fost frate cu Giorgică Sîtariului – unchiul lui Vasilică, Vlaşin I. Teodor – frate cu badea Grigore din Furcata şi tatăl lui este cioplit mai sus menţionat ca erou în Primul Război Mondial.
Câţiva dintre aceşti eroi şi-au dat viaţa în luptele de la Odessa, care au durat 70 de zile şi în care s-au jertfit 75% dintre ostaşii români din prima parte a derulării războiului antisovietic. Aceştia au fost comemoraţi în primul rând de către regimentul lor, unde căpitanul preot Miron Ianculescu a oficiat un parastas la care a luat parte şi locuitori ai Odessei. Odessa, considerat ca cimitir al tineretului român, iar rubricile morţilor publicate în presa vremii erau supraaglomerate de numele ostaşilor căzuţi, ce aduceau doar jale, lacrimi şi deznădejde celor de acasă, părinţilor, fraţilor, surorilor, soţiilor şi copiilor.

MONUMENTUL ÎNCHINAT EROILOR SATULUI  CĂIANU MARE DIN COMUNA CĂIANU MIC

Fii satului Căianu Mare şi Fundaţia Culturală „Societatea de Concerte” Bistriţa, condusă de prof. Macedon Ţărmure, au organizat în data de 24 mai 2010 (a doua zi de Rusalii) prima ediţie a sărbătorii tradiţionale a satului. Cu această ocazie s-a dezvelit lucrarea de artă „ÎNGERUL LA ZID” realizată de sculptorul român Mircea Roman, monument închinat eroilor satului Căianu Mare jertfiţi în războaie. La dezvelirea şi sfinţirea monumentului „Înger la Zid” a participat Preasfinţia sa Vasile Someşanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.
Eroii satului Căianu Mare jertfiţi în Primul Război Mondial: Ciui George (a lu’ Iustin), Ciuş Pantelimon, Hiticaş Vasile (a lu’ Niculae a’ Ştiopilui), Hiticaş Vasile (Pahon), Măluţan George (Puric), Retegan Ion (a lu’ Petre a lu’ Roman), Retegan Irimie (a lu’ Grigore a lu’ Roman), Retegan Maftei (a lu’ Irina lu’ Alexă), Retegan Maftei (a lu’ Petrişor), Retegan Todor (a lu’ Petrişor), Ţărmure Alexandru (Pancic), Ţărmure Dumitru (a lu’ Andrei a lu’ Androne), Ţărmure Gavrilă (Pancic), Ţărmure Ionaş (Contraşu), Ţărmure Macedon (a lu’ Irimia lu’ Artemie), Ţărmure Maftei (Ţolca), Ţărmure Neculăeş (a lu’ Cocoradă), Ţărmure Pavel (a lu’ Gavril a lu’ Iştode), Ţărmure Vasile (a lu’ Tănasă a lu’ Andrei), Vlad Vasile (Păştean).

Eroii satului Căianu Mare jertfiţi în Al Doilea Război Mondial: Cîmpean Maftei (a lu’ Vasile Dîrjan), Cocoi Maftei, Hiticaş Grigore (a Zoiţii), Hiticaş Liviuţ (a lu’ Gavrilă a lu’ Miron), Măluţan Georgică (a lu’ Ion Puric), Mureşan Alexandru (a lu’ Gerasîn), Retegan Aurel (a lu’ Pavăl a lu’ Maftei), Şterţa Valer (a lu’ Ion Simon), Ţărmure Dumitru (Drindri), Ţărmure Iulian (a lu’ Ionu lu’ Ilie), Ţărmure Ion (a lu’ Bănceanu).
Invalizi de război Bălăjan Ion, Ciui Grigore, Ciui Ion (a lu’ Indrei), Lazăr Ion (Togica), Ţărmure George (Badoc).

MONUMENT ÎNCHINAT EROILOR DIN COMUNA NIMIGEA

Obeliscul este amplasat în curtea Bisericii Ortodoxe din comuna Nimigea şi a fost dezvelit în anul 1933, pentru cinstirea memoriei ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul este construit din piatră şi beton în formă piramidală în trepte şi are o înălţime de 2,10 m. El este împrejmuit cu un gard din plasă de sârmă. Pe cele patru feţe ale obeliscului sunt înscripţionate numele a 39 dintre cei jertfiţi, precum şi cuvintele: „În amintirea eroilor din războiul 1914-1918”.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL CHINTELNIC – COMUNA ŞIEU-MĂGHERUŞ

Monumentul eroilor s-a ridicat cu ocazia Centenarului Bisericii din Parohia Chintelnic în anul 2007, la iniţiativa preotului Ioan Pintea, cu sprijinul Consiliului Local al comunei Şieu Măgheruş şi al sătenilor satului Chintelnic. Ca proiect şi execuţie artistică, monumentul este opera sculptorului Anton Tănase. La sfinţirea lui a participat P.S. Ioan Selejanul, înconjurat de un impresionant sobor de preoţi, în prezenţa autorităţilor locale şi judeţene şi a miilor de credincioşi.
Eroii satului Chintelnic: Bălan Ştefan, Buf Vasile, Dan Grigore, Ghepeş Grigore, Maier Nicolae, Moldovan Grigore, Moldovan Macarie, Munte Damaschin, Olinca Teodor, Oşan Baziliu, Oşan Ioan, Rotar Grigore, Târgoveţ Ioan, Tiboc Ioan, Voivod Vasile.

MONUMENTELE EROILOR DIN RODNA

Primul Război Mondial a trecut cu jertfele şi durerile lui, aspiraţia seculară a românilor din Transilvania s-a realizat şi, pentru a marca jertfa dată de rodneni în acest război şi a aduce un prinos de recunoştinţă pentru cei rămaşi pe câmpurile de luptă din Galiţia, Muntenegru, Bosnia, Tirol, Franţa sau prin prizonierate, rodnenii au hotărât ridicarea unui monument, prin contribuţia locuitorilor săi. Locul a fost ales în faţa primăriei, în piaţa din centrul comunei, iar monumentul a fost construit în anul 1928. Inaugurarea lui a avut loc la 25 octombrie 1928, la care au participat „autorităţile locale, elevii de şcoală, pompierii voluntari în frunte cu muzica minerilor din sat”. Iată descrierea monumentului făcută, la 19 ianuarie 1929, de către preotul din Rodna: „Monumentul Eroilor ridicat în comuna Rodna a costat 105.600 lei şi anume:

  1. Construirea monumentului, partea de jos de 1,8 m. înălţime din beton şi partea de deasupra de 2 m. înălţime din marmoră albă de Anieş…… 75.000 lei.
  2. Înscrierea numelor celor 133 eroi, cu litere aurite, pe trei plăci de marmură neagră fină…… 28.300 lei
  3. Construirea unui gard din leţuri în jurul monumentului….. 2.300 lei.

Monumentul a fost făcut de meşterul zidar Anton Rumitz, italian de origine, stabilit la Rodna, iar înscrierea eroilor a executat-o sculptorul în piatră, Pavel Delczeg, din Bistriţa. Pe monument s-au aplicat patru plăci, dar dintre ele numai trei au fost scrise, pe măsură ce rudele celor decedaţi dădeau banii necesari pentru înscriere. Aşa se face că rudele mai sărace ale celor dispăruţi nu au putut contribui băneşte şi, astfel placa a patra n-a mai fost scrisă. Pe cele trei plăci au fost înscrişi laolaltă români, maghiari, ţigani şi alţii, aşa cum moartea nemiloasă nu i-a ales pe unii dintre alţii. Partea superioară a monumentului avea un trunchi de piramidă pe care scria „În amintirea Eroilor din Rodna căzuţi în Războiul Mondial din 1914-1918”. Imediat după ocuparea Ardealului de Nord, în anul 1942, acest monument a fost distrus şi în locul lui s-a ridicat un alt monument, ce există şi astăzi, din piatră cioplită, şi care avea pe latura nordică stema ungară. Cele trei plăci din marmură pe care erau scrise numele celor căzuţi au fost aruncate în magazia primăriei (fosta închisoare din timpul Districtului Autonom), iar a patra placă, pe care nu era scris nimic, a fost sustrasă. Cele trei plăci, puţin deteriorate, au fost scoase din magazie în 1973 şi expuse în muzeu. În anul 1946, a fost luată stema ungară de pe acest monument şi s-a adăugat un trunchi de piramidă, având în vârf steaua în cinci colţuri. În toamna anului 1944, au fost adunaţi de pe hotarul Rodnei, 7 militari sovietici, căzuţi în luptele date aici şi au fost înmormântaţi lângă acest monument, spre drum. În primăvara anului 1947, osemintele celor 7 soldaţi ruşi au fost dezgropate, în prezenţa unui maior sovietic, şi transportate la Bistriţa. În Primul Război Mondial, au căzut în lupte 112 militari rodneni şi 124 au fost daţi dispăruţi.
În vara anului 1995, câţiva dintre cei care au luptat în al Doilea Război Mondial şi care mai trăiau, în frunte cu Bureacă Simion şi Steopan Dănilă, au obţinut din partea Consiliului Judeţean, un ajutor financiar de şase milioane lei pentru construirea unui monument, închinat atât eroilor din Primul Război Mondial, cât şi celor din al Doilea Război Mondial. I-au avut ca ajutoare pentru realizarea machetei viitorului monument pe, înv. Silvestru Mureşan şi pe Ilie Guşă. Lucrările la monument au fost contractate cu Voicu Lucian, din Anieş. Construcţia monumentului s-a realizat de către meşterul Moldovan Alexandru, de loc din Miceşti, ajutat de Mureşan Onisim ş.a., finalizând, o parte din lucrări, la începutul lunii octombrie 1996. Pe latura dinspre primărie a monumentului au fost aplicate cele trei plăci cuprinzând eroii morţi în Primul Război Mondial, iar pe latura dinspre şcoală au fost înscrişi cei căzuţi în al Doilea Război Mondial, în total 63 de eroi. În 1914, izbucneşte Primul Război Mondial. La acest război au participat mulţi rodneni, care au luptat în armata austro-ungară în Tirol, Muntenegru, Bosnia, Herţegovina şi Galiţia, iar unii au luptat şi pe frontul românesc împotriva fraţilor români.
Un bătrân povestea, cu vreo treizeci de ani în urmă, cum se trăgea cu tunurile în palatul regelui Nechita la Centinie, în Muntenegru, iar altul, cum a luptat cu italienii în Munţii Tirolului, la Dobento sau Fiume. Din cei 324 de rodneni participanţi la război, 112 au rămas pe câmpurile de luptă, iar 124 au fost daţi dispăruţi. Trebuie spus că o parte dintre aceştia au fost făcuţi prizonieri şi trimişi în Franţa sau în Rusia, până în Caucaz sau în Siberia. Este cazul soldatului Dănilă Guşă, care a fost trimis în Caucaz, de unde a venit după aproape patru ani din prizonierat, aducând cu el preţioase notiţe despre viaţa calmucilor din câmpia Ouca. O pagină tristă din istoria Rodnei a fost perioada 1940-1944 când, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, la 11 septembrie 1940 horthyştii se instalează şi la Rodna făcând tot felul de abuzuri împotriva românilor, iar cei care au ţinut trează conştiinţa naţională au fost învăţătorii şi preoţii, din rândul cărora a căzut victimă învăţătorul Ioan Groze, alţi săteni fiind nevoiţi să părăsească comuna. În această situaţie au fost învăţătorii Ioan Blaga şi Maxim Domide.
Administraţia maghiară, deşi civilă după 26 septembrie 1940, a înfiinţat pe lângă cote, cartele pentru alimente şi echipament, şi detaşamente de muncă forţată, care erau puse la dispoziţia unităţilor militare horthyste pentru efectuarea de munci şi lucrări genistice necesare ducerii războiului. În 1943, a urmat mobilizarea generală, când mulţi rodneni au fost duşi pe front sau la muncă forţată, mobilizarea cuprinzând toţi bărbaţii până la 60 de ani. În anul 1944 s-au executat lucrări de fortificaţii între Rodna şi Şanţ, începând cu zona de la Casa Savii până la Ginişor. În acest sens, toţi locuitorii comunei Şanţ au fost evacuaţi şi distribuiţi pe la locuitorii din Rodna până la Feldru. Datele menţionate mai sus au fost culese din lucrarea, „Monografia Comunei Rodna Veche”, scrisă de Liviu Păsiuş.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL RUSU BÂRGĂULUI – COMUNA JOSENII BÂRGĂULUI

Duminică 3 iunie 2001, mare parte a locuitorilor din comuna Josenii Bârgăului şi satele din jur s-au „mutat” la Rusu Bârgăului pentru a participa la o sărbătoare cu adânci semnificaţii. La iniţiativa P.C. Platon Ioan, preot paroh la biserica din Rusu Bârgăului, adevărată catedrală a ortodoxiei, a adunat, la chemarea clopotelor, fii ai satului, locuitori ai Văii Bârgăului, numeroşi oaspeţi pentru a participa la Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi, avându-l în frunte pe P.S. Episcop vicar Vasile Someşanul, această prezenţă mereu binefăcătoare şi în Protopopiatul Bistriţa. Partea a doua a sărbătorii de la Rusu-Bârgăului s-a ţinut în curtea şcolii din sat, ce poartă numele Vasile Bob Fabian. Aici a fost dezvelit un monument în memoria celor 28 de eroi ai satului căzuţi pe câmpurile de luptă (14 şi 14) în cele Două Războaie Mondiale. A fost o întâlnire emoţionantă cu istoria, P.S. Vasile Someşanul şi prof. Rafila Mureşan, directoarea şcolii, au dezvelit frumosul monument, omagiu ridicat în amintirea fiilor eroi ai satului şi apoi monumentul a fost sfinţit. „Să ne cinstim şi sfinţii şi eroii, a spus părintele de la Rusu Bârgăului, pentru că ţara fără cei trei piloni de rezistenţă ai românismului: biserica, şcoala şi armata nu va supravieţui. „Ziua de sărbătoare a fost întregită cu un reuşit mini-spectacol artistic oferit de «talentele» şcolii din Rusu-Bârgăului, de depunerea de coroane de flori, de oferirea de diplome din partea Asociaţiei «Cultul Eroilor», prin persoana preşedintelui, col. (r) Cordovan Ioan, de defilarea gărzii de onoare, constituită din militari ai Batalionului 812 Infanterie Bistriţa – unitate ce a executat, ani la rând, misiuni de menţinerea păcii în Angola, Bosnia, Herţegovina, Irak, Afganistan, de agapa oferită în cinstea oaspeţilor, de lacrimile resimţite de toţi cei prezenţi pentru cei trecuţi în veşnicie şi care şi-au dăruit adesea viaţa pentru binele obştii. La Rusu Bârgăului, eroii au venit acasă. Pe monument şi în suflete!”

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL MIJLOCENII BÂRGĂULUI – COMUNA JOSENII BÂRGĂULUI

Monumentul este înălţat în curtea bisericii ortodoxe din sat. Are o arhitectură în formă de cruce, fixată pe un postament în două trepte, flancat pe cele patru laturi de o fundaţie din beton, cu patru stâlpi la colţuri, legaţi între ei cu lanţuri.
Înscrisul de pe monument: „Odihnească-i Dumnezeu în pace pe cei ce au căzut şi unde au căzut în cele Două Războaie Mondiale fii ai satului Mijlocenii Bârgăului. În memoria lor s-a înălţat acest monument iar pentru a lor jertfă aici îi pomenim.”
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Cocriş Toader, Gănău Grigore, Gănău Ilie, Holbură Simion, Gîţă Ştefan, Mistric Toader, Monda Dumitru, Platon Nicolae, Pop Ioan, Sbârcea Trifan, Someşan George, Şut Ioan, Tala Petru, Tăut Ştefan, Vrîncean Simion, Vrîncean Simion, Purja Ştefan.
Eroii din al Doilea Război Mondial (1941-1945): Mănarcă Toader, Borda Macidon, Cot Liviu, Moldovan Toader, Monda Dumitru, Monda George, Someşan Gavril, Someşan Ioan, Ţarcă Dumitru, Vîncă Ioan, Ciot Savir.

MONUMENTUL EROILOR DIN PRUNDU BÂRGĂULUI

Monumentul a fost ridicat, dezvelit şi sfinţit în anul 1998 din iniţiativa Asociaţiei Veteranilor de Război Bistriţa-Năsăud, după un proiect realizat de col. (r.) Alexandru Misiuga – veteran de război, decedat în anul 2009. Monumentul este dedicat memoriei celor 704 eroi de pe Valea Bârgăului căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două mari conflagraţii mondiale. Alături de col. Alexandru Misiuga şi-au adus o contribuţie deosebită în edificarea monumentului col. veteran de război (decedat) Emil Albu, col. (r.) Ioan Birişiu şi subfiliala veteranilor de război din Prundu Bârgăului. La monument sunt amplasate două piese de artilerie.
Primul Război Mondial a îndoliat numeroase familii din Prundu Bârgăului şi de pe întreaga vale; 334 de militari înrolaţi în armata austro-ungară şi-au lăsat sângele pe pământurile din Italia, Serbia, Ungaria sau în lagărele ruseşti. Indiferent sub ce steag au luptat, nu se poate trece cu vederea nenorocirea familiilor care şi-au pierdut doi, trei sau chiar patru copii căzuţi pe front. În amintirea acestora, locuitorii au ridicat în anul 1935 Monumentul Unirii, menit să amintească jertfa celor care prin tributul lorde sânge au făcut să triumfe Marea Unire. Monumentul care avea înscrisă dedicaţia „Cinste vouă celor ce ne-aţi dat unirea” a fost distrus de horthyşti în toamna anului 1940. Un eveniment tragic a marcat sufletele bârgăuanilor şi anume masacrul de la Prundu Bârgăului.
În seara zilei de 10 octombrie 1944, sub presiunea armatelor aliate care înaintau spre Valea Bârgăului, trupele horthyste au fost nevoite să se retragă. În aceeaşi seară, după ora 22: 30, ca răzbunare pentru retragerea silită şi ca pedeapsă pentru atitudinea ostilă pe care au simţit-o pe perioada ocupaţiei, horthyştii au executat un grup de 7 români, şase bărbaţi şi o fată. Au fost seceraţi de gloanţe pentru vina de a fi români: Pavel Costea – 71 de ani, Vasile Raţiu – 41 de ani, Leon Vlad – 50 de ani, Simion Rogină – 47 de ani, George Popandron – 63 de ani, Lucreţia Tanca – 24 de ani şi preotul Augustin Pop din Mijlocenii Bârgăului. Preotul împuşcat în ceafă, a căzut în groapa comună dar nu a murit. După execuţie a reuşit să se târască afară şi să-şi salveze viaţa, fiind singurul supravieţuitor din grup. Acestor martiri li s-a ridicat la locul execuţiei o troiţă, iar în anul 1992 un monument în centrul comunei, ca semn de recunoştinţă şi veşnică aducere aminte.

MONUMENTUL EROILOR DIN RETEAG – COMUNA PETRU RAREŞ

Monumentul a fost construit în anul 1995 de către Primăria Petru Rareş.
Eroii din Primul Război Mondial: Baci Gheorghe, Bătan Vasile, Bizdira Gheorghe, Bogdan Nicolae, Canea Nicolae, Cîmpean Vasile, Cîmpean Gheorghe, Ciurar Petru, Chira Ioan, Chiş Petru, Covalcic Andrei, Diţ Ioan, Diţ V. Ioan, Drenciu Ioan, Haitonic Florian, Hathazi Gheorghe, Luca Gheorghe, Luca Vasai, Măluţan Mihai, Mesaroş Petru, Mezei Ioan, Mezei Petru, Mican Ioan, Mihăiştean Gheorghe, Mureşan Gavril, Naghi Gheorghe, Sabău Petru, Sălăjan Ioan, Seceac Andrei, Şufagău Ioan, Şufagău Ioan, Trif Gheorghe.
Eroii din al Doilea Război Mondial: Antal Andrei, Bogdan Gavril, Bogdan Costan, Borodi Gheorghe, Bereschi Andrei, Chira Vasile, Chira Ioan, Cîmpean Ştefan, Ciurar Benedic, Ciurar Macedon, Ciceu Miron, Ciucurean Zoltan, Danciu Alexandru, Drăgan Toader, Diţ Ioan, Diţ Vasile, Fridel Ludovic, Filipan Gheorghe, Faur Aurel, Holcan Gheorghe, Hothazi Toader, Hatos Petru, Hatos Augustin, Hatos Ioan, Iuga Liviu, Bulcu Ioan, Bogdan Vasile, Bîrlea Nicolae, Barlea Alexandru, Cherebeţ Alexandru, Diţ Ioan, Istvan Vasile, Kiş Gheoorghe, Lăcătuş Petru, Medeschi Valer, Mezei Gheorghe, Medeşi Clement, Miholca Vasile, Mihăiştean Alexandru, Nagy Gheorghe, Pop Ioan, Pop Mihai, Pop Ioan, Sălăjan Vila, Şomfelian Ioan, Szas Imbre, Tarniţa Andrei, Trif Alexandru, Trif Ioan, Vaida Liviu.
În anul 1997 începe un adevărat scandal şi în problema eroilor. Despre ce este vorba. Fostul consilier din Consiliul comunal Petru Rareş, din perioada 1992-1996, Feher Ioan, întocmeşte un memoriu Prefectului Judeţului Bistriţa-Năsăud din acea perioadă, prin care îşi arată nemulţumirea şi solicită a se repara greşeala, pentru motivul că pe monumentul din Reteag nu au fost trecuţi şi eroii din satul Baţa.
Autorii acestei cărţi ne facem datoria şi îi enumerăm şi pe eroii din satul Baţa: Hatos Simion, Hatos Teodor, Hatos Petru, Kiss Andraş, Kiss Adam, Kiss Gyorgy, Kiss Imre, Szasz Sandor, Szasz Andraş – fraţi, Kiss Andraş, Kiss Andrass, Kiss Andrass, Kiss Andras, Kiss Sandor, Feher Sandor, Feher Gabor, , Boer Endre, Liţa Ioan, Liţa Teodor–fraţi.
Aceşti eroi au luptat şi şi-au dat viaţa, alături de camarazii lor de arme din satele Reteag, Mihăieşti, Leleşti şi Corabia, pe acelaşi fronturi şi pentru acelaşi ţel.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL LELEŞTI –  COMUNA CICEU-MIHĂIEŞTI

Monumentul eroilor din satul Leleşti a fost construit în anul 1925 de către locuitorii satului.
Eroii din Primul Război Mondial: Seceac Andrei, Bogdan Nicolae, Luca Gheorghe, Câmpan Vasile, Diţ Vasile, Diţ Mihai, Drenciu Ioan, Drenciu Ioan, Diţ Ioan, Canea Nicolae, Mican Ioan, Haitonic Florian, Covalcic Andrei.
Eroii din al Doilea Război Mondial: Bulcu Ioan, Diţ Ioan, Diţ Ioan, Cherebeţ Alexandru, Diţ Ioan, Istvan Vasile, Medveschi Valer, Bogdan Vasile, Bârlea Alexandru, Bârlea Nicolae.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL BREAZA

Duminică, 16 iulie 2000, la Breaza, comuna Negrileşti condusă de primarul ing. Pugna Ioan, în satul ce se întinde pe o distanţă de peste 10 km lungime, a fost o zi de adevărată sărbătoare. Ploaia deasă nu i-a împiedicat pe locuitorii satului să-şi dezvelească şi să-şi sfinţească monumentul ridicat în memoria celor 38 de eroi români din Breaza, căzuţi pe câmpurile de luptă pentru libertatea şi independenţa neamului românesc. La festivitate au participat ca invitaţi de onoare, preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, prof. Gheorghe Marinescu, primarul oraşului Beclean, prof. ing. Nicolae Moldovan, primarul municipiului Dej, Alexandru Man, directorul Muzeului de istorie Dej, prof. Emil Lazăr, col. (r.) Tănăsescu Aurel şi lt. col. (r.) Cordovan Ioan din partea Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, col. (r.) A. Tuhar, preşedintele subfilialei Beclean a Asociaţiei Veteranilor de Război, mr. Mihai Chelaru din cadrul Batalionului 812 „Şoimii Carpaţilor” din Bistriţa, un foarte numeros public. Un sobor de 10 preoţi au sfinţit monumentul ridicat prin grija omului de suflet din Breaza, prof. Tănase Rodilă, directorul şcolii generale din sat şi autorul cărţii monografice „Satul Breaza o istorie demnă şi milenară”. Despre semnificaţia ridicării acestui monument au ţinut cuvântări, prof. Gheorghe Marinescu şi col. (r) Aurel Tănăsescu. În acordurile Imnului Eroilor au fost depuse coroane de flori din partea participanţilor la festivitate. O gardă de onoare, aparţinând B. 812 Şoimii Carpaţilor din Bistriţa, a prezentat onorul cuvenit celor 38 de eroi din satul Breaza. Festivitatea a continuat la Şcoala generală din sat, unde a fost dezvelită o troiţă şi bustul prof. Doctor docent Victor Motogna, un cunoscut istoric ardelean, născut pe aceste meleaguri. Cu acest prilej, prof. Tănase Rodilă a anunţat că, pentru sprijinul acordat acestui sat, aflat la confluenţa a trei judeţe, prof. Gheorghe Marinescu a fost declarat fiu şi cetăţean de onoare al satului Breaza. Sărbătoarea de la Breaza s-a încheiat cu o cină tradiţională, dată de oamenii satului în onoarea oaspeţilor participanţi. Prin participarea la tripla sfinţire şi dezvelire de troiţă, bust şi monument al eroilor, nu se poate spune decât un singur lucru, Breaza este un sat al românismului adevărat.
Eroii din Primul Război Mondial: Carhaţ Iacob, Carhaţ Ştefan, Câmpean Ioan, Miholca Ioan, Motogna Maftei, Motogna Iosub, Motogna Vasile, Mureşan Victor, Mureşan Todor, Ocnean Axente, Ocnean Gavril, Rodilă Ioan, Rodilă Ioan, Rodilă Maftei, Rodilă Vasile, Rodilă Pantelimon, Rodilă Vasile, Rodilă Axente.  Eroii din Al Doilea Război Mondial: Carhaţ Dumitru, Carhaţ Victor, Carhaţ Tănase, Carhaţ Grigore, Câmpean Grigore, Costin Ioan, Dan Vasile, Motogna Constantin, Motogna Dumitru, Motogna Dumitru, Mureşan Ludor, Mureşan Victor, Păltineanu Dumitru, Păltinean Vasile, Pop Valentin, Pop Ioan, Pop Valer, Rus George, Tuns Ioan.
Numele celor 38 de eroi martiri ai satului Breaza care şi-au dat viaţa pentru libertatea şi demnitatea neamului românesc, pentru pământul sfânt românesc, vor rămâne veşnic în amintirea, pomenirea şi rugăciunea brezenilor, căci lângă biserică s-a înălţat în anul 2000 un Monument al Eroilor şi astfel, în fiecare an, la Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor), preotul satului, împreună cu credincioşii cinstesc jertfa lor prin rugăciunea de parastas.
La această jertfire martirică s-a adăugat şi refugierea în România a multor români alungaţi şi expulzaţi de autorităţile horthyste, iar un număr mare de români au căzut prizonieri în Rusia, dintre care mulţi au murit împuşcaţi, înfometaţi sau îngheţaţi de frigul siberian, ori de povara muncilor grele la care au fost duşi în îndepărtata Siberie, zona cea mai săracă şi geroasă a Rusiei, ce pe bună dreptate se numea Iadul Rusesc. Nici astăzi nu se ştie exact câţi români şi-au pierdut viaţa în Siberia. A fost o perioadă istorică trăită cu mari pierderi de sânge românesc şi mari chinuri pentru poporul român.

MONUMENTUL EROILOR DIN CICEU-CORABIA – COMUNA CICEU-MIHĂIEŞTI

Monumentul eroilor din localitatea Ciceu-Corabia fost construit în anul 1999 de către primăria Petru Rareş, împreună cu cetăţenii din localitate.
Eroii din Primul Război Mondial: Borodi Constantin, Borodi Dumitru, Borodi Gheorghe, Borodi Todică, Lăcătuş Gavrilă, Mureşan Andrei, Sigheartău Ioan, Tarniţa Ioan.
Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial: Bogdan Constantin, Bogdan Gavrilă, Borodi Costan, Ciucurean Ioan, Miholca Vasile, Pop Ioan, Tarniţa Andrei, Tarniţa Ioan, Vaida Liviu.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL PETRIŞ –  COMUNA CETATE

Eroii din Primul Război Mondial (1914-1918): Pe monument se află înscrisul „În amintirea eroilor căzuţi în faţa duşmanului”, Budăcan Ioan, Buraga Flore, Deac Mihail, Dohotar Tănase, Melinaş Grigore, Moldovan Ioan, Tigovan Ioan, Arman Alexandru, Cocoş Ioan, Cocoş Iosif, Gabor Ianoş, Lăcătuş Dionisius.
Pe altă faţă se află înscrisul „In Treuefest Gew. v.d.f. Feuerwehr 1927” cu eroii: Aleri Georg, Berendt Mich., Brandfrhert Mich., Bohm Iohann, Gottfehick G. Gottfchick Joh, Kohr Karl, Kroner Joh, Muller Mich., Stierl Martin, Stierl Johann, Schneider Gh., Suforis Mich., Schuller Mich., Schlecht Joh., Sculler Mich., Wagner Mart. Kroner Joh.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA ŞANŢ

Monumentul a fost ridicat în anul 1998 în memoria eroilor comunei Şanţ căzuţi pe câmpurile de luptă în cele Două Războaie Mondiale, fiind amplasat în curtea bisericii ortodoxe din centrul localităţii

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA ŞIEU

Duminică 25 iulie 2010, la Şieu a fost o mare sărbătoare. În prezenţa unui foarte numeros public, a unor oficialităţi judeţene în frunte cu subprefectul Păun, a domnului general de brigadă Ioan Manci – locţiitorul comandantului Diviziei 4 Gemina din Cluj-Napoca, a conducerii Asociaţiei Judeţene Cultul Eroilor Bistriţa-Năsăud reprezentată de către col. (r.) Cordovan Ioan şi domnul director al Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, prof. Nicolae Gălăţean, s-a oficiat ceremonialul de dezvelire şi sfinţire a monumentului ridicat în memoria a 77 de eroi căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două mari conflagraţii mondiale.  Ceremonialul militar-religios a fost condus de către comandamentul Brigăzii 81 Mecanizată, prin col. Dragonici Tudorel, aflat în aceea perioadă la comanda acestei mari unităţi de elită a Armatei Române. Generalul de brigadă Ioan Manci, subprefectul Păun au dezvelit monumentul în acordurile solemne ale fanfarei militare. Un sobor de peste 10 preoţi ortodocşi şi un preot reformat au oficiat slujba de pomenire a eroilor şi au sfinţit monumentul.

Au rostit frumoase cuvântări: primarul comunei, generalul de brigadă Ioan Manci, profesorul Nicolae Gălăţean, colonelul (r.) Cordovan Ioan a acordat Diplome de Onoare pentru 7 veterani de război şi 4 diplome de excelenţă celor care s-au implicat în edificarea frumosului monument, respectiv primarului Iuga-Napeu Olimpiu, preotului paroh Macarie Aurel, col. ing. Gherman Ionel – omul care s-a preocupat cu obţinerea aprobărilor de donaţie a 2 tunuri de 76 mm. ce au fost amplasate la monument şi subinginerului Ioan Bulea – cel ce a construit monumentul din Şieu, alături de cel din comuna Coşbuc, Visuia, Căianu Mic, Bârla şi încă alte câteva localităţi. Pe lângă persoanele menţionate mai sus, o implicare deosebită în ridicarea măreţului monument de la Şieu a avut-o şi lt. col. (r.) Podar Gheorghe – fiu al satului şi nepot al preotului paroh Macarie Aurel.
Monumentul troiţă dedicată eroilor din comuna Şieu a fost construit în anul 1994, în curtea Bisericii ortodoxe din Şieu şi a fost construit la iniţiativa părintelui paroh Zinveliu Vicenţiu Doru, care a slujit în Şieu în acea perioadă. Troiţa a fost construită prin contribuţia enoriaşilor bisericii care au dorit să cinstească amintirea numeroşilor eroi căzuţi în cele Două Războaie Mondiale. Constructorul troiţei este sing. Bulea Ioan, localnic, care a donat crucea, elementul de bază al troiţei. Troiţa are un aspect frumos, străjuită de tricolor, fiind uşor remarcată datorită faptului că este aproape de drumul judeţean Bistriţa-Monor. Este frumos luminată noaptea. Sătenii comunei Şieu cinstesc memoria eroilor căzuţi la datorie, cu ocazia sărbătorilor naţionale şi în ziua de Ispas.
Monumentul are două plăci din marmură aşezate la stânga şi dreapta crucii, pe care sunt notaţi eroii căzuţi în cele Două Războaie Mondiale, iar la mijloc sunt soldaţii decedaţi în timpul săvârşirii stagiului militar.
Eroii căzuţi în Primul Război Mondial (1914-1918): Bulea Nicolae, German Grigore, Buta Toader, Cociş Ştefan, Zbâncă George, Suciu Ioan, Zbâncă Ioan, Cozma Mihăilă, Balmoş Toader, Csikely Ioan, Jula Toader, German Toader, Cociş Toader, Macarie Toader, Podar Toader, Neţan Vasile.
Eroii căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1944): Maior Tiberiu, Moldovan Constantin, Zbâncă Andrei, Balmoş Iacob, Balmoş Alexandru, Zbâncă Sevestian, Zbâncă Andrei, Podar Toader, Zbâncă Ilie, Sălăgean Ilie, Suciu Vasile, Harpa Vasile, Negrea Ioan, Suciu Mihăilă.
În timpul războiului de independenţă de la 1877, preotul Ioan Baciu din Şoimuş a adunat bani de la locuitorii satului, precum şi din împrejurimi, pentru a contribui la cumpărarea de armament necesar armatei române.
În timpul ocupaţiei horthyste din 1940-1944 au fost deportate 36 de familii de evrei din comună, întorcându-se înapoi în comună doar o parte dintre aceste familii. În toamna anului 1944 trupele horthyste şi hitleriste în retragere, ajutate de unele elemente şovine din comună au distrus gara şi podurile de cale ferată şi au jefuit populaţia românească.

Eroii din Posmuş (1916-1918): Someşan Toma, Someşan Aurel.
(1940-1944): Băbuţan Grigore, Băbuţan Aurelian, Nicoară Chirilă.
Eroul din Şoimuş (1916-1918): Griga Toader.
(1940-1944): Bojor Vasile, Ursa Leontin, Blaga Aurel, Pavelea Ioan.
Eroii din Ardan (1916-1918): Bor Vasilică, Costinea Victor, Bor George, Moldovan Augustin, Groze Niculae, Mihalca Gavril, Chereja Timoftei, Negrea Vasile, Timiş Ioan, Chereja Ioan, Costin Nichita, Negrea Vasile, Tiniş Alexandru, Costiniu Gavrilă, Mihalca Grigore, Negrea Ionică, Oltean Octavian, Negrea Ştefan, Mihalca Vasile, Bor Gavril, Ursa Simion, Vlaic Caroi.

Eroii din Ardan(1940-1944): Voştinar Grigore, Negria Larion, Harpa Vasile, Groza Grigore, Ursa Vasile, Timiş Gavril, Harpa Vasile.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA ŞIEUŢ

          Monumentul a fost edificat în anul 1992 şi este amplasat în curtea primăriei din comună.
Eroii din Primul Război Mondial (1914-1919): Dedean Dumitru, Bogâldea Gavril, Dedean Ilie, Dedean Simion, Dedean Petre, Dedean Grigore, Bogâldea Ştefan, Bogâldea George, Gotea Artene, Pantea Flore, Dumbrăvan Dumitru, Dumbrăvan Ion, Seia Ioan, Cotoc Marian, Cuiejdean Victor, Bucilă Alexandru, Someşan Dumitru, Pantea Toader.
Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial (1940-1945): Căpitan Rednic Romulus, sublocotenent Groza Ioan, sergent Gotea Dolvin, caporal Baci Grigore, caporal Pop Dumitru, sold.
Chiorean Vasile, Câmpean Ioan, Pui Dumitru, Gotea Ioan, Todoran Ioan, Olari Partenie, Cuejdean Ştefan, Gotea Ioan, Gotea Victor, Trif Dănilă, Şoimuşan Ioan, Bucilă Ioan.

MONUMENTELE EROILOR DIN COMUNA SÂNMIHAIU DE CÂMPIE

Construcţia monumentului a început în anul 1936 din iniţiativa câtorva cetăţeni care au avut participanţi în război. În anul 1985 prin grija Primăriei Sânmihaiu de Câmpie se reface monumentul prin montarea unei cruci pe piatra de bază, înscrierea pe plăci de marmură a celor 60 de eroi din cele două războaie mondiale, montarea unei plăci comemorative, executarea împrejmuirii din gard de sârmă cu stâlpi ornamentaţi, amenajarea aleilor cu pământ şi piatră, plantarea de flori şi arbuşti ornamentali. Inaugurarea monumentului are loc la data de 9 mai 1985, ocazie cu care este organizată şi o manifestare dedicată acestui eveniment. În refacerea monumentului s-a implicat foarte mult primarul Adam Simion. Din datele existente în evidenţa Primăriei Sânmihaiu de Câmpie, se cunosc un număr de 143 eroi căzuţi în cele Două Războaie Mondiale, din care 80 în Primul Război Mondial şi 63 căzuţi în al Doilea Război Mondial. De asemenea la Revoluţia din decembrie 1989, din această comună a fost împuşcat la Cluj, Ioan Sabău – din Brăteni, având la acea dată vârsta de 23 de ani.
Eroii satului Sânmihaiu de Câmpie căzuţi în Primul Război Mondial: Boar Alexandru, Boca Elec, Boca Şandor, Cuc Grigore, Dosan Zaharie, Focşa Ionică, Farcaş Todică, Făgădar Vasile, Focşa Alexandru, Focşa Zaharie, Filipan Zaharie, Gorea Vasile, Gogance Simion, Huzmezan Ionică, Huzmezan Vasile, Huzmezan Teodor, Moldovan Ioan, Moldovan Şandor, Moldovan Ioan, Mihalte Ioan, Mînecan Vasile, Muscar Ilie, Muscar Vasile, Muscar Teodor, Rezmeveş Şandor, Şamşudean George, Stanca Ştefan, Stupinean Samoilă, Pascar Vasile, Tic Vasile, Tic Ioan, Ţîra Teodor, Tic Ionică, Varga Alexandru, Gorea Pavel.

Eroii satului Sânmihaiu de Câmpie căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1945): Bretfelean Vasile, Coprean Vasile, Covaci Ioan, Dosan Alexandru, Gogance Alexa, Hegheduş Teodor, Hîrleţ Nanu, Husmezan Nicolae, Kiş Alexandru, Moldovan Horia, Moldovan Alexandru, Moldovan Toderică, Mihalte Liviu, Mînecan Zaharie, Muscar Constantin, Muscar Iacob, Muscar Ilie, Muscar Iosif, Muscar Teodor, Rus Ioan, Rus Alexandru, Rîpa Silivan, Samşudean Vasile, Teolţişan Dumitru, Fărcaş Ionică.

Eroii satului Brăteni (1914-1918): Cîmpean Ioan, Câmpean Teodor, Iuşan Alexandru, Iuşan Toader, Moldovan Alexandru, Moldovan Ioan, Moldovan Ilie, Moldovan Vasile, Morar Toderică, Oltean Grigore, Şerban Constantin, Strat Ionică, Suciu Iosif, Suciu Grigore, Pop Filon, Pop Gheorghe, Someşan Vasile, Rad Filon.

Eroii satului Brăteni căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1945): Moldovan Vasilică, Rad Nistor, Sabău Vasilică, Şerban Vasilică.

Eroii satului Zoreni (1914-1918): Iobagiu Grigore, Benţa Teodor, Budelecan Teodor.

Eroii din al Doilea Război Mondial (1940-1945): Mureşan Gavrilă, Mureşan Nistor, Iobagiu Ionică, Mînecan Ionică, Chiciudean Teodor, Cătinean Ionică, Moldovan Ioan, Mileşan Ioan, Fogoroşi Andraş, Chiciudean Teodor, Mureşan Ioan Lupu, Benţa Teodor, Rîpa Ioan, Mureşan Vasile, Cordoş Alexandru, Mărginean Ioan.

Eroii satului Sălcuţa din Primul Război Mondial (1916-1918): Mărginean Ioan, Tic Ionică, Bungărdean Augustin, Cosman Dumitru, Rotaru Gheorghe, Uţă Pompei, Bungărdean Alexandru, Chisa Ioan, Archiudean Iosif, Pop Alexandru, Conţ Pompei, Budelecan Simion, Hedeş Teodor, Chiş Alexandru, Rusu Teodor, Rusu Ilie, Rusu Vasile, Oltean Vasile, Matean Teodor, Chiciudean Lazăr, Părască Teodor, Valea Vasile, Macarie Ioan, Macarie Tănase, Macarie Alexandru.

Eroii satului Sălcuţa din al Doilea Război Mondial (1940-1945): Mărginean Ioan, Mărginean Ilie, Mărginean Teodor, Habor Alexandru, Iacob Ioan, Conţ Izidor, Valea Augustin, Valea Ionică, Părască Vasile, Dosan Vasilică, Hosu Ilie, Mocean Traian, Mileşan Vasile, Rusu Teodor Hăşmăşan Vasile, Blaj Andraş, Chiş Ioan, Ionuţ Solac.

Numele eroilor au fost obţinute de la Arhivele de Stat Bistriţa-Năsăud şi de la cetăţenii vârstnici: Bălţan Ionel din Zoreni, Mărginean Vasile şi Maria din Sălcuţa, Pop Luca din Brăteni.

În biserica din Sângeorzu Nou, se află o inscripţie pe o placă de marmură,cu cei care au murit în Primul Război Mondial:

GRORNCTAFE
GRINNRRUUG AN DIR GRFATTRN FRELDRN DRS DDARUKRIFGFS 1914-1918

George Roth – 142, Martin Rehbogen – 13, George Fabi – 214, Martin Orth – 22, Micael Fabi – 90, Iohann Fabi – 69, George Rehbogen – 32, Iohann Orth – 22, Micael Roth – 54, Iohann Daurith – 86, Iohann Rehbogen – 89, Martin Roth – 69, Michael Muller – 22, Iohann Haitchi – 8, Michael Fabi – 21, Iohan Roth – 150. EHRR……… ARBRNCRH (Numerele din dreptul fiecăruia, reprezintă numărul de casa din sat).
Din documentările noastre prin arhive şi din discuţiile purtate cu rudele celor căzuţi pe câmpurile de luptă, reiese că cei care au luptat în Primul Război Mondial au fost încorporaţi în armata imperiului austro-ungar şi au luptat împotriva Armatei Române, pe acest teritoriu fiind şi locurile lor de înhumare. Ca locuitori ai acestor locuri, românii au fost obligaţi să se supună regimului care ia subjugat. Despre cei care au luptat în acest război s-au găsit foarte puţine date înscrise, de asemenea, rudele acestora deţin foarte puţine informaţii, dat fiind faptul că au trecut peste 80 de ani de la acele evenimente trăite în condiţii de război, din familiile acestora fiind în viaţă doar nepoţi, care au şi ei acum venerabila vârstă de 80-85 de ani.
Eroii căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial, în majoritatea lor, au căzut în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, în luptele de la Odessa, Cotul Donului, o parte au fost făcuţi prizonieri şi duşi la muncă forţată în lagărele din Rusia, în special în cele din îndepărtata şi friguroasa Siberie (Iadul Rusiei).
Din investigaţiile făcute la rudele celor căzuţi şi la arhivele judeţene, în majoritatea cazurilor, în dosarele existente figurează înscrisul – DISPĂRUT.
Pe raza comunei nu există combatanţi care să se fi remarcat în bătăliile purtate pentru eliberarea ţării de sub ocupaţia Germaniei Hitleriste şi Ungariei Horthyste, şi nu există decoraţii sau medalii la rudele acestora. În majoritatea lor au fost soldaţi simpli, executanţi de ordine.
Din relatările unor participanţi la cel de-al Doilea Război Mondial, a rezultat că odată cu retragerea armatei germane şi ungare de pe teritoriul României de astăzi, cei din localitatea Sânmihaiu de Câmpie au fost obligaţi să se retragă odată cu aceştia, de asemenea, soldaţii români erau folosiţi la muncile cele mai grele, erau obligaţi la forţarea şi cucerirea unor cazemate sau treceri peste cursurile de ape, o parte dintre ei fiind luaţi prizonieri de armata rusă, şi nici astăzi nu se mai ştie nimic despre aceşti oameni. Înscrisurile de pe monumentele ridicate în memoria acestora s-a făcut după declaraţiile rudelor celor căzuţi, a unor cetăţeni mai în vârstă sau din amintirea unor combatanţi de război. Comuna Sânmihaiu de Câmpie are la această dată două monumente ridicate în memoria celor dispăruţi cu ocazia celor Două Războaie Mondiale, în satele Sânmihaiu de Câmpie şi satul Brăteni.

Monumentul eroilor din satul Sânmihaiu de Câmpie. 

Este situat în centrul de comună Sânmihaiu de Câmpie, pe şoseaua Sânmihaiu de Cîmpie-Miceştii de Câmpie, în intersecţia cu strada „Pe Nimăş”, în locul numit de atunci „La monument”. Construcţia monumentului a început în anul 1936 din iniţiativa câtorva cetăţeni care, au avut participanţi la cele Două Războaie Mondiale. La început s-a confecţionat numai piatra de bază, înaltă de aproximativ 1,6 m., fără cruce şi fără a fi împrejmuit locul respectiv. Problema refacerii acestuia s-a pus în mai multe rânduri, însă s-au creat dezacorduri în felul de procedură, respectiv în strângerea de fonduri şi aceasta a rămas multă vreme în faza de început. În anul 1985, prin grija Primăriei Sânmihaiu de Câmpie, se reface monumentul prin montarea unei cruci pe piatra de bază, înscrierea pe plăci de marmură a celor 60 de eroi din cele Două Războaie Mondiale, montarea unei plăci comemorative, executarea împrejmuirii din gard de sârmă cu stâlpi ornamentaţi, amenajarea aleilor cu pământ şi piatră, plantarea de flori şi arbuşti ornamentali.
Inaugurarea monumentului are loc la data de 9 mai 1985, ocazie cu care este organizată şi o manifestare dedicată acestui eveniment. Pentru realizarea acestui obiectiv şi-au adus contribuţia următorii: Adam Simion – primarul comunei, ing. Tudoran Ioan – Oficiul pentru îmbunătăţiri funciare Bistriţa, prin donare de balast, ciment, piatră, transport, ing. Cudrec Leon – director la Fabrica Mecanică Bistriţa, prin confecţia gardului împrejmuitor, placa ornamentală de pe monument, transport etc., primăria din Măgura Ilvei – ajutor cu savură.

Monumentul eroilor din satul Brăteni

Monumentul din Brăteni îşi are începuturile, imediat după evenimentele din decembrie 1989, când în oraşul Cluj-Napoca este împuşcat Ioan Sabău – născut la Brăteni, adus şi înmormântat în satul natal, în curtea bisericii ortodoxe. Din anul 1989 încoace, primăria, din propria iniţiativă, precum şi la propunerea cetăţenilor din sat îşi propun realizarea unui monument în cinstea eroului căzut la Cluj. În anii anterior lui 1997, din contul „Libertatea” se alocă suma de 330 mii lei pentru construcţia acestui monument. Se aduce la Brăteni, prin iniţiativa Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, un număr de 3 pietre cioplite, care puse cap la cap, nu ar reprezenta nimic. Cu trecerea anilor banii s-au devalorizat. Cu acei bani nu se putea aduce nici măcar o maşină cu balastru. În anul 1997, luna noiembrie, la iniţiativa primăriei, Consiliului Judeţean şi al Asociaţiei 22 Decembrie 1989 din Bistriţa, se începe ridicarea efectivă a monumentului. Inaugurarea monumentului are loc la data de 21 decembrie 1997, în prezenţa unor invitaţi de la Prefectura B.N., Consiliul Judeţean B.N., deputaţi, senatori, S.R.I., Protopopiatul Bistriţa, ziarişti din presa naţională şi judeţeană, TVR, revoluţionari din Bistriţa şi alţi invitaţi. Au fost prezenţi de asemenea 32 ofiţeri şi soldaţi din cadrul Batalionului 812 Infanterie (Căşti Albastre), care au oficiat ceremonialul militar în astfel de situaţii şi au defilat în faţa participanţilor la eveniment. Valoarea totală a monumentului se ridică la 35 milioane lei, din care sponsorizările se ridică la valoarea de 15,350 milioane lei. Dintre sponsorii principali putem aminti: SC. Mebis Bistriţa cu 8 milioane, UCTA Bistriţa – 3 milioane lei, PECO, OZON – 500.000 lei, Electroplast, CONCID, COOP. DE CREDIT Budeşti – 200.000 lei, Fundaţia Brătiana – 100.000 lei, sătenii din Brăteni – 446.000 lei, la valoarea monetară dinaintea reformei monetare şi trecere la „LEUL GREU”.

MONUMENTUL EROILOR DIN ŞIEU-MĂGHERUŞ

Monumentul eroilor din Şieu-Măgheruş a fost construit în anul 1936 de către un meşter pietrar de origine săsească din Cepari pentru suma de 10.000 lei, pus 3.000 lei la amplasarea finală. Sfinţirea monumentului s-a făcut în luna iunie 1936, cu ocazia zilei „Înălţării Domnului” de către preotul paroh Lazăr Vasile. Este amplasat în părculeţul din faţa primăriei. Este în formă de trunchi dreptunghic, având în partea superioară un vultur cu aripile desfăcute şi o cruce încrustată în monument. Monumentul este împrejmuit cu patru stâlpi legaţi între ei cu lanţuri şi înconjurat de un spaţiu verde împodobit cu arbuşti ornamentali.

         Eroii din Primul Război Mondial: Albeţel Toma, Anders Ioan, Bocrintaş Alexandru, Bocrintaş Andrei, Bocrintaş Vasile, Bujor Vasile, Butta A. Alexandru, Butta T. Alexandru, Butuc Ioan, Câmpean Ioan, Butta G. Marcu, Măierean Dumitru, Moldovan Costan, Moldovan Ioan, Moldovan Stechiţă, Moldovan Ştefan, Moldovan Grigore, Oltean Ioan, Pop George, Pop Grigore, Parasca Vasile, Câmpean Nicolae, Ciocan Vasile, Cristurean Ioan, Farcaş Ioan, Gros George, Hoss Mihail, Lauber Isac, Lov Ioan, Măgeruşan Ioan, Măierean Ioan, Lolici Ioan, Rauh Ioan, Rus Vasile, Sabo Vasile, Sângeorzan Grigore, Sigmirean Ioan, Sigmirean Vasile, Schlecht L. George, Schlecht F. George, Schlecht Ioan, Tuscovici Andrei, Zăgrean Petru. Monumentul a fost deteriorat în luna iulie 1985, de către un grup de muncitori aflaţi în stare de ebrietate, de la I.M.P.P.C. Şieu-Măgheruş. După câţiva ani, acvila din vârful monumentului a fost refăcută cu ajutorul sculptorilor Bradea Grigore şi Maxim Grigoraş din Sângeorz Băi. În anul 1938 s-a făcut o slujbă de pomenire a eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă prin participarea Episcopului Iuliu Hossu.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA BUDACU DE JOS

       Într-o miercuri de 8 septembrie 1999, zi de credinţă pentru neamul românesc, ca zi a naşterii Maicii Domnului, a fost sărbătorită în comuna Budacul de Jos, printr-un fast deosebit. A fost ziua în care, într-un cadru deosebit, de un ceremonial militar-religios, a avut loc resfinţirea monumentului renovat, ridicat în memoria eroilor căzuţi pentru libertatea şi întregirea României.
Acest monument, lăsat în paragină în perioada comunismului, a fost refăcut, într-un cadru şi peisaj nou, dându-i valoarea de respect şi recunoştinţă faţă de eroii comunei. Monumentul a fost construit în anul 1923. La ceremonialul de sfinţire au participat reprezentanţi ai Prefecturii, Garnizoanei Bistriţa, ai Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor”, Asociaţiei Veteranilor de Război, cadre militare active şi de rezervă din cadrul M. Ap. Naţionale şi Ministerul de Interne. O gardă de onoare, constituită din militari ai Batalionului 812 Infanterie – Bistriţa, comandată de maiorul Chelaru Mihai a dat onorul oficialităţilor. Festivitatea a fost deschisă de către primarul Ioan Cârceie. În sunetele clopotelor, ca simbol al recunoştinţei aduse eroilor comunei, începe slujba religioasă susţinută de către un sobor de preoţi, care au resfinţit monumentul, renăscut din ruină, prin contribuţia unor oameni de mare suflet. A urmat un moment solemn, prin depunerea de coroane de flori la monumentul resfinţit, în acordurile Imnului Eroilor, cântat de fanfara Garnizoanei Bistriţa – sosită şi ea din concediu, numai pentru acest eveniment. Ceremonialul militar-religios de la Budacu de Jos s-a încheiat cu defilarea gărzii de onoare a Căştilor Albastre bistriţene, purtând în frunte Drapelul de Luptă al acestei unităţi, drapel ce a reprezentat România şi pe pământul îndepărtat al Angolei, în numele O.N.U., ca şi unitate de elită a Armatei României, în menţinerea păcii pe acest îndepărtat pământ african. Ceremonialul militar-religios de la Budacu de Jos, a fost urmat de un minunat spectacol folcloric, susţinut de elita melosului popular din judeţul nostru, prin doamna cântecului someşan Valeria Peter Predescu şi Petre Petruse, valoros interpret, oameni cu care judeţul nostru a fost obişnuit a-i avea în astfel de ocazii. După tradiţia românească o astfel de ceremonie s-a lăsat şi cu o masă festivă, la care au participat întreaga asistenţă aflată la ceremonialul de la monument.

MONUMENTUL EROILOR DIN CRISTEŞTII CICEULUI – COMUNA URIU

         Eroii din Primul Război Mondial (1914-1918): Diugan Ambrozie, Sofar Olimpiu, Cpt. Mikeş Ioan, Boroş Ioan, Rus Valer, Rus Ioan, Mureşan Ioan, Rus Vasile, Lădar Ioan, Şipoş David, Tătar Ioan, Şipoş Andrei, Cătană Ştefan, Isai Iacob, Marchiş Gheorghe, Dascăl Todor, Urean Ioan, Mureşan Ioan.

Eroii din al Doilea Război Mondial (1940-1945): Mărginean Ion, Dascăl Teodor, Greluş Nicolae, Mureşan Teodor, Rus Alexandru, Blos Teodor, Taloş Ioan, Mechiş Alexandru, Loadar Marţian, Paşca Gheorghe, Zăgrean Gheorghe, Jelenky Ludovic.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL HĂŞMAŞU CICEULUI – COMUNA URIU

În contrast cu titlul acestei cărţi, despre monumentul eroilor din satul Hăşmaşul Ciceului nu se poate scrie aproape nimic. Acest monument este un fel de simbol al nepăsării autorităţilor comunei Uriu, fiind lăsat totalmente în paragină, părăsit la un colţ de uliţă, inestetic, plin de buruieni.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA SPERMEZEU

Duminică, 25 iulie 1999, comuna Spermezeu a fost gazda uneia dintre cele mai frumoase manifestări de recunoştinţă faţă de cei care şi-au dat viaţa pentru libertatea şi fericirea acestui neam, trecut prin multe greutăţi în decursul istoriei sale zbuciumate. S-a dezvelit şi sfinţit Monumentul Eroilor din Spermezeu.
Ceremonialul a început cu defilarea Gărzii de onoare, constituită din militarii Batalionului 812 Infanterie Bistriţa, de-a lungul comunei până la monument. O tânără pereche, îmbrăcată în frumoase costume naţionale, a primit oficialităţile cu pâine şi sare şi un pahar de ţuică de Ardeal, simbol al ospitalităţii oamenilor din zonă. Protocolul a început cu intonarea Imnului de Stat al României.
Un grup de patru perechi tinere, îmbrăcate în costumele naţionale, specifice zonei, au oferit buchete de flori oficialităţilor participante la festivitate.
Primarul comunei Spermezeu, Macedon Şerban, a deschis oficial ceremonia de dezvelire şi sfinţire a monumentului eroilor. În memoria acestora se păstrează un moment de reculegere. Au fost prezenţi la ceremonie: prof. Gheorghe Marinescu – preşedintele Consiliului Judeţean B.N., senatorii Teodor Câmpeanu şi Mircea Prahase, preşedintele subfilialei Beclean a veteranilor de război, ing. col. (rt.) Vasile Tuhar, Asociaţia Judeţeană „Cultul Eroilor” B.N., reprezentată prin membrii Biroului Executiv, Inspectoratul Şcolar Judeţean B.N., cadre militare active şi de rezervă din M. Ap. Naţionale şi Ministerul de Interne. După ceremonia de dezvelire a urmat o slujbă de sfinţire a monumentului, susţinută de preoţii Teodor Mureşan şi Maftei Hiticaş. Ceremonialul s-a terminat cu impresionante cuvântări din partea participanţilor, cu depuneri de coroane de flori la monument, darea onorului şi defilarea Gărzii de onoare.
Festivitatea a continuat cu un excepţional spectacol, susţinut în aer liber de către renumitul mesager al cântecului popular – profesorul universitar Dumitru Fărcaşu, precum şi de către cunoscutele interprete Valeria-Peter Predescu şi Cornelia Ardelean, Ansamblul „Someşul”din Beclean, dirijor George Harosa şi Ansamblul „Ţibleşul” al Căminului Cultural din Spermezeu.

MONUMENTUL EROILOR DIN SATUL DUMBRĂVIŢA – COMUNA SPERMEZEU

         Monumentul a fost ridicat în anul 2000 de către ing. Viorel Cotuţiu – directorul S.C. UCTA Bistriţa. Este amplasat în curtea bisericii ortodoxe din sat.
La ceremonia de dezvelire şi sfinţire a participat P.S. Irineu Bistriţeanu şi corul Institutului Teologic din Cluj-Napoca.

MICEŞTII DE CÂMPIE

Duminică 7 mai, ziua Arătării semnului Sfintei Cruci la Ierusalim, a Sf. Mc. Acachie şi a Sf. Apostol Toma, a fost pentru locuitorii comunei Miceştii de Câmpie o zi cu o semnificaţie aparte. Conform tradiţiei locale, biserica ortodoxă şi-a sărbătorit hramul bisericii, unde în prezenţa unei foarte mari asistenţe, un număr de 8 preoţi, în frunte cu protopopul Bistriţei, pr. Viorel Stanciu, au oficiat ceremonialul religios dedicat acestei sărbători.
Al doilea mare eveniment al acestei comune a fost dezvelirea şi sfinţirea monumentului ridicat în memoria a 54 de eroi căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două mari conflagraţii mondiale. La acest mare eveniment au participat prefectul judeţului, ing. Valer Bindea, prof. Gheorghe Marinescu – preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, ec. Sabin Ilieşi – secretarul general al Prefecturii judeţului Bistriţa-Năsăud, comisar şef Liviu Moldovan – inspector şef adjunct în cadrul I.J.P. Bistriţa-Năsăud, lt. col. Constantin Bădăluţă – locţiitorul comandantului Garnizoanei Bistriţa, col. Diaconu Cornel – inspector şef al Inspectoratului Judeţean de Protecţie Civilă B.N., mr. Chelaru Mihai din comandamentul B. 812 Şoimii Carpaţilor din Bistriţa, ing. Viorel Cotuţiu – vicepreşedinte al PUNR, membrii Biroului Executiv al Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, col. (r.) Emil Albu – preşedintele A.N.V.R. Bistriţa-Năsăud, ofiţeri, subofiţeri activi şi de rezervă din cadrul M. Ap. N., M.I., S.R.I., un foarte numeros public. Primarul comunei, Grigore Pop a dezvelit monumentul în aplauzele întregii asistenţe. Preoţii au oficiat o slujbă de pomenire a celor 54 de eroi din Miceştii de Câmpie şi au sfinţit monumentul ridicat în memoria lor. Despre semnificaţia ridicării acestui superb monument au rostit cuvântări, prefectul judeţului, preşedintele Consiliului Judeţean B. N., preşedintele A.N.V.R., locţiitorul comandantului Garnizoanei Bistriţa şi preşedintele Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud. Au fost acordate cu acest prilej Diplome de Onoare, veteranilor de război din comună, precum şi unor cetăţeni ce au contribuit la construirea monumentului. Ceremonialul militar-religios s-a încheiat cu defilarea gărzii de onoare, constituită din militarii unităţii de elită ai Armatei Române, Căştile Albastre – Bistriţa, având în frunte Drapelul de Luptă al acestei unităţi.
Un merit aparte în construirea acestui măreţ monument îl are subinginerul Ioan Bulea din Bistriţa.
Festivitatea dezvelirii şi sfinţirii monumentului ridicat în memoria celor 54 de eroi, a continuat cu un frumos spectacol, susţinut în aer liber, de către ansamblul Nunta Zamfirei, de la Liceul Andrei Mureşanu din Bistriţa, condus de maestru coregraf Ioan Olaru, solista de muzică populară Cornelia Ardelean de la Cercul Militar Bistriţa, precum şi solistele Simona Pop Labiş şi Mirela Petruş din Bistriţa.
Aşa cum era şi firesc şi tradiţional în astfel de ocazii, întreaga festivitate s-a încheiat cu o masă festivă, dată de localnici în onoarea celor prezenţi la ceremonial.
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Baltă Teodor, Bândean Ioan, Buzan Vasile, Chibulcutean Zaharia, Chibulcutean Ganea, Dreptate Alexa, Dreptate Gheorghe, Dreptate Ioan, Dreptate Alexandru, Goia Alexandru, Goia Augustin, Goia Teodor, Jâmboreanu Ianoş, Jâmboreanu Vasile, Mărginean Gavril, Moldovan Ioan, Mureşan Alexandru, Mureşan Ioan, Mureşan Iosif, Negruşa Ioan, Oltean Teodor, Pop Ioan, Pop Iosif, Pop Petru, Uilăcan Gheorghe, Vasian Vasile.

Eroii celui de-al Doilea Mondial (1940-1945): Buzan Ioan, Chibulcutean Alexandru, Chibulcutean Teodor, Chibulcutean Zaharie, Dreptate Ioan, Dreptate Traian, Dreptate Traian, Dreptate Valica, Filpişan Vasile, Fiscutean David, Ihabou Mihai, Jâmboreanu Ioan, Legean Teodor, Lumperdean Teodor, Marica Alexandru, Mărginean Alexandru, Moldovan Augustin, Moldovan Dănilă Moldovan Ionaş, Moldovan Toderaş, Moldovan Vasile, Moldovan Zaharică, Stupinean Ionaş, Suciu Iosif, Şopterean Mihai.

EROII SATULUI DELURENI – COMUNA URMENIŞ

Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial (1940-1945): Alexandru Precub, Ioan Rusu, Avram Burian, Alexandru Pintican, Dănilă Moldovan, Simion Archiudean, Aurel Moldovan, Avram Rusu, Simion Arieşan, Alexa Rusu, Aurel Rusu, Vasile Belteki, Iusti Rusu, Ionel Burian, Simion Pintican, Ilie Burian, Dănilă Stupinean, Emilian Negruşa, Dănilă Pintican, Ilie Archiudean, Aron Archiudean, Ioan Rusu, Avram Burian, Gheorghe Sărmăşan, Zaharie Burian, Dănilă Şopterean, Ioan Stupinean, Gheorghe Rusu, Dănilă Pinticat, Ioan Şopterean, Gavril Şopterean, Pompei Rusu, Victor Archiudean, Ioan Burian, Alexa Pintican, Pompei Negruşa, Dănilă Moldovan, Ioan Moldovan, Teodor Archiudean.

DESHUMAREA UNOR EROI ITALIENI

Extras din ziarul „SĂPTĂMÂNA” nr. 24/ iunie 1930, ziar aflat în păstrare şi conservare la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Bistriţa-Năsăud: „În ziua de 16 Iunie a sosit în oraşul nostru dl. Prim-căpitan Vespasiani de la Legaţia Italiană, însoţit de dl. locotenent Agace, delegatul Societăţii Mormintele Eroilor. Dl. Căpitan Vespasiani are însărcinarea de a deshuma osemintele eroilor italieni, morţi pe câmpul de luptă în marele rozboiu mondial în ţinutul Năsăudului. Deshumarea se va face din cimitirele eroilor din satele Mărişelu, Dornişoara şi Prundu-Bârgăului, în cursul săptămânii acesteia. Osemintele vor fi transportate cu o deosebită pompă la Bistriţa, de aici la Bucureşti şi mai departe apoi în Italia. Întregei suflări româneşti i se incubă deci datoria de a aduce prinosul recunoştinţei eroilor italieni, care s-au sacrificat laolaltă cu noi pentru înalta cauză românească. Ofiţerii şi soldaţii italieni, prinşi în captivitate în ziua de 12 octombrie 1917 şi aduşi în lagărul prizonierilor, au fost striviţi fără milă de călcâiul Habsburgilor.” Extras din ziarul „SĂPTĂMÂNA” nr. 26/28 iunie 1930 (n.a. – director Şt. Lupu, redactor-şef N. Năstase): „În ziua de 24 iunie a trecut prin oraşul nostru (n.a. Bistriţa) osemintele eroilor italieni, exhumate din satele Dornişoara, Mărişelu şi Ilva-Mică. Osemintele puse în 49 sicrie, au fost duse până în gara locală cu două camioane acoperite cu flori şi tricolorul italian şi românesc. Impozantul cortegiu s-a format de la cazarma Batalionului 8 Vânători Munte şi a parcurs stradele (n.a. străzile) principale ale oraşului până la gară. Au luat parte la această procesiune domnii: dr. V. Butta. prefectul judeţului, colonel Sbârcea, prim-căpitanul Vespasiani, ataşatul militar de la legaţia italiană din Bucureşti, primarul oraşului, poliţaiul şi ofiţerii garnizoanei. Onorurile au fost date de Batalionul 8 Vânători de Munte, cu muzică şi drapel, o companie din Regimentul 84 Infanterie şi un pluton din Divizionul 4 Tunuri Munte. În gara locală s-a oficiat o scurtă rugăciune de către preotul romano-catolic, după care sicriile cu osemintele eroilor au fost îmbarcate într-un vagon cu destinaţia către Capitală.”

COMUNA LIVEZILE

Comuna Livezile are în componenţă satele Livezile, Dorolea, Cuşma, Dumbrava şi Valea Poienii, fiind una dintre comunele fără monumente ridicate în memoria eroilor căzuţi în cele Două Războaie Mondiale. A fost o comună săsească prin colonizarea acestora în perioada sec. XII-XIII. Satul actual datează din anul 1330; la început era aşezat pe Dealul lui Gabor, pe „Cruci” şi purta numele de Jakdorf. Pe locul actual al satului era o frumoasă pădure de stejar. Considerând că depresiunea este un loc adăpostit, a fost tăiată pădurea şi în locul ei s-a aşezat vatra satului IAD. Denumirea satului vine din limba germană Jaad şi se traduce „vânătoare”. O altă variantă susţine că numele IAD a rămas de la o întâmplare de tristă amintire, în care prin 1328, ţăranul Henng din Iad ar fi ucis cu toporul pe fiul grofului Johannes Gobbel, un vasal al regelui ungar. La 12 septembrie 1837 a izbucnit un incendiu la casa unui fierar şi a mistuit întreaga aşezare cu excepţia bisericii evanghelice care avea zidul din piatră, casele fiind construite până la 1800 numai din lemn şi pământ.
După colonizarea saşilor, Iad ajunge o comună puternică. Începând cu 14 septembrie 1944 saşii s-au refugiat în Germania, fiind amăgiţi de politica nazistă, şi-au părăsit gospodăriile, dar s-au reîntors în luna mai 1945 la locuinţele lor din Transilvania. Puterea bolşevică instalată îi va determina să părăsească din nou aceste ţinuturi, cu destinaţia din nou către Germania, pământurile marilor grofi fiind împărţite ţăranilor săraci şi celor veniţi de pe front.
În anul 1968, denumirea satului Iad s-a transformat în Livezile, zona fiind împrejmuită de livezi. Industrializarea puternică a municipiului Bistriţa şi a construirii barajului de la Colibiţa a făcut posibil ca satul Livezile să fie populat cu mulţi cetăţeni sosiţi din alte sate ale judeţului şi chiar din alte judeţe.
Poate această mişcare mare de oameni, din şi înspre Iad, a făcut ca această comună să aibă puţini eroi.

Eroi din Primul Război Mondial (1916-1918): Guga Ioan din satul Dorolea – comuna Livezile.

Eroi din al Doilea Război Mondial (1940-1945): Pomană Toader, Parja Toader, Gafton Nicolae, Sima Ioan, Cherecheş Vasile, Cifor Toader, Corciu Petrea, din satul Livezile, Rozolean Alexandru, Platon Pavel, Măgurian Martin, Aldrofan Toader, din satul Dorolea, Jeican Vasile, Ciocan Vasile, Ciocan Grigore, Griga Vasile, Cobuţ Ioan, Orheian Ioan, Lazăr Ioan, Iacob…? şi Tricovan Vasile din satul Cuşma.

SUBLOCOTENENTUL EMIL REBREANU, UN EROU AL NEAMULUI ROMÂNESC

         Despre Emil Rebreanu, fratele mai mic al lui Liviu Rebreanu – marele scriitor al neamului românesc, se ştie că s-a născut la 17 decembrie 1891, în Maieru, fiind al cincilea copil al unei familii cu 14 copii. Povestea vieţii lui este scurtă, dar bogată în fapte. Cu un an înaintea începerii Primului Război Mondial, după ce termină cu greu cursurile şcolare (fusese eliminat din toate şcolile ungare, printr-un act cu substrat naţionalist), îi cere fratelui Liviu să-l ajute cu bani, pentru a participa la banchet. Este însă singurul care nu este prezent la serbare, deci fratele nu l-a ajutat. Între timp, îi cere un alt ajutor scriitorului. De această dată, solicită să fie ajutat să-şi găsească o slujbă la Bucureşti, dar este din nou refuzat. După absolvirea Facultatea de Drept din Cluj. Începutul Primului Război Mondial îl obligă să întrerupă studiile universitare. Neajunsurile şi multele lipsuri, descrise în scrisorile către familie, îl împinge să se înroleze ca voluntar în anul 1913, iar în anul 1915 pleacă pe front – în Galiţia, Rusia, Italia (Doberdo) şi Volynia, unde este grav rănit de mai multe ori. În martie 1915, este înaintat la gradul de sublocotenent în rezervă şi repartizat în funcţia de comandant de pluton la Regimentul de Artilerie Austro-Ungar „Maria Luiza”. Din primăvara anului 1917 este mutat cu unitatea sa pe frontul românesc. Odată ajuns pe pământ românesc, la Pasul Ghimeş, începe să se gândească la evadare. Dorinţa arzătoare de a trece la fraţii săi reiese şi din corespondenţa purtată cu familia sa. Într-una dintre scrisori spune: „M-am săturat de toate şi de tot. Veţi vedea voi toţi că într-o zi nu o să mai fiu.” De fapt, în cazul lui se încălca o lege, deoarece nu era permis să fie trimis, ca român în prima linie, împotriva românilor. Pentru că nu avea cum schimba această situaţie îşi pune planul în aplicare în noaptea de 10 spre 11 mai 1917. Ca să fie sigur că, într-un fel sau altul, zbuciumul lui interior se va stinge, ia asupra sa documente privind frontul austro-ungar de la Ghimeş. Este prins de o patrulă, care îl predă la comandament. Imediat începe procesul şi este condamnat la moarte sub acuzaţiile de crimă, dezertare şi spionaj. În noaptea de 14 mai 1917, Emil Rebreanu a fost scos din închisoare şi dus de o escortă până la un pârâiaş de la poalele unui deal, care marca graniţa nedreaptă, în zona Ghimeş-Făget spre a fi executat. Deşi a cerut să fie împuşcat şi înmormântat în pământul liber al României, această dorinţă nu i-a fost îndeplinită. Autorităţile Austro-Ungare, pentru a-l umili au dispus ca să fie spânzurat şi apoi îngropat într-o livadă, la marginea fostei frontiere. Înainte de a fi executat, după cum relatează unii martori oculari, Emil Rebreanu, privind către mulţimea de ostaşi, dintre care mulţi erau ardeleni, a strigat: „Trăiască România Mare”. Avea 26 de ani. Moartea lui Emil Rebreanu va fi anunţată familiei de Jovan Kurici, ordonanţa sa, croat de origine, care va face acest lucru prin trei scrisori succesive, tocmai pentru a fi sigur că în condiţiile instabile ale frontului, măcar una dintre ele va ajunge la destinaţie. Au ajuns însă toate trei.
Reconstituirea faptelor şi identificarea mormântului a făcut-o chiar fratele eroului, scriitorul Liviu Rebreanu, împreună cu soţia sa. Exista presupuneri că acesta s-a simţit cumva vinovat că, datorită refuzului său de a-l găzdui, fratele lui a trebuit să plece pe front. Emil nu avea ce face. El era răspunzător pentru soarta unei familii numeroase, plină de nevoi şi lipsuri materiale. În permanenţă, din solda lui de ostaș, Emil Rebreanu trimetea acasă cel puţin 50 de coroane. Din catifeaua verde din care era făcută uniforma lui militară, trimetea acasă bucăţele pentru hăinuţele fraţilor săi, iar pe „Tibiţi”, Tiberiu, fratele cel mic, îl încălţa de fiecare dată. De altfel, marele nostru romancier relata în scrierile sale: „…Şi, după multe cercetări şi destule peripeţii, l-am descoperit în sfârşit la Ghimeş, într-o livadă, la marginea fostei frontiere. Locul lui nu era nici măcar însemnat. De-abia cu ajutorul groparului din sat am putut stabili unde a fost executat şi îngropat. Am fost în casa primarului de pe vremuri, unde a fost judecat şi osândit. Am fost în odaia în care şi-a petrecut ultimele ceasuri şi de unde a plecat la supliciul suprem. Am trecut în satul vecin, în Făget, unde a avut ultima reşedinţă. Am cunoscut pe preotul român care-i fusese prieten, dar care n-a fost admis să-l însoţească la moarte. Am vorbit cu o fată de ţăran, sprintenă, frumuşică, la care am găsit câteva răvăşele de-ale lui. Primarul mi-a dăruit şapca lui fără cozoroc pe care a trebuit s-o schimbe cu o pălărie civilă, căci a pornit pe ultimu-i drum pământesc. L-am dezgropat apoi şi osemintele le-am mutat dincoace de pârâul care-i fusese graniţa, pe pământul românesc, aşa cum ceruse el în ultimele momente şi cum i se admisese”, scria Rebreanu. Era ziua de 20 mai 1920. Cu ajutorul localnicilor, scriitorul a îngropat corpul neînsuflețit, ridicând în jurul mormântului un gard de lemn, iar pe crucea de lemn a scris cu mâna sa, folosind vopsea neagră: „Eroul Emil Rebreanu născut la 17 decembrie 1918, mort la 14 mai 1917.” Ulterior, ultima sa dorinţă avea să se împlinească după mai bine de patru ani, mai precis la data de 2 octombrie 1921, când în prezenţa scriitorului mii de ţărani din amândouă părţile Carpaţilor au venit cu preoţi şi cu fanfare în frunte, exhumând cu adâncă cucernicie rămăşiţele lui pământeşti pentru a le pune la locul în care se găseşte astăzi. Pe placa funerară stă scris: „Sublocotenentul Emil Rebreanu spânzurat de unguri la 14 mai 1917 pentru că a vrut să treacă în rândul armatei române, să lupte pentru întregirea neamului. Patria recunoscătoare nu l-a uitat. Aici odihneşte Apostol Bologa – Emil Rebreanu, eroul romanului „Pădurea Spânzuraţilor”, de Liviu Rebreanu.
Începând cu anul 1991, mai precis la împlinirea a 100 de ani de la naşterea lui Emil Rebreanu, un om de o înaltă simţire românească, profesorul Gheorghe Cojocaru din Palanca a organizat prima acţiune de cinstire a eroului la mormântul său. La această iniţiativă a aderat şi comitetul director al Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” – Filiala Bacău, care în decursul timpului au sprijinit moral şi material această iniţiativă.

MONUMENTUL ROMÂNILOR ŞI EVREILOR DEPORTAŢI ÎN PERIOADA OCUPAŢIEI HORTHYSTE

Holocaustul împotriva evreilor, şi nu numai, ci şi împotriva românilor, în Transilvania de Nord a fost făcut de horthyşti, în perioada ocupaţiei horthyste. Să argumentăm: „Conform eruditului Randolph Braham, specialist în materie, horthyştii au trimis numai din Transilvania de Nord 131.641 evrei, iar istoricul, Oliver Lustig, român de naţionalitate evreu, el însuşi supravieţuitor al holocaustului horthyst, susţine această cifră, la care se adaugă încă 15.000 evrei trimişi de horthyşti la Kamenek-Podolsc-Ucraina. (Randolph Braham, „Genocide and Retribuition, the Holocaust în Hungary – rulled Nortern Transylvania) şi Dr. Oliver Lustig, „Distorsions and Missrepresentations that bring Insults and Desecrate the Memory of the Victims of Horty’s Reign of Terror”. În timpul ocupaţiei horthyste, în anii 1940-1944, aproape jumătate de milion de români au fost forţaţi de horthyşti să plece şi să se stabilească în România (n.a. dincolo de Carpaţi). Monumentul ridicat în Bistriţa, chiar în părculeţul din faţa Sinagogii evreieşti, astăzi devenită sală de spectacole şi activităţi culturale pentru „Societatea de concerte Bistriţa” confirmă clar cele arătate mai sus.

Cei aproape 6.000 de evrei din Bistriţa şi din comunităţile judeţului Bistriţa-Năsăud au fost concentraţi la ferma Stamboli, aparţinând turcului Bara Hugo (astăzi fiind terenul I.C.H.V. Bistriţa, sau Stațiunea Pomicolă denumită de cetăţenii oraşului), aflată la aproximativ 3 km. Nord de Bistriţa. Aproape 2.500 de locuitori ai ghetoului proveneau chiar din Bistriţa. Ceilalţi au fost aduşi din comunităţile din jurul Bistriţei, Năsăudului şi Rodnei. Ghetoizarea evreilor din oraş s-a făcut sub comanda primarului Norbert Kuales şi a şefului poliţiei, Mikloş Debreczeni. În alte comunităţi ale judeţului, operaţiunea a fost condusă de Laszlo Smolenszki, adjunctul de prefect, şi locotenent-colonelul de jandarmi Erno Pasztai. Toţi patru participaseră, împreună cu Laszlo Endre, la conferinţa din 28 aprilie 1944 de la Târgu Mureş unde au fost instruiţi despre modul cum să înceapă operaţiunea de ghetoizare. Ghetoul, constând dintr-un număr de barăci şi adăposturi pentru porci, era inadecvat din toate punctele de vedere pentru o astfel de destinaţie. Resursele de apă şi hrană au fost, în mare parte, foarte sărace, din cauza comportamentului inacceptabil a lui Heinrich Smolka, un vestit comerciant din Bistriţa, însărcinat cu asigurarea cartiruiţilor în ghetou. Printre cei care au cooperat cu Smolka la persecutarea evreilor s-a aflat şi Gusztav Orendi, un agent al Gestapo din Bistriţa.
Autorităţile poliţieneşti locale au asigurat paza ghetoului cu 25 de jandarmi din Dumitra, trimişi la Bistriţa de colonelul Paksy-Kiş. După 10 mai 1944, prefect al judeţului a fost Kalman Borbely. Deportarea celor 5.981 de evrei din Bistriţa a avut loc la 2 şi 6 iunie 1944.

SITUAŢIA MONUMENTELOR DE PE TERITORIUL

JUDEŢULUI BISTRIŢA-NĂSĂUD LA DATA DE 01.06.2011

 

Nr. crt. Localitatea Denumirea operei Anul

edificării

Anul renovării Amplasament şi starea operei
0 1 2 3 4 5
1. Bistriţa Cimitirul militar „Ostaşul

Român”

06.06.

1933

28.08.

1938

Cimitirul românesc de pe D-l. Târgului Bistriţa
    Cimitirul militar al eroilor ruşi 1944 Cimitirul românesc de pe D-l. Târgului Bistriţa
    Cimitirul a fost descomplet at după a nul 1990. Pe obeliscul central şi pe morminte au fost aplicate st eaua în cinci colţu ri din bronz.
    Monumentul eroilor (mausoleu) 1938 Cimitirul românesc Monument ca fundal

în Cimitirul Ostaşul

Român

    Osuar al eroilor neidentificaţi 1935-

1938

Cimitirul românesc

Cimitirul militar

„Ostaşul Român”

    În cele trei osuare de la baz a mausoleului sunt depuse osemintele a circa 3.300 de ostaşi amici şi ina mici căzuţi  în Primul Război Mondial ce au fost îngropaţi în zonele Bist riţa, Prun du Bârgă ului, Tihuţa şi bazinul Dornelor şi nu au fost ident ificaţi. Est e vorba de ostaşi români, maghiari, germani, ruşi, austrieci.
    Mormântul eroului martir Cristian Remus Bucur 1990 Lângă Cimitirul Sovietic mormânt individual
    Monumentul eroilor

sovietici

1944 În cimitirul sovietic
    Monumentul evreilor şi românilor deportaţi de regimul horthyst (în memoria a peste 7000 de persoane) 1945 Parcul din faţa Sinagogii de pe B-dul. General Gr. Bălan
    Monumentul foştilor deţinuţi politici 1999 B-dul. A. Mureşanu (în faţa Blocului Lamă)
2.  Beclean Monument al eroilor  2001 Aleea Gării
3.  Năsăud Monument al eroilor 1936 Parcul Central
4.  Sângeorz-B ăi
5. Bistriţa Bâr găului
6. Braniştea Monument al eroilor Români 1946 În centrul satului Braniştea
    Monument al eroilor din satul Măluţ 1954 1995 În centrul cimitirului din Măluţ
    Monument al eroilor din satul Cireşoaia 1935 1984 La intrare în partea stângă a cimitirului lângă Biserică
7. Budacu de Jos Monument al eroilor 1923 08.08. 1999 Centrul comunei
    Troiţă dedicată eroilor din

satul Buduş

 

1935 Situat în curtea Şcolii Generale din Buduş
8. Budacu de Sus
9.  Budeşti Monument dedicat eroilor români şi ruşi 1948 19.11. 2000 Parcul din centrul comunei. Construit de Societatea de Tramvaie

Bucureşti şi de locuitorii comunei

10.  Căianu Mic Monument al eroilor 15.09. 2002 În faţa primăriei
11. Căianu Mare Monument al eroilor  24.05. 2010 Centrul satului
    Monumentul este o lucrare de artă „Î nger la Z id” realizată de sculptorul Mircea Roman din iniţiativ a „Societă ţii de con certe” condusă de prof.

Gavril Ţărmure 

12. Cetate Monument al eroilor 1927 În centrul satului Pietriş, lângă turnul saşilor
13. Ciceu

Giurgeşti

Monument al eroilor 1945 1996 În centrul comunei
14. Chiochiş

 

15. Chiuza Monument al eroilor din satul Săsarm 1936 În curtea bisericii din satul Săsarm
    Monument al eroilor din Chiuza 1998 În centrul comunei
16.  Coşbuc Monument al eroilor 1932 În cimitirul din centrul comunei
    Monument al eroilor 2001 În centr ul comunei, edificat la iniţiati va primarului col. (r.) Anghel  Nicolae – proiect, col. (r.) Alexan dru Misiuga, constructor sing. Io an Bulea
    Bustul Regelui Decebal 2010 În faţa sediului nou al primăriei din iniţiativa col. (r.) Nicolae Anghel
17. Dumitra Monument al eroilor din satul Cepari 1923 1998 În parc, lângă biserică
    Monument al eroilor din Dumitra 1995 Ridicat de săteanul Bodiu Ghenuţ în faţa căminului cultural din Dumitra
    Monument al eroilor din Primul Război Mondial ? În curtea bisericii ortodoxe din Dumitra
18. Dumitriţa
19. Feldru Monument al eroilor 1992 2000 În parcul din centrul comunei
20. Galaţii Bistriţei Monument al eroilor 1935 1994 În centrul comunei.

Renovat în 1994 de

Varga Iulia

    Monument al eroilor din satul Tonciu 1940 În curtea bisericii reformate din Tonciu şi a fost ridicat de către militarii unei companii maghiare
21. Ilva Mare Troiţă dedicată eroilor 1992 În curtea primăriei
22.  Ilva Mică Monument al eroilor 1935 Pe drumul Leşului, în sat
23. Josenii

Bârgăului

Troiţă 1992 În curtea primăriei
    Troiţă 1995 În curtea Şcolii generale
24. Lechinţa Monument al eroilor din Chiraleş 1998 Lângă biserica ortodoxă.

Dedicat eroilor din al

Doilea Război Mondial

    Monument al eroilor din

Ţigău din Primul Război Mondial

1937 A fost demolat de regimul horthyst. În 1997 a fost strămutat în grădina din faţa Şcolii Generale. Necesită renovare.
25. Leşu Monument al eroilor 2003 Parcul din centrul comunei
26. Livezile
27. Lunca

Ilvei

28.  Maieru Troiţă dedicată eroilor 1997 Centrul comunei
    Cruce comemorativă 2003 În curtea bisericii grecocatolice
29.  Matei Monument dedicat

eroului Lt. Suciu Ioan

1992 În curtea bisericii ortodoxe
30. Măgura

Ilvei

Monument al eroilor 1938 În centrul comunei lângă Primărie
31.  Mărişelu Monument al eroilor din Mărişelu 1999 În cimitirul bisericii ortodoxe, la intrare pe partea dreaptă
    Troiţă dedicată eroilor din satul Măgurele 1994 Pe marginea şoselei lângă şcoală
    Troiţă dedicată eroilor 2001 Satul Jeica
    Troiţă a eroilor din Sîntioana 2004 Satul Sîntioana
32.  Miceştii de Câmpie Monument al eroilor din com. Miceştii de Câmpie 2000 În centrul comunei
    Monument al eroilor din satul Visuia 1969 În centrul satului pe teren privat
33. Milaş Monument al eroilor din comuna Milaş 1959 În centrul comunei din faţa primăriei
    Monument al eroilor din satul Ghemeş 17.06.

1937

23.08.

1999

La marginea satului. În anul 1987, monumentul şi osemintele eroilor au fost mutate din iniţiativa lui Ulean Simion
34.  Monor Monument al eroilor din satul Monor 1936 1997 În centrul comunei, în parcul comunal
    Monument al eroilor din Glediu 3.09. 2011 În curtea bisericii, la

drumul principal

 

35.  Negrileşti Monument al eroilor din Satul Breaza 16.07.

2000

În centrul satului şi a fost ridicat din iniţiativa prof. Tănase Rodilă preotul parohiei Breaza 
36.  Nimigea Monument al eroilor din Nimigea de Jos 1927 Centrul comunei
    Monument al eroilor din satul Floreşti 1935 Centrul satului
    Monument al eroilor din satul Tăure 1934 Centrul satului
37.  Nuşeni Monument al eroilor din satul Beudiu 1937 1995 Centrul satului
    Monument al eroilor din Malin 2004 Curtea bisericii ortodoxe Malin
38. Parva Monument al eroilor din ambele războaie mondiale 2003 Centrul comunei
39.  Petru

Rareş

Monument al eroilor din comuna Reteag 1995 Centrul comunei
40.  Poiana

Ilvei

 

41. Prundu

Bârgăului

Monument al eroilor de pe Valea Bârgăului, din cele Două Războaie Mondiale. 1998 Centrul comunei
    Ridicat din iniţiativa Asocia ţiei Veter anilor de Război Bistriţa-Năsăud după proiect de col. Alexan dru Misiuga

 

    Monument al victimelor războiului 1944-1945 1991 Lângă casa parohială
    Troiţă a martirilor din timpul ocupaţiei hortyste 1944 Pe uliţa ce duce spre Vârful Heniu
42.  Rebra Monument închinat

eroilor din Rebra din cele Două Războaie Mondiale

2003 Curtea bisericii ortodoxe
43.  Rebrişoara Monument al eroilor din Rebrişoara 23.05.

2004

Curtea bisericii
    Monumentul a fost sfinţit d e Ziua Eroilor.

A fost proiectat de col. – vet eran de ră zboi Ale xandru Misiuga

44.  Rodna Monument al eroilor din comuna Rodna 1945 Parcul din faţa primăriei
    Monument al eroilor din comuna Rodna 1998 Parcul din faţa primăriei
45.  Romuli Monument al eroilor din

Romuli din cele două

Războaie Mondiale

Începută construcţia în 1998 şi nefinalizată În faţa bisericii ortodoxe
46. Salva Troiţă în memoria martirului Tănase Todoran 1990 În Salva, pe str. Submocirlă
    Troiţa este ridicată pe locul în care a fost tras p e roată Tănase Todoran. Osemintele martirului Tăna se Todor an sunt îngropate sub troiţă
47.  Silivaşu de

Câmpie

Monument al eroilor ostaşi din Regimentul 7 Grăniceri 1937 1987 Domeniul public
    Monument al eroilor căzuţi în cele Două Războaie Mondiale 1976 Domeniul public
    Troiţă dedicată eroilor 1937 La intrare în comună
48.  Sânmihaiu de Câmpie Monument al eroilor din Sânmihaiu de Câmpie 1936 Refăcut în 1985  Centrul comunei

 

 

    Monument al eroilor din satul Brăteni 1997 La biserica din Brăteni, în curte
49. Spermezeu Monument al eroilor din cele Două Războaie Mondiale 1998 Parcul comunal
    Monument al eroilor din satul Dumbrăviţa 2000 Ridicat de ing. V. Cotuţiu în curtea bisericii
50.  Şanţ Monument al eroilor din Şanţ căzuţi în cele Două

Războaie Mondiale

1998 Parcul comunei
51. Şieu

Măgheruş

Monument al eroilor din Şieu Măgheruş 1936 –  În faţa primăriei
52.  Şieu Monumentul a fost construi t din iniţi ativa săt enilor şi construit de către ing. Bulea Ion în anul 2010. De la M.Ap.N. au fost primite două tunuri ce au fost amplasate la monu ment.
53.  Şieu

Odorhei

Monument al eroilor din Şieu Odorhei 1936 În apropiere parohiei ortodoxe
    Monument al eroilor din Coasta 1936 1996 La şosea în zona Căminului  Cultural
    Monument al eroilor din Şieu Cristur 1930 În curtea grădiniţei
54.  Şieuţ Monument al eroilor din

Şieuţ, căzuţi în cele Două Războaie Mondiale

1992 Curtea primăriei
55. Şintereag Monument al eroilor din Blăjenii de Sus 1929 În curtea bisericii
    Pictură a eroului General G rigore Bă lan, aflată  în incinta bisericii ortodoxe din Blăjenii de Sus  şi realiz ată din ini ţiativa parohiei ortodoxe şi a credincioşilor
    Monument al eroilor din Satul Cociu 10.09.

2000

În curtea bisericii ortodoxe
    Monument al eroilor din

Blăjenii de Jos 

10.10.

1926

Cimitirul satului
    Monumentul a fost ridicat din iniţiati va prima rului Mihăilă Mureşan, Pr. Grigore Măgeruşan, înv.  Gavrilă Puica, Ioan Chifa şi 32 de români care au venit din Statele Un ite ale Americii
    Monument al eroilor unguri din Şintereag ? ? Incinta bisericii reformate
56. Teaca Monument al eroilor din satul Archiud 1982 Centrul satului
    Monument al eroilor din satul Ocniţa 2004 Curtea bisericii
    Complex monumental

ridicat în satul Piticcomuna Teaca, dedicat Revoluţiei de la 1848, martirilor Constantin Romanu-Vivu şi pr. Ştefan Moldovan, eroilor din cele Două Războaie Mondiale.

07.10.

2001

În faţa bisericii
    În cadrul complexului monu mental es te ridicat bustul eroului martir Constantin Romanu Vivu (sc ulptor Ioan Grama, Târgu Mureş) şi două plăci comemorative cu eroii din Pr imul şi al Doilea Ră zboi Mondial din Pinticu.
    Monument al eroilor din

Viile Tecii

1933 În sat
57.  Telciu Monument al eroilor din Telciu 1935 Refăcut din temelii În centrul comunei
  Monument ul a fost demolat de către tru pele şi ad ministraţi a horthystă, intrate în

Ardealul d e Nord, ca trupe de ocupaţie, î n urma a plicării Dictatului de la Viena din 30 august 1 940. Motivul demolării, solda tul român aflat pe monument călca cu piciorul pe stema imperiului Austro-Un gar. Amă nunte în descrierea monumentului.

58.  Tiha

Bârgăului

Monument al eroilor din Gruiul Mare 16.08.

2005

Monumentul a fost ridicat din iniţiativa P.S.

Episcop Vicar Vasile

Someşanul

59. Târlişua Obelisc în memoria Slt. Emil Sigartău 1938 Curtea bisericii ortodoxe din Agrieş
    Monument „Leontina Banciu” 1990 Centrul satului Borleasa
60. Uriu Monument al eroilor

 

1945 Biserica reformată Uriu
    Monument al eroilor din Cristeştii Ciceului 1996 Centrul satului
    Monument al eroilor din Haşmaşul Ciceului 1945 Centrul satului, dar lăsat în paragină de săteni şi administraţia primăriei Uriu
61.  Urmeniş Monument al eroilor din Urmeniş 1946 Refăcut  la 04.09.2005 din iniţiativă locală ş i primărie.

Reclădi t în parcul comunal

    Monument al eroilor din satul Şopteriu 1918 Recon

struit în 2010

Parcul din sat
    Monument al eroilor din Delureni 2003 Parcul din sat
    Monument al eroilor din Fânaţe 1933 Centrul satului
    Monumentul a fost ridicat de către o societate din Bucureşti şi locuitorii satului Fânaţe.
62. Zagra Monument al eroilor din Zagra 1931 Centrul comunei
    Monument al eroilor din Perişor 08.09.

2011

La intrare în curtea bisericii ortodoxe
63.  Bistriţa Monumentul „Columna aducerii aminte” 24.10.

2009

Piaţa Petru Rareş în Parcul Eroilor
    Complexul monumental „Panteonul Bistriţenilor” 04.12.

2008

Ridicat în curtea

Protopopiatului

Ortodox din iniţiativa Pr. prof. Feier Nicolae

    Obelisc al eroilor români 1937 Ridicat de Societatea

„Cultul Eroilor” în

Cimitirul Militar

„Ostaşul Român” din

Bistriţa

64.  Budeşti Monument al eroilor din

satul Ţaga

 

1937 24.06. 2007 Construit de Societatea „Cultul Eroilor”
65. Josenii

Bârgăului

Monument al eroilor din Rusu Bârgăului 03.06.

2001

Curtea şcolii
    Monument al eroilor din Mijlocenii Bârgăului 1945 Ridicat de familia unui erou
66.  Năsăud Monument al eroilor din Oraşul Năsăud 1935 1996 Iniţiatori: Crucea Roşie Năsăud, Asociaţia

„Cultul Eroilor”,

Primăria Năsăud,

Veteranii de Război – Năsăud

 

    Monument al eroilor

prislopeni din Liviu Rebreanu

1926 În faţa bisericii. Fiind depreciat s-a construit un alt monument pe

acelaşi amplasament din faţa bisericii

    Monument al eroilor prislopeni din Primul şi Al Doilea Război Mondial 2006
67. Matei Monument al eroilor din satul Corvineşti 09.10.

2005

Iniţiativa col. (r.) Patca Iulian şi sfinţit cu ocazia împlinirii a 500 de ani de

atestare a satului

Corvineşti

    Monumentul eroului Lt.

Suciu din comuna Matei

68. Bistriţa Monument al eroilor din Cartierul Sigmir 1923 În cimitirul satului
69. Satul Mintiu Monument al eroilor din Mintiu 1933 În sat
70. Chiraleş Monumentul eroului martir Sabău (decembrie 1989) Iniţiativă locală
71. Bistriţa Mormântul eroului martir

Remus Cristian Bucur

(decembrie 1989)

Lângă cimitirul sovietic din Bistriţa
72. Josenii

Bârgăului

Monument al eroilor din Josenii Bârgăului ? În cimitirul comunal
73.  Satul Nepos Monument al eroilor din Nepos 1946 Centrul satului
74. Comuna

Şanţ

Cimitir Militar German 1944 În grădina cetăţeanului Danci Vasile
75. Comuna

Şanţ

Cimitirul militar din Pasul

Rotunda

În pasul Rotunda (Valea Mare)
76.  Brigada 81 Mc. Bistriţa U.M. nr. 01331 1993 Bust pe soclu
  Bustul Generalului Erou Grigore Bălan (1896-1944), căzut î n luptele din septembrie 1944, de la Sfântu Gheorghe, lupte duse pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia horthystă. Bustul a fost ridicat în perioada existenţ ei Brigăz ii 1 Vânători Munte, comandată de generalii: Ghircoiaş Paul, Dragoş Ia cob, şi A ndreica Ştefan.
77. Satul

Bichigiu

Monument închinat martirului Tănase Todoran 2008 În centrul satului
78. Comuna

Ciceu-

Mihăieşti

Monument al eroilor din satul Leleşti 1928-

1930

În curtea bisericii
    Monument al eroilor din satul Ciceu Corabia 1998 În centrul satului

PLĂCI COMEMORATIVE DE RĂZBOI ÎN JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD

 

– Placa comemorativă „Grănicerilor năsăudeni”, aplicată de către Despărţământul Năsăud al ASTREI – preşedinte: prof. Ioan Seni (este şi vicepreşedinte al As. Jud. Cultul Eroilor Bistriţa-Năsăud). Este aplicată pe faţada vestică a Muzeului Grăniceresc Năsăud.
– Placă comemorativă de război, aplicată de enoriaşii unguri în anul 1935 în biserica ungurească din satul Cireşoaia, comuna Braniştea. Placa a fost renovată în anul 1984.
– Placă comemorativă de război, aplicată de credincioşii saşi în anul 1927 în incinta bisericii săseşti din satul Pietriş, comuna Cetate. În prezent biserica este cumpărată de către credincioşii ortodocşi din sat. Pălăcile sunt într-o stare perfectă de conservare.
– Placă comemorativă de război, aplicată în anul 1926 de către enoriaşii saşi în incinta bisericii săseşti din satul Blăjenii de Jos, comuna Şintereag. Actualmente biserica aparţine credincioşilor ortodocşi din sat.
– Placă comemorativă de război, aplicată în incinta din Primul Război bisericii evanghelice din municipiul Bistriţa de către Mondial credincioşii saşi ai oraşului.
– Placă comemorativă de război, aflată în interiorul bisericii ortodoxe din satul Suseni Bârgăului.
Placa comemorativă se află în păstrare în biserică, nefiind montată pe perete.
– Placă comemorativă ridicată de familia eroului Leontina Bânciu în grădina casei din satul Borleasa, comuna Târlişua. O piatră cioplită sub formă de placă neregulată pe care este aplicată o fotografie a eroului. Pe placa de marmoră neagră scrie: „Cinstire şi memorie veşnică eroului martir Leontina Bânciu, născut la 03.01.1950 în Borleasa, mort prin împuşcare în 17.12.1989 la Timişoara. Corpul neînsufleţit a fost furat şi ars, poate maltratat şi aruncat în groapa comună. Are pe placă dăltuită o carte deschisă. Este amplasată în grădina casei, lângă şosea, pe partea dreaptă, din anul 1993.
– Placa comemorativă de război din comuna Şieu a fost aplicată în anul 1923, în incinta bisericii ortodoxe, de către primărie, credincioşii ortodocşi şi parohia ortodoxă din comună. A fost renovată în anul 1992.

CIMITIRE MILITARE ROMÂNEŞTI – Cimitirul Militar Bistriţa

         Cimitirul militar al eroilor din municipiul Bistriţa a fost realizat, aşa cum arată astăzi, de către preotul militar Oniga I. Pompei, fiind sfinţit la 28 august 1938, de către Episcopul Armatei, Generalul de brigadă Dr. Partenie Ciopron.
În partea de nord-vest a municipiului Bistriţa, capitala actualului judeţ Bistriţa-Năsăud, pe o colină-dincolo de calea ferată Bistriţa-Prundu Bârgăului şi de şoseaua de centură-nord, din care se desprinde drumul spre Dumitra şi Năsăud – se află cimitirul oraşului: impresionant de mare şi înţesat de cruci, având intrări în ambele părţi; la cea dinspre gară, unde s-a construit de dată recentă o mare capelă, se ajunge lesne, străbătând mai multe străzi, chiar de la catedrala ortodoxă a oraşului, preţ de cel mult trei sferturi de oră, pe jos. La marginea dinspre oraş a cimitirului, pe loc şes, în lungul aleii ce uneşte cele două intrări (în partea dreaptă cum vii dinspre gară) se află cimitirul eroilor: lucrare monumentală, impresionantă prin măreţia ei, în ansamblu, cât şi prin detalii constructive: „adevărată podoabă pentru cinstirea eroilor”, cum s-a spus în epocă, la data sfinţirii.

         Câteva repere istorice despre realizarea acestui cimitir al eroilor şi cel care a plinit lucrarea – preotul căpitan Oniga I. Pompei, confesorul garnizoanei Bistriţa din anii 1930-1940, ne-au rămas din însemnările sale memorialistice, din anul 1988, aflate în manuscrisul „Însemnări pentru urmaşi”, lucrare ce cuprinde circa 80 de pagini şi este editată de către Dr. Aurel Pentelescu şi Dr. Dumitru Stavarache – membrii ai Comisiei de Istorie Militară din România.
Preotul Oniga Pompei s-a născut la 5 septembrie 1902 în localitatea Micoşlaca, judeţul Alba, lângă Ocna Mureş, pe malul stâng al Mureşului, nu prea departe de localitatea Mirăslău, spre Aiud, ca fiu al preotului Ion Oniga şi al preotesei Domnica, fiind al patrulea din cei şase copii ai familiei. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi şi-a continuat studiile la Ocna Mureş, la Budapesta (de unde a plecat să participe la marele act al Unirii de la Alba Iulia, în 1918) şi la Cluj, unde a absolvit, în anul 1925, Academia Teologică Ortodoxă.
Ulterior a urmat Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj, calificându-se profesor. După o perioadă de profesorat, ca profesor de religie şi pedagogie la Turda, în anul 1929 a participat la concursul pentru un post de preot militar ortodox, organizat de Inspectoratul Clerului Militar, prezidat de Episcopul Armatei, General de brigadă Ioan Stoia, calificându-se primul din cinci candidaţi. La 10 decembrie 1929 a fost numit preot militar, cu gradul de căpitan asimilat, la Regimentul 11 Infanterie din Galaţi şi confesorul garnizoanei Galaţi, funcţie în care a profesat doar timp de un an, când, din cauza stării de sănătate (boala Basedow, operat) a fost mutat la Regimentul 84 Infanterie din Bistriţa şi numit confesorul garnizoanei Bistriţa, începând cu data de 1 octombrie 1930 (conform Ordinului Ministerului de Război nr. 1040/1930; Înaltul Decret nr. 3305 din 15 ianuarie 1931).
În garnizoana Bistriţa, preotul militar căpitan Oniga Pompei a activat timp de zece ani, de la 1 octombrie 1930 la 15 septembrie 1940, când, în urma Dictatului de la Viena, unităţile Armatei Române au părăsit teritoriul cedat, garnizoana Bistriţa aflându-se în această situaţie tragică. În aceşti zece ani de muncă în garnizoana Bistriţa, activitatea preotului militar Oniga Pompei rămâne ca fiind cu împliniri importante: realizarea cimitirului eroilor din oraşul Bistriţa, inclusiv monumentul eroilor din acest cimitir; amenajarea capelei militare a garnizoanei Bistriţa ş.a.
La 8 iunie 1940 a fost avansat la gradul de maior asimilat. Avea 38 de ani. Perioada 15 septembrie 1940 până la 1 octombrie 1946, a fost pentru preotul Oniga Pompei o etapă a vieţii trăită în condiţii de război şi deosebit de frământată, cu urmări nefaste pentru părinte. Dacă la 9 august 1946 a fost disponibilizat, în mai puţin de două luni, respectiv la 1 octombrie 1946 a fost silit să treacă în rezervă. Comuniştii nu mai aveau nevoie de preoţi.
În trenul de marfă, cu care s-a evacuat Regimentul 84 Infanterie din Bistriţa în urma aplicării Dictatului de la Viena, preotul Oniga a îmbarcat tot ce a putut demonta din capela militară. După multe peripeţii, garnitura de tren a ajuns la Câmpulung Muscel.
Ulterior, regimentul a fost desfiinţat şi preotul maior Oniga Pompei mutat la Bucureşti, fiind repartizat pentru mobilizare la Batalionul 8 Vânători, confesor, iar apoi mutat confesorul Diviziei 8 Infanterie, cu care a făcut campania anului 1941 (22 iunie-16 octombrie 1941), până la cucerirea Odessei.
În perioada 1942-1943 a fost confesorul garnizoanei Ploieşti, iar în anii 1944-1946, confesorul garnizoanei Bucureşti. Întrucât a fost pe frontul de Est, trecerea în rezervă, în toamna anului 1946, s-a făcut fără drept de pensie şi nici parohie nu a putut ocupa. Până în anul 1952 a lucrat ca zilier necalificat, apoi a fost angajat, timp de 15 ani, la o cooperativă ca lucrător calificat, şi în mediu toxic, când, în 1967, la 65 de ani, s-a pensionat. A decedat la 20 septembrie 1998, în vârstă de 96 ani. Soţia sa Alexandrina a trecut la Domul la 31 octombrie 2004. În memoriile sale, preotul Oniga Pompei relatează pe larg împrejurările în care a ajuns în decembrie 1930 la Bistriţa şi numit confesor al garnizoanei, când: „pentru îndeplinirea misiunii mele de preot nu aveam nimic, nici cel puţin un patrafir (epitrahil, n.n.) – pe care l-am împrumutat de la biserica din localitate”.
Nici capelă militară nu exista, iar cimitirul eroilor lăsat în paragină. A purces cu mare râvnă (avea împliniţi 28 de ani) la realizarea celor de trebuinţă pentru îndeplinirea misiunii sale, reuşind în câţiva ani, ajutat de comandantul garnizoanei, de ofiţerii de acolo şi familiile lor, să amenajeze capela militară într-o sală mare pusă la dispoziţie, dotând-o cu cele necesare cultului, astfel încât a fost sfinţită la 8 noiembrie 1935 de Episcopul Armatei, Ioan Stoia.
Cât priveşte Cimitirul Eroilor din municipiul Bistriţa, preotul Oniga Pompei relatează: „În primăvara anului 1933, Generalul de Divizie Prodan Ion, comandantul Corpului 6 Armată din Cluj – un om sever şi bine pregătit – a venit într-o inspecţie inopinată în garnizoana Bistriţa, care a produs senzaţie în toate unităţile garnizoanei. Ultima inspecţie a avut-o la cimitirul eroilor. La conferinţa ţinută după inspecţie cu toţi ofiţerii şi comandanţii de unităţi a întrebat: „Cine se ocupă de îngrijirea cimitirului eroilor?” I s-a răspuns că primăria oraşului. A dat ordin ca toţi comandanţii de unităţi şi preotul militar să se deplaseze cu trăsurile unităţilor la cimitir. Acolo a constatat, trecând prin faţa mormintelor, că sunt în paragină: cu buruieni, fără gard, unele fără cruci.
A zis către noi toţi, apăsând cuvintele: „Aşa ştiţi dumneavoastră să cinstiţi memoria eroilor care şi-au jertfit viaţa pentru pământul strămoşesc?”                 Nimeni nu a îndrăznit să spună un cuvânt. Apoi, către mine: „Părinte căpitan! Te încredinţez cu îngrijirea acestui cimitir şi ordon: toate unităţile garnizoanei să-ţi dea tot concursul lor ca, în timpul cel mai scurt, cimitirul eroilor din Bistriţa să aibă înfăţişare civilizată: cruci şi flori pe morminte”.
Am răspuns: „Am înţeles, domnule general! Voi duce la îndeplinire ordinul dumneavoastră!”.
Sprijinul acordat de Generalul Savu Cornel, comandantul Diviziei 2 Vânători de Munte şi comandant al garnizoanei Bistriţa, a fost decisiv pentru preotul căpitan Oniga Pompei în îndeplinirea ordinului primit.
Chiar în prima lună s-a reuşit să se confecţioneze 1500 de cruci din lemn de stejar, iar dulgherii au cioplit stâlpii de gard şi o poartă mare în stil românesc la intrarea în cimitir, dinspre gară. Un număr de 20 ostaşi au amenajat şi aliniat mormintele. Lungimea cimitirului depăşea 150 de metri, iar înălţimea gardului, din ştacheţi din brad, avea 75 centimetri. De Ziua eroilor din acel an (6 iunie 1933) cimitirul eroilor, în prima sa fază, era amenajat.
Mai mult, pavoazarea sărbătorească a cimitirului includea şi drapelele tuturor naţiunilor beligerante din Primul Război Mondial, dispuse fie pe crucile de la morminte, fie pe aleea din faţa cimitirului. În acea zi, o mare procesiune a fost organizată la cimitir, incluzând militarii garnizoanei, elevii şi corpurile didactice de la licee şi şcolile din oraş, cetăţeni de toate categoriile sociale, în frunte cu oficialităţile oraşului.
Preotul militar Oniga Pompei a săvârşit slujba religioasă, a rostit o scurtă cuvântare, după care reprezentanţii oficialităţilor din judeţ şi oraş au adus laude pentru lucrarea înfăptuită. „Generalii Iacobici şi Savu – relatează preotul Oniga Pompei – m-au luat de braţ, m-au aşezat între domniile lor şi s-au fotografiat cu mine, felicitându-mă pentru munca depusă. A doua zi (7 iunie 1933, n.a.) am fost citat în Ordinul de Zi nr. 8 al Diviziei 20 Infanterie din Târgu Mureş, pentru felul cum a fost amenajat cimitirul eroilor din Bistriţa.
A urmat a doua importantă fază în amenajarea cimitirului, care, în anii 1935-1938, a inclus două etape:
a) deshumarea ostaşilor amici şi inamici căzuţi în Primul Război Mondial şi îngropaţi în diferite locuri în zonele Bistriţa, Prundu Bârgăului, Tihuţa şi bazinul
Dornelor;
b) realizarea unui impunător monument (mausoleu), în cimitir, unde să fie depuse osemintele ostaşilor neidentificaţi; cei identificaţi urmau să fie reînhumaţi, pe naţiuni (români, maghiari, germani, ruşi) în parcele distincte aflate în faţa monumentului.
Pentru această importantă acţiune, generalul Savu Cornel, comandantul garnizoanei Bistriţa, a desemnat pe preotul căpitan Oniga Pompei să contacteze Societatea „Cultul Eroilor” cu sediul în Bucureşti, str. Speranţei, nr. 6, pe baza unui raport scris, bine documentat. Ca urmare, locotenent-colonelul Popescu I. a fost trimis la Bistriţa ca reprezentant al Societăţii „Cultul Eroilor” pentru evaluarea situaţiei şi implicarea societăţii în acest proiect.
Într-adevăr Societatea „Cultul Eroilor” a contribuit la realizarea acţiunii cu:
a) confecţionarea crucilor din beton armat pentru militarii identificaţi şi scrierea identităţii lor pe cruce;
b) plantarea a două troiţe din lemn de stejar, sculptate în stil românesc, de o parte şi de alta a monumentului;
c) un număr de 16 ostaşi, conduşi de un plutonier, specializaţi în deshumări, cu utilajele necesare, au trecut la deshumarea eroilor.
Până în primăvara anului 1938 s-au deshumat circa 3300 de morminte, osemintele fiind depuse în osuar (mausoleu/monument), cu excepţia a 112 militari identificaţi, care au fost reînhumaţi în cele patru parcele din faţa monumentului, pe naţionalităţi, astfel: unguri, români, germani, ruşi.
Tot până la acea dată, reorganizarea şi construcţia cimitirului eroilor din Bistriţa era în linii mari încheiată, inclusiv a monumentului/mausoleu/osuar.
În context, se impun câteva precizări deosebite. În primul rând, pentru reorganizarea şi construcţia cimitirului, cu inclusiv monumentul-osuar, s-a organizat, încă din anul 1935, un concurs pentru specialişti, câştigat de arhitectul Schneider din Bistriţa.
Tot atunci s-a estimat cantitatea de material de construcţii necesară. Ca urmare, forurile militare superioare au aprobat 60 de vagoane de materiale, aduse de la Ocna Dejului la Bistriţa: 25 de vagoane cu pietriş alb şi 35 de vagoane cu piatră de stâncă, descărcate direct în căruţe şi aduse la cimitir, la o distanţă de peste un kilometru. În al doilea rând, cu ocazia deshumărilor s-au găsit o mulţime de obiecte personale ale militarilor căzuţi, care, sortate cu grijă, au fost depuse la Societatea „Cultul Eroilor” din Bucureşti.
Preotul Oniga relatează cum în mormântul unui general austriac s-au găsit două medalioane cu lănţişoare de aur în jurul gâtului: un medalion cu identitatea defunctului şi un medalion cu o cruce din aur. Depuse la ambasada Germaniei din Bucureşti, au fost trimise familiei la Viena, de unde s-a confirmat primirea lor cu toate mulţumirile de rigoare.
Cât priveşte ansamblul constructiv al cimitirului se impun câteva precizări strict necesare. În jurul fiecărei din cele patru parcele cu mormintele militarilor identificaţi s-a construit o bordură din ciment, cu alei între ele, presărate cu pietriş alb.
La fel şi printre morminte s-a presărat pietriş alb, iar pe morminte s-au pus iarbă şi flori. Între monument şi parcele s-au construit două urne mari de circa un metru, făcute din ciment şi piatră, pentru ars tămâie şi smirnă.
De asemenea, în jurul celor două troiţe din lemn de stejar, fixate în stânga şi dreapta monumentului, s-au realizat borduri trainice din ciment şi s-au sădit trandafiri împrejur. În faţa fiecărei parcele s-a construit câte o bancă, vopsită în culoare verde, pentru cei care vor vizita cimitirul, să se odihnească. De jur împrejurul parcelelor şi monumentului s-a construit un zid scund din piatră de stâncă, cu două intrări laterale şi o intrare principală la aleea spre monument.
Două coloane ornamentale, construite din piatră şi ciment, au fost ridicate la colţurile din fundal ale zidului din piatră, iar la colţurile din faţă-două firide, fiecare cu patru coloane, închise cu acoperiş drept, şi cruce în relief pe cele patru feţe ale peretelui interior. Ansamblul arhitectural avea măreţie, prin armonia formelor constructive, impunea deopotrivă pioşenie, respect şi cinstire nemăsurate pentru cei ce îşi dorm somnul de veci în ţărână, fie aceştia români, unguri, germani sau ruşi; fiecare dintre ei au luptat şi s-au jertfit pentru patria lor. Iar sub aspect religios, cimitirul eroilor din Bistriţa este unul ecumenic, poate primul la vremea aceea din spaţiul românesc, unind jertfiţii din cultele ortodox, greco-catolic, romano-catolic, protestant (reformat, luteran etc.).
În vara anului 1938, după mai bine de trei ani, cimitirul eroilor din oraşul Bistriţa era gata pentru a fi sfinţit. Sfinţirea cimitirului s-a făcut la 28 august 1938 de către Episcopul Armatei, Generalul de Brigadă Partenie Ciopron, înconjurat de un sobor de preoţi.
Mai întâi, în dimineaţa zilei, la Catedrala Ortodoxă din Bistriţa s-a săvârşit Sfânta Liturghie, la care au participat notabilităţile oraşului, prefectul judeţului, comandantul garnizoanei Bistriţa, comandanţi şi ofiţeri superiori din unităţile militare bistriţene, reprezentanţii tuturor cultelor din oraş, numeroşi cetăţeni.
Apoi s-a organizat o procesiune, participanţii la Sfânta Liturghie au străbătut pe jos distanţa de la Catedrală la cimitir.
La cimitir, în faţa monumentului s-a săvârşit parastasul pentru eroi, în urma căruia Episcopul Armatei, Partenie Ciopron, a stropit cu agheasmă, atât osuarul cu peretele monumentului ca fundal, cât şi cele patru parcele cu mormintele ostaşilor români, unguri, germani şi ruşi ce au fost identificaţi.                           Participanţii la eveniment au putut citi pe plăcile din marmură dispuse pe peretele-fundal al monumentului următoarele:
a) pe placa din stânga: „AICI ODIHNESC OSTAŞII / CĂZUŢI LA DATORIE / PE ACESTE LOCURI / ÎN RĂZBOIUL / 1916-1919”;
b) pe placa din dreapta: „CONSTRUIT DE / SOC. (IETATEA) „CULTUL EROILOR”, / COMITETUL CENTRAL, CU / CONCURSUL COMITETULUI / JUDEŢEAN BISTRIŢA, ÎN FRUNTE / CU AUTORITĂŢILE / MILITARE ŞI / CIVILE / 1937”.

         Din păcate, cuvântul de învăţătură rostit de Episcopul Armatei, General de Brigadă dr. Partenie Ciopron, nu a fost stenografiat, şi nici cuvântările reprezentanţilor oficialităţilor locale. A urmat defilarea militarilor, a elevilor şi cetăţenilor, în ritmul muzicii militare, în faţa monumentului.
Potrivit relatărilor memorialistice ale preotului Oniga Pompei, după ceremonialul de sfinţire a cimitirului, mulţimea participanţilor s-a înapoiat în oraş, iar în salonul festiv al Cercului Militar (astăzi Casa de Cultură a Sindicatelor de pe str. Odobescu n.a.) a avut loc o mare recepţie. Cu acest prilej
au ţinut cuvântări: Episcopul Armatei, General de Brigadă dr. Partenie Ciopron, Generalul Savu Cornel, comandantul garnizoanei Bistriţa, prefectul judeţului, dr. Nacu Dumitru, primarul oraşului Bistriţa, dr. Mureşan Cornel, reprezentantul cultului protestant, dr. Monitoris, protopopul greco-catolic Petrunjel Ioan, protopopul romano-catolic Neştianu, reprezentantul bisericii reformate, Sigismund Ianoş. Toţi vorbitorii au reliefat însemnătatea evenimentului şi meritele preotului căpitan Oniga Pompei în realizarea cimitirului eroilor din oraşul Bistriţa, care se prezintă drept „operă măreaţă a oraşului şi unic în tot Ardealul, adevărată podoabă pentru cinstirea eroilor”.
O corespondenţă datată: „Bistriţa, 12 octombrie 1938” a apărut în ziarul „Universul”, având următorul conţinut: „Sfinţia Sa, părintele căpitan Oniga Pompei, confesorul garnizoanei locale, a purces acum 4 ani cu deosebită energie şi stăruinţă, vrednicie de toată lauda, la lucru, pentru construcţia unui cimitir al eroilor în oraşul nostru. După biruirea multor greutăţi, după o trudă neodihnită, S.S. a izbutit să ducă la bun sfârşit această operă, care este monumentală, fiind sfinţită în vara acestui an de P.S. Episcop al Armatei dr. Partenie Ciopron al Alba-Iuliei”.
Corespondenţa însera şi fotografia portret a părintelui Oniga, având legenda: „S.S. PREOTUL-CĂPITAN / ONIGA POMPEI, / confesorul garnizoanei
Bistriţa”.
Mai multe distincţii bisericeşti şi laice au răsplătit, oficial, strădaniile şi reuşitele preotului căpitan Oniga Pompei, în calitate de confesor al garnizoanei Bistriţa şi realizator al capelei militare din acest oraş, precum şi a monumentului cimitir al eroilor, existent şi astăzi. Între acestea, în 1935, distincţia bisericească de purtător de „Brâu Roşu” (în 1946 va primi şi distincţia de purtător de cruce – „Stavrofor” şi rangul de protopop al garnizoanei Bucureşti), iar ca decoraţii laice: Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler, în 1936 şi Crucea „Meritul Sanitar” clasa I-a, în 1937. Ulterior a mai primit: Medalia „Centenarul Carol I”, în 1939; Ordinul „Coroana României” cu Spade în grad de Ofiţer, în 1943 ş.a. La 14 februarie 1946 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel, grad militar cu care a fost trecut în rezervă.
Vrednicia preotului militar Oniga Pompei a fost răsplătită în epocă, s-a impus să fie recunoscută şi astăzi. Dumnezeu să-l odihnească!
N.A. Cimitirul mixt al eroilor din Primul Război Mondial a fost inaugurat în anul 1924. Aici sunt înhumaţi ca eroi identificaţi un număr de 121 militari, din care 61 români, 33 unguri, 14 ruşi şi 13 germani. Suprafaţa cimitirului este de 123816 m.p. fiind în administrarea primăriei Bistriţa

Groapa comună a eroilor germani din al Doilea Război Mondial din comuna Şanţ

          Groapa comună a eroilor germani din al Doilea Război Mondial este amenajată din anul 1944 în grădina cetăţeanului Danciu Vasile, de pe strada Poderei, nr. 678, localitatea Şanţ. În acest loc au fost înhumaţi 24 de eroi germani. Acest mic cimitir militar a fost reamenajat în anul 1998, de către proprietarul grădinii, Asociaţia Judeţeană „CULTUL EROILOR” Bistriţa-Năsăud anunţând autorităţile germane despre această situaţie.

Cimitirul Militar al eroilor ruşi din municipiul Bistriţa

Cimitirul este amenajat lângă cimitirul militar român fiind edificat în anul 1944 din iniţiativa primăriei oraşului. Eroii ruşi au fost exhumaţi din cimitirul militar de la Rotunda şi Rodna şi reînhumaţi în Bistriţa.
Iată numele eroilor ruşi înmormântaţi în acest cimitir: soldatul Solomijokov Nikita din regimentul 174 infanterie, soldatul Sudrejecenko Alexe din regimentul 174 infanterie, sergentul major Nicolai Timofevici, sergent Andrei Petrovici, soldat Vladimir Trofimovici, soldat Grigori Pavlovici, soldat Kudavin Korecici, locotenent Feodor Danilovici, sergent Vasili Ivanovici, soldat Deniki Stepanovici, sergent Alexandr Ivanovici, locotenent Leonid Andreevici.

Cimitirul Militar Rotunda

Cimitirul Militar Rotunda este poziţionat în Pasul Rotunda, la 10 km. Nord-Est de satul Valea Mare, comuna Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud, pe un teren împădurit natural, după 1941. La această dată, cimitirul eroilor se află într-o stare jalnică.
Poeniţa în care au fost înmormântaţi eroii a devenit o plantaţie de brazi şi alte specii de foioase, blocând atât vizibilitatea cât şi accesibilitatea spre cimitir. Acest cimitir era vizibil dinspre şoseaua care leagă satul Valea Mare de Rotunda, cu ieşire spre Cârlibaba şi Baia Borşa, prin Pasul Prislop.
În cimitir nu s-a executat nici un fel de amenajare, sau renovare, mormintelor şi gropilor comune abia mai desluşindu-se conturul. În regimul comunist, prin „indicaţiile preţioase” date de către Consiliul Judeţean de Educaţie Politică şi Cultură Socialistă, acesta nu a mai fost întreţinut.
Gardul cu care au fost împrejmuiţi cei 350 m.p. de teren, a fost complet distrus. Nu mai sunt indicii că acest teren a avut şi un gard pentru delimitarea cimitirului. Zona cimitirului a devenit un loc de păşunat pentru animale.
Date privind eroii: Militarii morţi din Primul Război Mondial aparţin armatei române, cât şi armatei austro-ungare.
Conform afirmaţiilor colonelului Vlad Aurel, în prezent decedat, bătrânii satului au făcut în anul 1993 următoarele precizări, pe baza cărora s-a întocmit şi schiţa alăturată:

a) În planul întâi sunt înmormântaţi militari din Primul Război Mondial. Aici pot fi recunoscute, o placă din piatră, pe care a fost inscripţionat: (1917 – 14 morminte individuale şi 4 gropi comune).
b) În planul al doilea(conform schemei) sunt ostaşi care aparţin armatelor române, maghiare şi germane şi este compus din 3 morminte individuale şi 4 gropi comune, dintre care o groapă comună de mari dimensiuni.
c) În planul al treilea (conform schemei) sunt înmormântaţi soldaţi neidentificaţi, în 2 morminte individuale şi o groapă comună. Din cel de-al Doilea Război Mondial, în cimitir au rămas un număr total de 3 morminte individuale şi patru gropi comune (una groapă comună de mari dimensiuni). Un lucru este cert, anume faptul că majoritatea eroilor aparţin Armatei Române, din cele două conflagraţii mondiale. Se presupune că cimitirul ar fi fost restaurat totuşi în anul 1946. Din mărturiile bătrânilor din satul Valea Mare, a rezultat faptul că în mijlocul cimitirului a fost ridicată o troiţă pe care scria: „Aici au fost înmormântaţi 685 ostaşi români din războiul cu austro-ungarii”. Din literatura militară de specialitate, precum şi din „Monografia comunei Rodna Veche” s-au găsit următoarele date privitoare la această zonă, date ce configurează posibile conflicte militare, mai precis bătălii purtate în perimetrul Rotunda-Cârlibaba:
– „…Drumul, orientat de la est la vest, trece pe la periferia de miazăzi a Munţilor Suhardului, de la Coşna, din Valea Dornei până în Şanţ, ultima localitate pe valea superioară a Someşului Mare. În actele rodnene denumirea este de Plaiul Moldovei. Pentru moldoveni, drumul transcarpatic în cauză se numea „Drumul Suhardului”, conform actului emis de Alexandru Lăpuşneanu, din 1567, în care se pomeneşte despre deschiderea drumului prin Munţii Suhardului (Viam per montes Szohard… and alpes Szohard purgare). Drumul acesta a servit ca legătură între Transilvania şi Moldova nu numai pentru locuitorii de acelaşi neam situaţi pe ambele versante ale Carpaţilor, dar şi pentru necesităţi militare sau administrative. Drumul peste Rotunda a servit pentru trecerea armatei regelui Ludovic al Ungariei pentru ai alunga pe tătari. El a servit ca drum de legătură pentru Ştefan cel Mare şi urmaşii săi pentru ţinutul Rodnei, al Unguraşului şi al Cetăţii Ciceului, aflate sub administraţie şi stăpânire moldovenească. Peste el a trecut oastea lui Mihai Viteazul, condusă de Baba Novac, pentru a uni Moldova cu Ţara Românească. Pe aici a trecut împăratul Austriei, Ludovic al II-lea, în vizita sa în Bucovina, la 1773 şi 1783. În anul 1848, pe aici au trecut armatele ţariste conduse de generalii Pavlov şi Grotenheim, pentru a înăbuşi revoluţia din Transilvania şi Ungaria, iar în Primul Război Mondial, tot pe aici au trecut trupele ruseşti, până în Şanţ (după lupte grele duse pe muntele Rotunda, unde în cimitirul improvizat şi uitat de lume, îşi dorm somnul de veci cei ce au căzut în aceste bătălii). Textul este extras din Monografia comunei Rodna Veche, Ed. G. Coşbuc, Bistriţa, 2003, autor Liviu Păiuş. Este posibil (n.a.) ca în acest cimitir să fie înmormântaţi şi militari de la evenimentele din 1848.
– „…Directiva Înaltului Comandament sovietic din 29 august 1944 destinată Frontului 2 Ucrainean relevă rapida percepţie a posibilităţilor excepţionale de înaintare rapidă a trupelor sovietice în spaţiul românesc, din care armata română eliminase o mare parte a forţelor germane. Aripa dreaptă a frontului – Armatele 40 şi 7 de Gardă şi Grupul de cavalerie mecanizat Groşcov a dus lupte pentru cucerirea defileurilor din Carpaţii Răsăriteni şi în jur de 15 septembrie 1944 au ajuns pe aliniamentul Bistriţa-Cluj-Aiud-Sibiu…”
– „…Detaşamentul de grăniceri din compunerea Regimentului 3 Grăniceri, din nordul Moldovei, Divizia 103 Munte, precum şi alte unităţi ale armatei române, continuând acţiunile începute din proprie iniţiativă, încă din seara zilei de 23 august 1944, s-au bătut cu înverşunare până în 28 septembrie 1944, la Vama şi Voroneţ, la Gura Humorului, Pojorâta, încheindu-şi victorios drumul său de luptă, soldat cu numeroase jertfe în apropierea Pasului Prislop de la Vest de masivul Cîrlibaba, după care s-a regrupat, la 1 octombrie în zona Vatra Dornei…”. În septembrie 1944, pe Pasul Rotunda s-au dus lupte grele între trupele sovietice şi trupele hitleristo-horthyste. În urma bătăliei au căzut la datorie şi câţiva soldaţi ruşi care au fost înhumaţi în Cimitirul de la Rotunda. În anul 1946 aceştia au fost deshumaţi şi aduşi în Cimitirul ostaşilor sovietici din Bistriţa. “
– „…Acţiunile pline de succes ale Regimentului 3 Grăniceri, duse împreună cu unităţi ale Corpului 50 Sovietic, au avut influenţă hotărâtoare asupra mersului general al operaţiunilor militare pentru forţarea Carpaţilor pe linia Mălini-Câmpulung… ”
– „…Sunt de remarcat şi acţiunile foştilor soldaţi de origine română dezertaţi din armata horthystă care, ascunşi în păduri, au furnizat informaţii unităţilor române, s-au oferit călăuze ori s-au ataşat trupelor eliberatoare în misiuni de luptă în zona Prislop, Dornişoara, numeroşi dintre ei jertfindu-se în încleştarea cu duşmanul…”

DEZVELIREA ŞI SFINŢIREA MONUMENTULUI EROILOR DE PE VÂRFUL GRUIUL MARE

Înalte feţe bisericeşti, reprezentanţi ai unor instituţii ale statului, ai armatei şi unele asociaţii nonguvernamentale, au trăit marţi 16 august 2005 emoţiile unui eveniment deosebit. Este vorba de dezvelirea unui monument închinat celor 60 de eroi români (41 identificaţi şi 19 rămaşi necunoscuţi) căzuţi în Primul Război Mondial, ce a fost înălţat pe Vârful Gruiul Mare din Munţii Dornişoarei, loc aflat în proprietatea primăriei Tiha Bârgăului.
La solemnitate au participat: P.S. Vasile Someşanul, episcop vicar al Eparhiei Clujului, cel ce a avut iniţiativa ridicării monumentului, înlocuitorul la comanda Garnizoanei Bistriţa – şeful de stat major al Brigăzii 81 Mecanizate, colonelul Ioan Manci (ajuns comandant al acestei brigăzi şi înaintat la gradul de general de brigadă), adjunctul şefului Jandarmeriei, lt. col. Cornel Coţe, directorul Penitenciarului Bistriţa, inspectorul şef principal Constantin Ioaniţoaia, general de brigadă (r) Ştefan Andreica, din partea cadrelor militare în rezervă şi retragere, lt. col. (r) Ioan Cordovan – preşedintele Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, comisarul şef Olariu Liviu din partea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud şi primarul comunei Poiana Ştampei, Elisei Todaşcă.

Reprezentanţii Prefecturii, Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud şi celelalte instituţii ale statului din judeţ nu au fost zăriţi printre participanţi.
După slujba religioasă, oficiată în vârf de munte de către un numeros sobor de preoţi, au urmat momentele festive dedicate dezvelirii monumentului eroilor.
Monumentul a fost realizat într-un timp foarte scurt, costul materialelor fiind suportat de Primăria Tiha Bârgăului, iar despre cei ce au participat la ridicarea lui ştim următoarele: „…când, cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului, la iniţiativa P.S. Vasile Someşanul – episcop vicar al Eparhiei Clujului, sub coordonarea Mânăstirii de maici de la Piatra Fântânele – în special a maicii stareţe Pamfilia Solcan şi a părintelui duhovnic protosinghel Gavril Horţ, în primăvara anului 2005 s-a ridicat un adevărat monument care îl cuprinde în sine pe cel vechi, fiind astfel cu adevărat vrednic de faptele jertfelnice ale soldaţilor români decedaţi pe Gruiul Mare. Un grup de tineri: harnica echipă „Drujba” din Groşii Ţibleşului şi inimoasa familie Bucnar din Piatra Fântânele au pus în aplicare decentul, dar atât de semnificativul proiect propus de arhitectul Alexandru Lădar şi de artistul plastic Iosif Berindeiu din Cluj-Napoca. Costul materialelor a fost suportat de Primăria din Tiha Bârgăului, de domnul Sică Puşcoi din Bucureşti, de doamna Maria Lucan din Cluj-Napoca, ridicarea monumentului sprijinindu-se pe jertfelnicia altor oameni de bine.
Dezvelirea monumentului şi sfinţirea acestuia au fost realizate de P.S. Vasile Someşanul, care, între altele a spus: „Acest monument este cinstirea pentru cei care n-au pregetat să-şi dea viaţa pentru ţară. Tocmai acum, în ziua praznicului Sfinţilor Brâncoveni, ne dăm seama mai bine că cei care şi-au dat viaţa pentru o cauză măreaţă nu au moarte. Eroii sunt nemuritori. Ne rugăm pentru ei, ca Dumnezeu să le aşeze sufletele alături de cei drepţi şi sfinţi”.
Înaltul ierarh a mai spus că monumentul este un îndemn şi o pildă pentru generaţia de astăzi şi pentru cele viitoare, iar jertfa celor căzuţi este un simbol pentru vremea pe care o trăim, dar şi pentru cea viitoare. Pe postamentul noului monument au fost depuse coroane de flori din partea Garnizoanei Bistriţa, Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Bistriţa-Năsăud, Asociaţia Judeţeană „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud şi Primăriei Poiana Stampei din judeţul Suceava. Cu acest prilej a luat cuvântul colonelul Ioan Manci, care, printre altele a arătat: „Cinstindu-ne eroii, cinstim vatra neamului nostru. Mai mult ca oricând, astăzi trebuie să dovedim că suntem vrednici de idealurile înaintaşilor”.

Au mai rostit alocuţiuni generalul de brigadă (r.) Ştefan Andreica, în numele cadrelor Crucea care a fost militare în rezervă şi retragere şi veteranilor de încorporată monumentului război, şi lt. col. Ioan Cordovan – preşedintele de pe Gruiul Mare Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, care nu a uitat să-l amintească pe Lazăr Bozga, acum plecat dintre noi, cel ce, în primăvara anului lui 1917, a descoperit groapa comună unde au fost înmormântaţi cei 60 de militari români a căror viaţă a fost luată mişeleşte. Lazăr Bozga a fost cel ce a acoperit osemintele scoase la suprafaţă de zăpada iernii şi ploile primăverii lui 1917 şi a pus o troiţă, apoi, în 1986, a ridicat un mic monument comemorativ din piatră, alături de crucea de la marginea mormântului comun pe care scria: „60 de Ostaşi Români Căzuţi Pentru Patrie”.
Pentru omul simplu, familia lui Bozga şi consătenii acestuia din satul Tureac, precum şi pentru localnicii din împrejurimi, a devenit un obicei ca în fiecare an, la finele lui august, să se urce la peste 1800 m altitudine, aducând prinosul şi recunoaşterea celor de azi pentru eroii de ieri. Festivităţile de la Gruiul Mare s-au încheiat în onorul acordat participanţilor de militarii gărzii de onoare, urmat de o masă servită la iarba verde a munţilor dată de măicuţele din Piatra Fântânele.

Cei 41 de eroi identificaţi sunt din vatra Dornei, Dorna Cândrenilor, Poiana Stampei şi Fălticeni. Ei au fost identificaţi pe baza însemnărilor medicilor militari, Cpt. Dragoş Constantin şi Cpt. Stanca Dominic care, în perioada 1916-1918 s-au aflat la Spitalele de campanie de la Dornişoara şi Tihuţa. Iată numele acestor eroi: Şofron Mazga, Samoilă a Pavel Dranca, Simion Ghe. Tîşcă, Teofan A. Maxim Mezdrea, Filip Doroftesei, Dumitru A. Gheorghe Boancheş, Savu A. Grigore Morar, Gheorghe A. Ion Iuga Adochian, Alexandru A. Vasile Pintea, Martin A. Gavril Mustea, Gheorghe A. Ion Iuga Adochian, Ilie A. Vasile Pizdele, Artenie A. Gavril Stanca, Dionisie Parascan, Gheorghe A. Grigore Matei, Isidor A. Nicolae Morar, Chiforescu E. Modest, Pilug Anton, Irimescu Vasile A. Toma, Candrea Bozga Matei, Niţuc Spiridon, Vasile Şerban, Candrea E. Spiridon, Pamfil A. Gheorghe, Sandu A. Eudochia Forfotă, Timotei A. Eudochia Vodă, Ilarion A. Grigore Ştirbeac, Grigore Ioan Cîrnu, Haralambie Adochian, Constantin Ion Odochian, Alexandru Vasile Pintea, Dănilă Dumitru Vleju, Alexandru Pintilie Buzilă, Dionisie Blaşcanu, Alexandru Fierar, Teofil Dumitru Nacu, Anton Dumitru Vleju, Samoilă Maxim Popescu, Nichita Petru Ursu, Ilarion Ion Piticaru. Numele celor 41 de eroi au fost puse la dispoziţia autorilor de către primarul comunei Poiana Ştampei, Elisei Todaşcă şi profesorul Adrian Ivianu.
La 17 iulie 1917, Candrea Roman A. Alexandru, din Poiana Ştampei a fost executat prin spânzurare de către autorităţile militare austro-ungare.

TROIŢA RIDICATĂ ÎN MEMORIA EROILOR DIN SATUL BUDUŞ – COMUNA BUDACU DE JOS

          Troiţa este edificată în anul 1937. Este construită din fier forjat şi se află în centrul satului Buduş, la intrare în partea stângă. Eroii în memoria cărora a fost ridicată troiţa au fost trecuţi pe o tablă, acum ruginită, numele acestora fiind şterse. Troiţa nu este întreţinută. Este lăsată în părăsire. În sat sunt 20 de eroi din Primul Război Mondial.
Troiţa se află în administrarea primăriei comunei Budacu de Jos. A fost ridicată de către credincioşii bisericii ortodoxe române din sat, împreună cu Şcoala Generală din satul Buduş. Starea de întreţinere a acestui edificiu exprimă de fapt gradul de conştiinţă şi respect faţă de eroii neamului românesc din partea edililor, al dascălilor şi chiar al cetăţenilor. Se uită de sacrificiul suprem al înaintaşilor noştri pentru binele ţării şi al libertăţii de azi.

TROIŢA RIDICATĂ ÎN MEMORIA EROILOR DIN COMUNA ILVA MARE

          Troiţa a fost ridicată în centrul satului în anul 1992 de către credincioşii ortodocşi şi parohia ortodoxă a satului, în memoria eroilor neamului ce au luptat pentru revenirea Basarabiei şi a nordului Bucovinei la patria mumă de sub ocupaţia bolşevică (1941-1944), eliberarea Transilvaniei de Nord de sub ocupaţia Ungariei horthyste, a tuturor victimelor războiului. Numărul eroilor din Primul Război Mondial este de 25 iar din cel de-al Doilea Război Mondial este de 24. Troiţa a fost ridicată şi în memoria a 3 martiri din al Doilea Război Mondial şi a 3 victime a lagărelor de concentrare.

TROIŢA RIDICATĂ ÎN MEMORIA EROILOR DIN COMUNA MILAŞ

În anul 1959, luna iunie, sătenii şi primăria comunei Milaş au ridicat în memoria eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă, o troiţă ce au amplasat-o pe un deal, înainte de a intra în comuna Milaş spre Târgu Mureş, în partea stângă. Este turnată din beton, de către credincioşii ortodocşi Remonti Alexandru şi soţia sa Ana. În prezent troiţa nu este îngrijită. Pe troiţă este înscris următorul citat: „Ridicatu-s-a această sfântă cruce la praznicul Înălţării Domnului spre cinstirea şi pomenirea martirilor, eroilor şi ostaşilor neamului românesc.”

TROIŢA EROILOR DIN COMUNA MAIERU

          Troiţa a fost construită în centrul comunei, în parcul Căminului Cultural, în anul 1995, din iniţiativa sătenilor şi a parohiei ortodoxe din comună. Pe ea nu scrie nimic. Este sculptată şi acoperită.

TROIŢA EROULUI MARTIR TĂNASE TODORAN DIN SALVA

          După 162 de ani de la martiriul lui Tănase Todoran, pe locul unde a fost tras pe roată, din iniţiativa locală a comunei Salva, în anul 1946 s-a ridicat o roiţă în memoria acestuia. Tănase Todoran a fost tras pe roată în 1763. Osemintele lui Tănase Todoran sunt îngropate sub troiţă.

TROIŢA EROILOR DIN REBRA

Localnicii comunei Rebra au avut iniţiativa, în anul 1939, de a ridica o troiţă în memoria eroilor comunei, morţi în Primul Război Mondial. Troiţa a fost amplasată în centrul comunei, în faţa bisericii ortodoxe din localitate. Numărul eroilor din Primul Război Mondial este de 20 şi din cel de-al Doilea Război Mondial de 21.

TROIŢA EROILOR MARTIRI DIN PRUNDU BÂRGĂULUI

          În anul 1944, localnicii şi primăria comunei Prundu Bârgăului au ridicat pe uliţa ce duce sub Muntele Heniu, pe locul unde au fost împuşcaţi mişeleşte cei 7 martiri în noaptea de 10 spre 11 octombrie 1944. Troiţa ridicată în memoria martirilor, victime ale carnagiului făcut în întreg Ardealul de către administraţia horthystă instaurată ca urmare a aplicării odiosului Dictat de la Viena, din 30 august 1940. A fost confecţionată din lemn de stejar şi sculptată de către Ioan Rusu din Mureşenii Bârgăului, cu sprijinul lui Vlad Ion – preot şi Albu Matei – profesor. Troiţa este sculptată cu motive populare şi este fixată pe un soclu de piatră şi acoperită cu ţiglă.
Pe faţada troiţei se află un înscris comemorativ: „Aşezatu-s-a acest semn al credinţei noastre strămoşeşti întru pomenirea jertfei mucenicilor căzuţi sub loviturile nedrepte ale armatei horthyste în noaptea de 10/11 oct. 1944”. Tragicul eveniment s-a întâmplat cu o zi înainte de sosirea armatelor româneşti şi sovietice, care au eliberat comuna Prundu Bârgăului de sub ocupaţia horthystă.
În noaptea de 10/11 octombrie 1944, la orele 23,30, în groapa de apărare pasivă din grădina de pomi a contesei Meise Heiss, au fost omorâţi prin împuşcare: Raţiu Vasile, născut în 1903 în Tiha Bârgăului, participant la Marea Adunare Naţională de la Alba – Iulia, Vlad Leon, născut în 1894 în Prundu Bârgăului, Costea Pavel, născut în 1872, în Sălişte, judeţul Sibiu, participant la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1918, Rogină Simion, născut în 1897 la Bistriţa-Bârgăului, Papa Dima George, născut în 1882 la Bistriţa Bârgăului, Tanca Lucreţia, născută în 1920, la Prundu Bârgăului şi Pop Augustin, născut în 1901, în satul Bozna, comuna Agrij, judeţul Sălaj, preot ortodox în Mijlocenii Bârgăului care a supravieţuit masacrului de la Prundu Bârgăului, salvat fiind şi ascuns de către consăteanca Florica Galben. Acesta a decedat la 11 martie 1985, în comuna Mijlocenii Bârgăului.
Vinovaţi de comiterea masacrului au fost: Szabadoş Ştefan, fost notar în comuna Prundu Bârgăului-dispărut, colonelul Fazekaş, fost comandant al Diviziei 27 grăniceri – dispărut, plt. major de jandarmi Toth Alexandru – horthyst, fost şef al postului de jandarmi din comuna Prundu Bârgăului, cetăţean maghiar – dispărut, Wokalic Maria, mare proprietară din comuna Prundu Bârgăului, cetăţeancă română – dispărută, Wokalic Ioan, zis Dobi, mare proprietar în comuna Prundu Bârgăului, cetăţean român – dispărut. Mai sunt şi alţi vinovaţi, care au fost condamnaţi de Tribunalul Poporului, instituit la Cluj după război.

TROIŢA EROULUI HODEA ION

Troiţa a fost ridicată în anul 1952, de către familia eroului căzut la datorie în anul 1943 şi este amplasată în centru comunei Teaca.

TROIŢA EROILOR DIN SATUL ARCHIUD – COMUNA TEACA

A fost construită şi amplasată în centrul satului în anul 1946 de către refugiaţii din Archiud, pe partea stângă a monumentului, având înscrisul: „S-a ridicat această sfântă troiţă de refugiaţii din Archiud – 1946”. Pe partea dreaptă a monumentului scrie: „Ridicatu-s-a această sfântă troiţă în anul Domnului 1948, primar Flore Nicolae. „Săteanul Câmpean Constantin are un frate înscris pe monument. Copil fiind, a cărat pietre cu ştraiful pentru a se construi monumentul dedicat eroilor, printre care se număra şi fratele său.

TROIŢA EROILOR COMUNEI ŞANŢ

Troiţa a fost ridicată în anul 1937, din iniţiativa locuitorilor şi a fost amplasată în centrul cimitirului de pe Muntele Preluci din Pasul Rotunda.

TROIŢA DEDICATĂ EROILOR DIN SILIVAŞU DE CÂMPIE

În anul 1937, localnicii satului au ridicat o troiţă din lemn, în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial (1914-1919). Eroii nu sunt trecuți pe troiţă.

TROIŢA DEDICATĂ EROILOR DIN SILIVAŞU DE CÂMPIE

          Troiţa a fost ridicată în anul 1944, pe partea stângă a şoselei, înainte de a se intra în comună. Placa pe care este ridicată troiţa este în 3 trepte. Atât troiţa, cât şi soclul este turnată din beton. Lucrarea a fost închinată ostaşilor din Regimentul 7 Grăniceri căzuţi vitejeşte în apărarea pământului Românesc.
Pe faţa troiţei este fixată o cască de metal. Locul este împrejmuit cu gard din şipci de brad cu o portiţă. Troiţa a fost renovată în anul 1987, cu sprijinul domnului Şanta Gheorghe din Bistriţa, şi executată de către sculptorul în piatră Filimon Franios Ştranga din Bistriţa. Troiţa veche se află expusă la Muzeul Judeţean din Bistriţa.

TROIŢA EROILOR ROMÂNI DIN SATUL FÂNTÂNIŢA – COMUNA MICEŞTII DE CÂMPIE

Troiţa este amplasată în curtea Bisericii Ortodoxe din satul Fântâniţa şi a fost dezvelită în anul 1933, în memoria ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Aceasta are o înălţime de 2,5 m. iar pe faţada sa este înscris textul: „Anul sfânt 1933. Eroii morţi în Primul Război Mondial 1914-1918. În veci pomenirea lor. „Placa de marmoră a fost donată de către Şanta Gheorghe din Bistriţa.

TROIŢA RIDICATĂ ÎN MEMORIA EROILOR ŞI MARTIRILOR REVOLUŢIEI DIN DECEMBRIE 1989

          Troiţa a fost ridicată în memoria martirilor şi eroilor de la revoluţia din decembrie 1989 de către Asociaţia Judeţeană 22 Decembrie Bistriţa-Năsăud. Este sculptată în stil tradiţional românesc, pe ea fiind inscripţionate următoarele: „Ridicată în memoria eroilor din 1989”; „Sinceră Recunoştinţă”. Este amplasată în Piaţa Petru Rareş din municipiul Bistriţa, în faţa Instituţiei prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud.