MONUMENTE DEDICATE EROILOR

În anul 1998, lângă biserica ortodoxă din satul Chiraleş, comuna Lechinţa s-a edificat un monument dedicat eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial. Monumentul a fost construit din iniţiativa şi cu contribuţia sătenilor.

În anul 1934, în comuna Telciu s-a înfiinţat Societatea „Cultul Eroilor” şi preşedinte a fost ales preotul Grigore Pop din localitate. În prima şedinţă a comitetului de conducere s-a hotărât să se ridice un monument în memoria eroilor căzuţi pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Mulţi dintre telcenii plecaţi pe front să apere pământul primit de la străbuni, au căzut eroic pe câmpul de bătălie, neavând cine să le ridice o cruce sau să le aprindă o lumânare la căpătâi. Conducerea Societăţii „Cultul Eroilor” din Telciu a comandat la Societatea „Cultul Eroilor” din Bucureşti, „un soldat din bronz”, înalt de 2 m., care a fost montat pe un soclu turnat din beton şi placat cu marmoră de Karara. Tot pe soclu au fost fixate cele patru plăci din bronz pe care au fost inscripţionate numele eroilor, numele membrilor comitetului şi stema ţării. Monumentul s-a ridicat în anul 1935. Costul monumentului s-a ridicat la suma de 100.000 lei, la valoarea anului 1935, sumă ce a fost suportată de către Cooperativa „Înfrăţirea” din localitate şi de către localnici. Împrejmuirea s-a făcut dintr-un grilaj din fier forjat, în loc de stâlpi au fost folosite proiectile de obuze.

          Povestea monumentului de la Telciu începe în ziua de 30 iunie 1935, odată cu înălţarea sa, prin grija filialei locale a societăţii „Cultul Eroilor”. Amplasarea sa în centrul comunei, într-un loc bine ales, încadrat de şcoală, biserică şi alte clădiri reprezentative ale comunei, denotă respectul deosebit al comunităţii faţă de cei 116 localnici căzuţi în Primul Război Mondial, din totalul de 583 mobilizaţi pentru teribila conflagraţie. După odiosul Dictat de la Viena, din 30 august 1940, trupele române grănicereşti, de la Sighetul Marmaţiei, au primit ordin să se retragă din Ardealul de Nord. Ajungând în comuna Telciu, comandantul unităţii a luat legătura cu organele locale, propunându-le să aprobe demolarea soldatului şi a plăcilor pentru a le transporta în România, la Bucureşti, şi să le predea Societăţii „Cultul Eroilor” spre păstrare, cu menţiunea că, la întoarcerea unităţilor române în Ardealul de Nord să se restituie monumentul (soldatul) şi plăcile dar, nişte răufăcători români şi maghiari s-au opus. După instalarea trupelor horthyste de ocupaţie (Batalionul 2 Infanterie Munte din Corpul VIII Hortyst), acestea au fost informate despre faptul că, sub piciorul soldatului român de pe monument se află stema Imperiului Austro-Ungar. Verificând informaţiile primite, s-a ordonat demolarea monumentului. Soldatul din bronz şi plăcile au fost depuse la primărie spre „păstrare”, până se va lua hotărârea ce se va face cu ele. În acest interval de timp, câţiva săteni au sustras plăcile şi le-au ascuns în biserica ortodoxă română din Telciu. Autorităţile horthyste au întreprins vaste acţiuni de cercetare pentru a descoperii „făptaşii”. Multe persoane au fost torturate în cadrul acestor cercetări. A fost supus la acelaşi regim şi preşedintele Societăţii „Cultul Eroilor”, preotul Grigore Pop. Acesta a fost interogat la Bistriţa, Cluj şi Târgu Mureş, fiind acuzat în final de sustragerea plăcilor de bronz. „Soldatul din bronz”, care ţinea piciorul pe stema Austro-Ungariei, a fost trimis la topit în Ungaria. Nici astăzi nu se cunoaşte exact situaţia, deoarece nu se dispune de documente reale. Cu ocazia distrugerii soclului, în fundaţie la 0,5 m. s-a găsit o sticlă în care a fost introdus un document în care scria numele eroilor căzuţi la datorie, numele membrilor Societăţii „Cultul Eroilor”, data ridicării monumentului. La 6 decenii de la acele fapte regretabile, localnicii din Telciu, efectuând cercetări privind existenţa plăcilor demolate de pe monument, au găsit două plăci ascunse în biserica ortodoxă română din comună. Ulterior descoperindu-se şi celelalte două. Primarul comunei Telciu, Vasile Puica, împreună cu membrii Consiliului comunal, au hotărât să ridice un nou monument pe locul vechiului amplasament . S-a format un comitet de iniţiativă ce avea sarcina să se ocupe de macheta noului monument. Documentaţia a fost realizată gratis de către proiectantul Ioan Arboreanu. Atunci, atât executivul, cât şi legislativul au considerat că trebuie să se implice pentru refacerea monumentului ca un gest reparatoriu pentru memoria eroilor telceni care şi-au vărsat sângele pentru libertatea şi neatârnarea ţării. La 11 iunie 2006 monumentul a fost sfinţit într-un fast deosebit.

        Obeliscul se află amplasat în curtea bisericii din satul Blăjenii de Jos şi a fost realizat în anul 1926, din iniţiativa locuitorilor, în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul are forma unei piramide în trepte, din piatră şi ciment. Pe latura frontală a obeliscului sunt înscrise numele iniţiatorilor, pe faţa a II-a sunt înscrise numele a 22 eroi români, iar pe faţa a III-a sunt înscrise numele a 31 locuitori ce au contribuit la ridicarea monumentului.
Extras din ziarul „SĂPTĂMÂNA” nr. 44/26 octombrie 1929, ziar aflat în păstrare şi conservare la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Bistriţa-Năsăud: „Acum trei ani (n.a.anul 1926) s-a ridicat în fruntaşa comună Blăjenii de Jos un frumos monument pentru veşnica amintire a celor 22 eroi din acea comună, rămaşi pe câmpul de luptă şi jertfă unităţii neamului românesc. Existenţa acestui măreţ monument se datoreşte unor însufleţiţi români reîntorși din America care în dragostea lor pentru satul natal au înfăptuit această operă, ajutaţi de inimosul paroh G. Măgheruşan, notarul G. Puica şi învăţătorul I. Chifa. Inaugurarea monumentului s-a făcut la 10 octombrie 1926. La aniversarea a trei ani de la înălţarea monumentului au luat cuvântul preotul Măgheruşan şi căpitanul invalid Gheorghe Beleuţă, directorul gazetei „Luptătorul”.
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Baciu Ioan, Baciu Iacob, Boldijer Mihăilă, Căprar Ioan, Chifa Grigore, Chifa Grigore, Chifa Vasile, Ciosean Mihăilă, Ciuzan Toma, serg. Curăiţă Titus, Marc Ioan, Mare Mihăilă, Mureşan Ioan, Mureşan Vasile, Olari Ioan, Runcan Mihăilă, Runcan Ioan, Spătar Ioan, Spătar Ioan, cap. Tărpian Vasile, Tărpian Ioan, Todoran Ioan.
Din al Doilea Război Mondial figurează ca mort doar Moldovan Ioniţă, nume trecut ulterior pe monument.

          Monumentul se află amplasat în centrul comunei Monor, fiind dezvelit în anul 1936, în memoria ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul este în formă piramidală, executat din blocuri de piatră rostuită, terminat la partea superioară cu un vultur, din bronz, cu aripile desfăşurate, aşezat pe o sferă de piatră. Pe faţadă este aplicată o plachetă din bronz, turnată în arsenalul armatei, sub care sunt înscrise: „1916-1919 / Pentru Patrie”. Pe feţele a II-a şi a III-a, sunt înscrise numele a 49 eroi români astfel: Tanco Ilie Buţu, Echim Ion Ichimescu, Giorza Ion Vasile, Haja Simion Lup, Ilea Mihăilă Cucu, Ilea Gavril Cucu, Mare Ion, Marcu Alexandru, Nica Simion, Neagoş Ion Grigore, Pop Simion Gavril, Pop Dumitru Costan, Echim Ion Ştefan, Precup Vasile, Rad Alexandru Firuca, Roiban Ilie, Suci Ioan Horciu, Tanco Ilie Ionaş, Tanco Ilie Ignat, Tanco Simion L. Ion, Tanco Dumitru Echim, Ţurca Vasile, Ţurca Simion Ilie, Ţurca Ion, Ţiueni Petre, Tomuţ Ion Nicolae, Drăgan Artenie, Dobran Ion, Echim Victor, Echim Ion Simion, Moţoc Grigore, Drăgan Simion Ion, Precup Ion Lica, Baba Simion, Baba Vasile, Vlasa Ioan, Ţîra Ion Ujura, Cira Ion, Bîz George Ilie, Bărtăşan Simion, Berci Vasile, Bejan Vasilică, Boarescu Aurel, Buha Petre, Buha Simion, Cira Dumitru, Cira George, Drăgan Ilie Simion, Echim Ilie Dumitru.
Eroii comunei Monor căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1945): Tanco Florean, Ţîra Ion, Bortăş Vasile, Georza Toader, Haja Ion, Pop Ioan, Rad Carol, Rad Vasile, Bejan Ion, Furdui Ionel, Mărcuş Ion, Precup Ion, Pui Ion. Aceşti eroi au fost trecuţi pe monument cu ocazia restaurării acestuia în anul 1997.
Date au fost puse la dispoziţie de către primarul Cira Ioan şi secretarul comunei, Pop Ioan.

Sărbătoarea anuală de la începutul lunii septembrie, Zilele Monorului, având un program bogat, bine structurat în jurul valorilor umane ale comunităţii, a avut loc în zilele de 03-04.09.2011. Cu mic, cu mare, gledinarii au venit la biserica ortodoxă din localitate, îmbrăcaţi în frumoasele costume naţionale specifice locului, unde l-au întâmpinat cu flori şi multă dragoste pe P.S. Vasile Someşanul – episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. Prea Sfinţia Sa a oficiat în altarul de vară din curtea bisericii de la Gledin slujba Sfintei Liturghii, împreună cu părintele decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Ioan Chirilă, şi un sobor format din 15 preoţi. A fost oficiat Parastasul eroilor, iar apoi a fost dezvelit de către primarul Ioan Cira şi preotul paroh Ioan Titieni, Monumentul Eroilor din Gledin, căzuţi în cele două războaie mondiale, după care a avut loc sfinţirea acestuia.
Au urmat depuneri de coroane de flori din partea Instituţiei Prefectului, Brigăzii 81 Mecanizată „General Grigore Bălan”, Primăriei Monor, Consiliului Local Monor, Consiliului Parohial Gledin, Pensionarilor Militari şi Asociaţia Judeţeană Cultul Eroilor Bistriţa-Năsăud, din partea partidelor politice şi Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cu acest prilej, col. (r.) Ioan Cordovan, preşedintele Asociaţiei Cultul Eroilor din judeţul Bistriţa-Năsăud a înmânat diplome de excelenţă tuturor persoanelor implicate în edificarea Monumentului Eroilor din Gledin, meritul principal revenind iniţiatorilor privind construcţia acestui monument, lt. col. (r.) Dorel Drăgan şi părintelui paroh Ioan Titieni. Manifestarea de la Gledin s-a încheiat cu defilarea Gărzii de Onoare constituită din militari aparținând Brigăzii 81 Mecanizată din Bistriţa.

Eroii satului Gledin, aparţinător comunei Monor, căzuţi în Primul Război Mondial:
Ursa Grigore Cocoli – a murit în Italia într-un spital de campanie, Ţâra Vasile a Niceştilor – căzut pe frontul din Serbia, Ţâra Ilie a Niceştilor – căzut pe frontul din Galiţia, Todoran Filip a lui Simion – căzut pe frontul din Italia, Pârie Constantin – mutilat de război, mort în spitalul din Prundu Bârgăului (probabil un spital de campanie), Arsânt Iacob a Petreştia – mort pe frontul din Bucovina, Todoran George – căzut pe frontul din Serbia, Mera Vasile – căzut pe frontul din Serbia, Găluţ Zaharie – căzut pe frontul din Serbia, Mureşan George Ţepea – căzut pe frontul din Bucovina, Echim Flore – căzut pe frontul din Serbia, Găvici Grigore a Găviceştilor – mort acasă fiind grav rănit de pe front, Ţâra Dumitru Răsăritu – căzut pe frontul din Galiţia, Crai Ilie Crăieşti – căzut pe frontul din Rusia, Matei Vasile a Săndulii – căzut pe frontul din Galiţia, Turbat Grigore a Neamţului – căzut pe frontul din Rusia, Moţoc Grigore a Moţcanilor – căzut pe frontul din Rusia, Vlaic Petre a Vlăcanilor – rănit grav de război, mort în spitalul din Bistriţa, Vlaic Ion a Vlăcanilor – căzut pe frontul din Rusia, Moţoc Grigore Simionel – căzut pe frontul de forţare al Tisei, Ţâra Grigore Cobenc – căzut pe frontul de forţare al Tisei, Ţâra Dumitru Mitrea – căzut pe frontul din Polonia, Nera Dumitru a lu’ Ursa Ilie – căzut pe frontul din Serbia, Nera Vasile a lu’ Ursa Ilie – căzut pe frontul din Serbia, Moldovan Iosif – căzut pe frontul din Serbia, Onigaş Ion – căzut pe frontul din Polonia, Mărcuş Mihăilă – căzut pe front la Zalău, Toma Grigore a Tomeştilor din Jos – rănit grav, mort acasă datorită rănilor grave de pe front, Toma Flore – rănit grav, mort acasă datorită rănilor grave de pe front, Crăciun Ioan a lu’ Mâcu – dispărut pe front.

Eroii satului Gledin din cel de-al Doilea Război Mondial:
Ursa Ioan Cocoli – căzut pe frontul din Rusia, Horga Ioan Varea – căzut pe frontul din Rusia, Cincea Ioan Onigaş – căzut pe frontul din Rusia, Costinea George a lu’ Mihai – căzut pe frontul din Rusia, Ţâra Ioanică Nicanu – mort în Spitalul de campanie la Sibiu, Mera Valer a Drăganei – căzut în luptele de la Budapesta, Ţâra George a Coruţului – mort acasă în urma rănilor grave de pe front, Crai Ilie Zarulea – căzut pe frontul din Ungaria.

MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA URMENIŞ

          Monumentul este realizat din marmoră neagră şi este montat pe un soclu din beton, fiind dezvelit în anul 1964, pentru cinstirea memoriei eroilor români din cele Două Războaie Mondiale. Este amplasat în centrul comunei Urmeniş, iar împrejmuirea este asigurată cu un gard din plasă metalică. Pe faţada monumentului, înalt de 4 m. se află următorul înscris comemorativ: „Slavă eroilor căzuţi pentru eliberarea patriei în Primul şi al Doilea Război Mondial”. Monumentul a fost renovat în anul 2003.

           Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial: Greab Ioan, Căşvan Gavril, Greab Dănilă, Greab Alexandru, Jurcan Ioan, Naste Simion, Etveş Alexandru, Jurcan Constantin, Moruţan Ioan, Moruţan Dănilă, Greab Pintea, Boca Vasile, Blaga Alexandru, Călbează Andrei, Macarie Avram, Călbează Toderică, Cheţan Aurel, Farcaş Vasile, Călbează Simion, Baciu Toader, Jurcan Ioan, Jurcan Ioan, Dunău Ilie, Călbează Simion. Din spusele bătrânilor, există o groapă comună de la 1848-1849, care până prin anii 1960 avea o troiţă. Din motive necunoscute, troiţa nu a fost renovată sau schimbată, depreciindu-se total. Locul este ştiut doar de câţiva bătrâni din comună. Oficiul parohial intenţionează să ridice o altă troiţă, pentru a marca şi cinsti cum se cuvine jertfa acestor revoluţionari.

  MONUMENTUL EROILOR DIN COMUNA ZAGRA

         Monumentul are formă piramidală, este realizat din piatră, terminat cu o cruce ortodoxă şi este amplasat în centrul comunei Zagra, fiind dezvelit în anul 1931 pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul are o înălţime de 3,7 m. şi este împrejmuit cu stâlpi din piatră, uniţi cu lanţuri metalice. Pe faţadă este un înscris comemorativ: „În amintirea ostaşilor din Zagra, căzuţi în războiul 1914-1919”. Pe celelalte trei feţe ale monumentului sunt înscrise numele a 72 eroi români. Se cunoaşte faptul că la Zagra a fost reşedinţa Companiei a XI-a din cadrul Regimentului II de Graniţă de la Năsăud, în care au intrat satele Zagra, Poieni, Găureni, Suplai şi pentru anumite perioade şi Mititeiul şi Mocodul. Grănicerii au luptat pentru interesele habsburgilor plătindu-şi cu prea mult sânge libertatea. Se evidenţiază în mod deosebit participarea lor la războaiele napoleniene şi în special la bătăliile de la Arcole, Rînsli şi Lodi. Aici s-au remarcat stegarul Toader Rău şi sergentul Gavriliu din Compania XI-a Zagra. Ei au luptat sub stindardul cătanelor negre cu inscripţia „Virtus Romana Redidiva”. Din rândul grănicerilor de pe Valea Zăgri s-a ridicat maiorul Matei Moţ (Matiah Moth) care în lungile războaie purtate de imperiu, s-a remarcat în luptele de la podul Arcole, unde la înfruntat pe marele Napoleon Bonaparte, strategul acelor timpuri şi care după trei zile de atacuri repetate a exclamat: “ Dacă aş avea asemenea ostaşi (n.a. romani) aş cuceri lumea.” Zăgrenii au participat şi la Revoluţia din 1848-1849. Dintre aceştia s-a remarcat locotenentul Atanasie Moţ-Dâmbul. Deşi pensionar, acesta a participat la apărarea românilor din Chiuar. În Primul Război Mondial au luptat peste 300 de zăgreni pe fronturile din Serbia, Galiţia, …din care 74 nu s-au mai întors (morţi şi dispăruţi). Cel de-al Doilea Război Mondial a lăsat ca victime alţi 15 Zăgreni pe la Cotul Donului sau în retragerea din timpul bombardamentelor asupra trupelor horthyste. .

Eroii din Primul Război Mondial care sunt trecuţi pe monument:
Rom Maniu, Sever Maniu, Alexandru Micu, Dănilă Vlaşin, Gavrilă Gavri, Dumitru Nechiti, Ioan Candrea, Dumitru Manlup, Cosma Suciu, Ioan Buta, Ioan Deac, Iacob Vlaşin, Grigore Clepşa, Petre Clepşa, Irimeiu Codău, Nistor Zinveliu, Emil Maniu, Octavian Corbu, Nicolae Condrea, Vasile Drăgan, Nicolae Nanlup, Ioan Zanea, Gavril Deac, Nicolae Jigău, Vasile Epure, Victor Poptene, Ioan Lehaci, Victor Lehaci, Ioan Turşan, Ştefan Turşan, Grigore Pop, Ioan Drăgan, Florin Cherecheş, Simeon Doci, Ioan Codău, Ioan Zinveliu, Vasile Turşan, Petre Drăgan, Victor Bucilă, Augustin Lehaci, Ştefan Turşan, Todor Turşan, Gavrilă Neamţ, George Varga, Iacob Ileni, Simeon Palage, Ioan Ciboca, George Dobricean, Vasile Drăganu, Gavrilă Raus, Ignat Rus, Rem Rus, Irimeiu Micu, Gavrilă Galini, Alexandru Goţ, Macedon Moldovan, Gavrilă Fătu, Gavrilă Roman, Ioan Poptene, Victor Burcuşel, Pahone Ilenu, Gavrilă Poptene, Ioan Neamţ, Andrei Zinveliu, Florin Măciuha, Vasile Bulz, Ioan Fătu, Ioan Cute, Nicolae Hudrea, Ioan Frişan, Vasile Poptene, Ioan Hrubar, Ioan Moldovan, Vasile Pop.
Pe monument se află înscrisul: „În amintirea ostaşilor din Zagra căzuţi în războiul din 1916-1918.”

În ziua de Sfânta Mărie Mică, din 08 septembrie 2011, în satul Perişor – comuna Zagra, la biserică s-a adunat multă lume, venită din satele şi comunele vecine, din Dej, Bistriţa, Năsăud şi Bucureşti.
Slujba bisericiească a fost ţinută de un sobor de 10 preoţi, avându-l în frunte pe P.S. Drăgoi Macarie – Episcopul Europei de Nord, pe părintele protopop Dâmbu Ioan – al protopopiatului Năsăud.

După slujbă s-a procedat la dezvelirea şi sfinţirea Monumentului dedicat eroilor din Primul Război Mondial şi cel de-al Doilea Război Mondial din satul Perişor, de către P.S. Drăgoi Macarie – fiu al Spermezeului, care îşi are rădăcinile, după străbunici, în satul Perişor. Edificarea monumentului eroilor din Perişor şi sfinţirea lui în zi de mare sărbătoare, are o semnificaţie aparte, nu numai pentru sătenii acestor meleaguri, ci şi pentru întreg judeţul Bistriţa-Năsăud şi chiar pentru ţară, fiindcă, pe panoplia monumentelor dedicate eroilor neamului românesc a mai apărut, un nou monument, un semn de recunoştinţă pentru vitejii eroi ai neamului românesc. Este un mare merit al perişorenilor, tocmai datorită faptului că, în aceste tumultoase vremuri de astăzi, de criză accentuată, de căutări de soluţii în ale democraţiei, de globalizare a tot ce se poate globaliza, de multe aspecte de imoralitate umană, acest sătuc de 630 de suflete, arată lumii că nu-şi uită trecutul, că nu-şi uită strămoşii care şi-au dat viaţa pentru un ideal sfânt, acela ca ţara să fie liberă, prosperă şi independentă.
Printre cei prezenţi la festivitate s-au aflat şi un grup de cadre militare în rezervă din garnizoanele Dej şi Bistriţa, printre care: generalul de brigadă(r.) Timar Gheorghe, col. (r.) Bohăţel Dumitru, col. (r.) Vlaşin Gavril, col. (r.) Vlaşin Petre – fiu al satului Perişor, col. (r.) Costin Ioan, col. (r.) Măgeruşan Vasile, col. (r.) Cordovan Ioan, lt. col. (r.) Dîncu Viorel, personalităţi ce au îndeplinit funcţii importante în conducerea Corpului 7 Armată „General Nicolae Şova”, cu sediul comandamentului în Dej şi Regimentul 221 Mecanizat din Bistriţa, unităţi care au fost desfiinţate după evenimentele din decembrie 1989, ca urmare a reorganizării Armatei Române. În cadrul ceremoniei de sfinţire a monumentului au luat cuvântul: P.S. Drăgoi Macarie, preotul paroh Moldovan Florentin, primarul comunei Zagra, Buşcoi Dumitru, col. (r.) Vlaşin Petre, generalul de brigadă (r.) Timar Gheorghe şi col. (r.) Cordovan Ioan – preşedintele Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud care, în semn de respect şi înaltă preţuire pentru toţi cei ce s-au implicat în edificarea monumentului a acordat câte o Diplomă de Excelenţă următoarelor persoane: P.S. Drăgoi Macarie – episcopul Europei de Nord, col. (r.) Vlaşin Petre – fiu al satului şi iniţiator al construirii monumentului, pr. parohiei Perişor, Moldovan Florentin, primarului comunei Zagra, Buşcoi Dumitru, Leac Vasile, Vlaşin Alexandr – fii ai eroilor şi Leac Irina, nepoată a unui erou trecut pe placă. De pe aceste meleaguri, au fost oameni care, şi-au dat viaţa numai să le rămână familia în libertate şi neamului românesc unit şi fericit. Însăşi regele Ferdinand I, după prima călătorie făcută în Ardeal (22 mai-1 iunie 1919) la Braşov, Oradea-Carei-Baia Mare-Bistriţa-Cluj-Turda – prin Munţii Apuseni – Alba Iulia-Blaj-Sibiu şi Făgăraş, făcea următoarea apreciere: „Astăzi mulţumită ostaşului român şi energiei ascunse în sufletul răbdător al ţăranului, avem fericirea să ne vedem uniţi la sânul patriei de-a pururea întregite prin proclamarea de bună voie a sfintei uniri.”
Dar, să rememorăm un episod al îndepărtatului an 1916. Românii din regat au pornit ofensiva de eliberare a Transilvaniei la 14 august 1916. La 8 septembrie 1916, la mai puţin de o lună, multe oraşe transilvănene au fost eliberate, printre care şi Miercurea Ciuc, unde a căzut şi căpitanul poet Nicolae Vulovici, comandantul unei companii din zonă, lovit în frunte de un glonţ. Moarte care şi-a prezis-o şi în versurile sale:

„De-o fi să mor, tu Doamne dă-mi o moarte vitejească,
Un glonte-n frunza din chipiu, în lupte mă lovească,
Nu voi să mor pe căpătâi, cum mor toţi nevoiaşii;
Pe-afeturi, ori pe muşuroi, adorm din veci ostaşii;

Schilavu-mi trup… înfăşurat în pânza tricoloră,  Mor plânge trâmbiţaşii mei, nu mamă, nu soră…
Cu coif, cu armele gătite, un mire-ales de moarte
Nu ciocli, pe grumazul lor, soldaţii să mă poarte.”

        Cu aceste sentimente de teamă şi de dor au căzut şi ostaşii ţărani din Perişor, pe care i-au evocat cu pioşenie cei prezenţi la sfinţirea monumentului din acest sătuc, aşezare pusă de Dumnezeu într-o zonă fantastic de frumoasă. Un sătuc mic, ce trăieşte parcă în altă lume, mai simplă şi mai sărăcuţă, ce pentru libertate şi-a dat din belşug ofranda de sânge şi viaţă: 25 de eroi în Primul Război Mondial şi 11 eroi în al Doilea Război Mondial, fără să mai punem la socoteală cei morţi în cele 133 de bătălii, purtate în 20 de mari campanii prin toată Europa cu Regimentul 2 Românesc de Graniţă de la Năsăud, în cei 90 de ani de existenţă (1762-1851) trăiţi sub drapel habsburgic.
Eroii din Primul Război Mondial, prezentaţi de către col. (r.) Vlaşin Petre, fiu al satului Perişor, soţul poetei care a scris versurile din *IN MEMORIAM*pe monument:
Bojor Ermei şi Bojor George fraţi, şi fraţi cu bunicul lui Todor din Pustă, a lui Tănasă şi Iacob de pe Părău, Brici Ipate – tatăl lui badea Alexandru din Poeniţă, Brici Irimie – bunicul după mamă a lui Irimie din Zalău şi George a lui şuştar, Frăsincar Nicolae din familia Rojbenilor – fără urmaşi, Frunză Costan – frate cu Năstăsia lui Macovei, Frunză Simeon – văr cu Costan – fără urmaş, Leac George şi Leac Ilie – fraţi, şi fraţi cu badea Alexandru ţobâc, cu mama lui lelea Vetuţă, unchi de-a lui Grigore de Sub Coamă şi a lui Lazăr, Lupan Maftei – tatăl lui căuaciu, bunicul lui Liviu, Lupan Şofronie – frate cu Iştenia lui Pahone, Maxian Andrei – o legendă – cu lumini şi multe, multe umbre. A fost un bărbat isteţ şi fain, a iubit o fată, mare dragoste dar neîmpărtăşită, fiindcă i-a oprit părinţii, care ştiau că sunt fraţi. Mâhniţi, şi-au urmat fiecare destinul. El a fost frate cu bunicul lui Andrei de la Cooperativă, iar fata iubită, bunica lui Andrei. Maxim Andrei a plecat pe front şi nu s-a mai întors niciodată, dar …a apărut în al Doilea Război Mondial un ofiţer din armata maghiară care a avut un dialog scurt cu fratele lui badea Petre (învăţătorul) care de fapt îi era nepot de frate şi fiul iubitei sale. Acest dialog a fost relatat la întoarcerea de pe front.
O poveste demnă de un roman, sau chiar un scenariu de film. Continuând lista eroilor îl găsim pe Maxim Grigore – tatăl lui Octavian care a avut prezenţi câţiva strănepoţi la dezvelirea şi sfinţirea monumentului, Marian Ioan – frate cu badea Iacob din Rât, fraţii Moroşan Ilarion şi Moroşan Timoftei, copii lui Costan de la Părău şi fără urmaşi, Sima Ipate – bunicul lui badea Tănăsuc, Sima Vârtolomei – bunicul lui lelea Reghina Căenar, Varga Pintea – urmaşii lui au plecat în Târlişua (2) şi în Poenile Zăgri (2), Vlaşin Avacum – frate cu Marea lui Partenie, Vlaşin Dumitru – bunicul secretarului şi a lui lelea Ană, Vlaşin Gavrilă – tatăl lui Firona din Vale, Vlaşin Iacob – unchiul lui badea Dumitru lui Zaharie, Vlaşin Tănasă – tatăl lui lelea Săne, bunicul lui Victor Săni, Sima Izichil – unchiul lui lelea Săne (cumnat cu Vlaşin Tănasă), Tănasă Militar – frate cu Sânziana lui Ionică.
După 21 de ani începe o nouă dramă a omenirii, cu cele mai mari pierderi omeneşti, în care şi satul dă un nou tribut de sânge şi jertfă supremă, eroii din cel de-al Doilea Război Mondial:
Briciu Ilie – tatăl lui Briciu Dumitru şi lelea Irină, Frăsincar Maxim – frate cu Alexandru din Zăpode, Leac Ilie – tatăl lui Vasălică Sînefti ce a fost prezent la festivitatea de sfinţire a monumentului. La puţin timp moare şi mama copilului care va fi crescut de bunica Sînefta, Maxian Macedon – unchiul lui Macedon Tohaci, Maxian Ioan-frate după tată, cu Indreiul Niţuloi, Vlaşin Andrei – tatăl lui Alexandru din Păiuţ, Vlaşin Ioan – tatăl lui Sandu din Vătăşti, Vlaşin Dumitru – necăsătorit. În familia acestor eroi cu numele de Vlaşin a fost o mare dramă. Au rămas 2 văduve şi cinci copii orfani şi multă, foarte multă jale. La scurt timp moare şi sora lor, rămânând doar tatăl acestor copii, singur şi pustiit de durere – badea Grigore din Deal. Eroul Vlaşin Petre a fost frate cu tatăl colonelului (r.)Vlaşin Petre din garnizoana Dej, care a fost şi iniţiatorul ridicării acestui monument, iar Vlaşin Gheorghe Teodor a fost frate cu Giorgică Sîtariului – unchiul lui Vasilică, Vlaşin I. Teodor – frate cu badea Grigore din Furcata şi tatăl lui este cioplit mai sus menţionat ca erou în Primul Război Mondial.
Câţiva dintre aceşti eroi şi-au dat viaţa în luptele de la Odessa, care au durat 70 de zile şi în care s-au jertfit 75% dintre ostaşii români din prima parte a derulării războiului antisovietic. Aceştia au fost comemoraţi în primul rând de către regimentul lor, unde căpitanul preot Miron Ianculescu a oficiat un parastas la care a luat parte şi locuitori ai Odessei. Odessa, considerat ca cimitir al tineretului român, iar rubricile morţilor publicate în presa vremii erau supraaglomerate de numele ostaşilor căzuţi, ce aduceau doar jale, lacrimi şi deznădejde celor de acasă, părinţilor, fraţilor, surorilor, soţiilor şi copiilor.

Fii satului Căianu Mare şi Fundaţia Culturală „Societatea de Concerte” Bistriţa, condusă de prof. Macedon Ţărmure, au organizat în data de 24 mai 2010 (a doua zi de Rusalii) prima ediţie a sărbătorii tradiţionale a satului. Cu această ocazie s-a dezvelit lucrarea de artă „ÎNGERUL LA ZID” realizată de sculptorul român Mircea Roman, monument închinat eroilor satului Căianu Mare jertfiţi în războaie. La dezvelirea şi sfinţirea monumentului „Înger la Zid” a participat Preasfinţia sa Vasile Someşanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.
Eroii satului Căianu Mare jertfiţi în Primul Război Mondial: Ciui George (a lu’ Iustin), Ciuş Pantelimon, Hiticaş Vasile (a lu’ Niculae a’ Ştiopilui), Hiticaş Vasile (Pahon), Măluţan George (Puric), Retegan Ion (a lu’ Petre a lu’ Roman), Retegan Irimie (a lu’ Grigore a lu’ Roman), Retegan Maftei (a lu’ Irina lu’ Alexă), Retegan Maftei (a lu’ Petrişor), Retegan Todor (a lu’ Petrişor), Ţărmure Alexandru (Pancic), Ţărmure Dumitru (a lu’ Andrei a lu’ Androne), Ţărmure Gavrilă (Pancic), Ţărmure Ionaş (Contraşu), Ţărmure Macedon (a lu’ Irimia lu’ Artemie), Ţărmure Maftei (Ţolca), Ţărmure Neculăeş (a lu’ Cocoradă), Ţărmure Pavel (a lu’ Gavril a lu’ Iştode), Ţărmure Vasile (a lu’ Tănasă a lu’ Andrei), Vlad Vasile (Păştean).

Eroii satului Căianu Mare jertfiţi în Al Doilea Război Mondial: Cîmpean Maftei (a lu’ Vasile Dîrjan), Cocoi Maftei, Hiticaş Grigore (a Zoiţii), Hiticaş Liviuţ (a lu’ Gavrilă a lu’ Miron), Măluţan Georgică (a lu’ Ion Puric), Mureşan Alexandru (a lu’ Gerasîn), Retegan Aurel (a lu’ Pavăl a lu’ Maftei), Şterţa Valer (a lu’ Ion Simon), Ţărmure Dumitru (Drindri), Ţărmure Iulian (a lu’ Ionu lu’ Ilie), Ţărmure Ion (a lu’ Bănceanu).
Invalizi de război Bălăjan Ion, Ciui Grigore, Ciui Ion (a lu’ Indrei), Lazăr Ion (Togica), Ţărmure George (Badoc).

Obeliscul este amplasat în curtea Bisericii Ortodoxe din comuna Nimigea şi a fost dezvelit în anul 1933, pentru cinstirea memoriei ostaşilor români căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul este construit din piatră şi beton în formă piramidală în trepte şi are o înălţime de 2,10 m. El este împrejmuit cu un gard din plasă de sârmă. Pe cele patru feţe ale obeliscului sunt înscripţionate numele a 39 dintre cei jertfiţi, precum şi cuvintele: „În amintirea eroilor din războiul 1914-1918”.

Monumentul eroilor s-a ridicat cu ocazia Centenarului Bisericii din Parohia Chintelnic în anul 2007, la iniţiativa preotului Ioan Pintea, cu sprijinul Consiliului Local al comunei Şieu Măgheruş şi al sătenilor satului Chintelnic. Ca proiect şi execuţie artistică, monumentul este opera sculptorului Anton Tănase. La sfinţirea lui a participat P.S. Ioan Selejanul, înconjurat de un impresionant sobor de preoţi, în prezenţa autorităţilor locale şi judeţene şi a miilor de credincioşi.
Eroii satului Chintelnic: Bălan Ştefan, Buf Vasile, Dan Grigore, Ghepeş Grigore, Maier Nicolae, Moldovan Grigore, Moldovan Macarie, Munte Damaschin, Olinca Teodor, Oşan Baziliu, Oşan Ioan, Rotar Grigore, Târgoveţ Ioan, Tiboc Ioan, Voivod Vasile.

Primul Război Mondial a trecut cu jertfele şi durerile lui, aspiraţia seculară a românilor din Transilvania s-a realizat şi, pentru a marca jertfa dată de rodneni în acest război şi a aduce un prinos de recunoştinţă pentru cei rămaşi pe câmpurile de luptă din Galiţia, Muntenegru, Bosnia, Tirol, Franţa sau prin prizonierate, rodnenii au hotărât ridicarea unui monument, prin contribuţia locuitorilor săi. Locul a fost ales în faţa primăriei, în piaţa din centrul comunei, iar monumentul a fost construit în anul 1928. Inaugurarea lui a avut loc la 25 octombrie 1928, la care au participat „autorităţile locale, elevii de şcoală, pompierii voluntari în frunte cu muzica minerilor din sat”. Iată descrierea monumentului făcută, la 19 ianuarie 1929, de către preotul din Rodna: „Monumentul Eroilor ridicat în comuna Rodna a costat 105.600 lei şi anume:

1. Construirea monumentului, partea de jos de 1,8 m. înălţime din beton şi partea de deasupra de 2 m. înălţime din marmoră albă de Anieş…… 75.000 lei.
2. Înscrierea numelor celor 133 eroi, cu litere aurite, pe trei plăci de marmură neagră fină…… 28.300 lei
3. Construirea unui gard din leţuri în jurul monumentului….. 2.300 lei.

   

Monumentul a fost făcut de meşterul zidar Anton Rumitz, italian de origine, stabilit la Rodna, iar înscrierea eroilor a executat-o sculptorul în piatră, Pavel Delczeg, din Bistriţa. Pe monument s-au aplicat patru plăci, dar dintre ele numai trei au fost scrise, pe măsură ce rudele celor decedaţi dădeau banii necesari pentru înscriere. Aşa se face că rudele mai sărace ale celor dispăruţi nu au putut contribui băneşte şi, astfel placa a patra n-a mai fost scrisă. Pe cele trei plăci au fost înscrişi laolaltă români, maghiari, ţigani şi alţii, aşa cum moartea nemiloasă nu i-a ales pe unii dintre alţii. Partea superioară a monumentului avea un trunchi de piramidă pe care scria „În amintirea Eroilor din Rodna căzuţi în Războiul Mondial din 1914-1918”. Imediat după ocuparea Ardealului de Nord, în anul 1942, acest monument a fost distrus şi în locul lui s-a ridicat un alt monument, ce există şi astăzi, din piatră cioplită, şi care avea pe latura nordică stema ungară. Cele trei plăci din marmură pe care erau scrise numele celor căzuţi au fost aruncate în magazia primăriei (fosta închisoare din timpul Districtului Autonom), iar a patra placă, pe care nu era scris nimic, a fost sustrasă. Cele trei plăci, puţin deteriorate, au fost scoase din magazie în 1973 şi expuse în muzeu. În anul 1946, a fost luată stema ungară de pe acest monument şi s-a adăugat un trunchi de piramidă, având în vârf steaua în cinci colţuri. În toamna anului 1944, au fost adunaţi de pe hotarul Rodnei, 7 militari sovietici, căzuţi în luptele date aici şi au fost înmormântaţi lângă acest monument, spre drum. În primăvara anului 1947, osemintele celor 7 soldaţi ruşi au fost dezgropate, în prezenţa unui maior sovietic, şi transportate la Bistriţa. În Primul Război Mondial, au căzut în lupte 112 militari rodneni şi 124 au fost daţi dispăruţi.
În vara anului 1995, câţiva dintre cei care au luptat în al Doilea Război Mondial şi care mai trăiau, în frunte cu Bureacă Simion şi Steopan Dănilă, au obţinut din partea Consiliului Judeţean, un ajutor financiar de şase milioane lei pentru construirea unui monument, închinat atât eroilor din Primul Război Mondial, cât şi celor din al Doilea Război Mondial. I-au avut ca ajutoare pentru realizarea machetei viitorului monument pe, înv. Silvestru Mureşan şi pe Ilie Guşă. Lucrările la monument au fost contractate cu Voicu Lucian, din Anieş. Construcţia monumentului s-a realizat de către meşterul Moldovan Alexandru, de loc din Miceşti, ajutat de Mureşan Onisim ş.a., finalizând, o parte din lucrări, la începutul lunii octombrie 1996. Pe latura dinspre primărie a monumentului au fost aplicate cele trei plăci cuprinzând eroii morţi în Primul Război Mondial, iar pe latura dinspre şcoală au fost înscrişi cei căzuţi în al Doilea Război Mondial, în total 63 de eroi. În 1914, izbucneşte Primul Război Mondial. La acest război au participat mulţi rodneni, care au luptat în armata austro-ungară în Tirol, Muntenegru, Bosnia, Herţegovina şi Galiţia, iar unii au luptat şi pe frontul românesc împotriva fraţilor români.
Un bătrân povestea, cu vreo treizeci de ani în urmă, cum se trăgea cu tunurile în palatul regelui Nechita la Centinie, în Muntenegru, iar altul, cum a luptat cu italienii în Munţii Tirolului, la Dobento sau Fiume. Din cei 324 de rodneni participanţi la război, 112 au rămas pe câmpurile de luptă, iar 124 au fost daţi dispăruţi. Trebuie spus că o parte dintre aceştia au fost făcuţi prizonieri şi trimişi în Franţa sau în Rusia, până în Caucaz sau în Siberia. Este cazul soldatului Dănilă Guşă, care a fost trimis în Caucaz, de unde a venit după aproape patru ani din prizonierat, aducând cu el preţioase notiţe despre viaţa calmucilor din câmpia Ouca. O pagină tristă din istoria Rodnei a fost perioada 1940-1944 când, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, la 11 septembrie 1940 horthyştii se instalează şi la Rodna făcând tot felul de abuzuri împotriva românilor, iar cei care au ţinut trează conştiinţa naţională au fost învăţătorii şi preoţii, din rândul cărora a căzut victimă învăţătorul Ioan Groze, alţi săteni fiind nevoiţi să părăsească comuna. În această situaţie au fost învăţătorii Ioan Blaga şi Maxim Domide.
Administraţia maghiară, deşi civilă după 26 septembrie 1940, a înfiinţat pe lângă cote, cartele pentru alimente şi echipament, şi detaşamente de muncă forţată, care erau puse la dispoziţia unităţilor militare horthyste pentru efectuarea de munci şi lucrări genistice necesare ducerii războiului. În 1943, a urmat mobilizarea generală, când mulţi rodneni au fost duşi pe front sau la muncă forţată, mobilizarea cuprinzând toţi bărbaţii până la 60 de ani. În anul 1944 s-au executat lucrări de fortificaţii între Rodna şi Şanţ, începând cu zona de la Casa Savii până la Ginişor. În acest sens, toţi locuitorii comunei Şanţ au fost evacuaţi şi distribuiţi pe la locuitorii din Rodna până la Feldru. Datele menţionate mai sus au fost culese din lucrarea, „Monografia Comunei Rodna Veche”, scrisă de Liviu Păsiuş.

Duminică 3 iunie 2001, mare parte a locuitorilor din comuna Josenii Bârgăului şi satele din jur s-au „mutat” la Rusu Bârgăului pentru a participa la o sărbătoare cu adânci semnificaţii. La iniţiativa P.C. Platon Ioan, preot paroh la biserica din Rusu Bârgăului, adevărată catedrală a ortodoxiei, a adunat, la chemarea clopotelor, fii ai satului, locuitori ai Văii Bârgăului, numeroşi oaspeţi pentru a participa la Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi, avându-l în frunte pe P.S. Episcop vicar Vasile Someşanul, această prezenţă mereu binefăcătoare şi în Protopopiatul Bistriţa. Partea a doua a sărbătorii de la Rusu-Bârgăului s-a ţinut în curtea şcolii din sat, ce poartă numele Vasile Bob Fabian. Aici a fost dezvelit un monument în memoria celor 28 de eroi ai satului căzuţi pe câmpurile de luptă (14 şi 14) în cele Două Războaie Mondiale. A fost o întâlnire emoţionantă cu istoria, P.S. Vasile Someşanul şi prof. Rafila Mureşan, directoarea şcolii, au dezvelit frumosul monument, omagiu ridicat în amintirea fiilor eroi ai satului şi apoi monumentul a fost sfinţit. „Să ne cinstim şi sfinţii şi eroii, a spus părintele de la Rusu Bârgăului, pentru că ţara fără cei trei piloni de rezistenţă ai românismului: biserica, şcoala şi armata nu va supravieţui. „Ziua de sărbătoare a fost întregită cu un reuşit mini-spectacol artistic oferit de «talentele» şcolii din Rusu-Bârgăului, de depunerea de coroane de flori, de oferirea de diplome din partea Asociaţiei «Cultul Eroilor», prin persoana preşedintelui, col. (r) Cordovan Ioan, de defilarea gărzii de onoare, constituită din militari ai Batalionului 812 Infanterie Bistriţa – unitate ce a executat, ani la rând, misiuni de menţinerea păcii în Angola, Bosnia, Herţegovina, Irak, Afganistan, de agapa oferită în cinstea oaspeţilor, de lacrimile resimţite de toţi cei prezenţi pentru cei trecuţi în veşnicie şi care şi-au dăruit adesea viaţa pentru binele obştii. La Rusu Bârgăului, eroii au venit acasă. Pe monument şi în suflete!”

Monumentul este înălţat în curtea bisericii ortodoxe din sat. Are o arhitectură în formă de cruce, fixată pe un postament în două trepte, flancat pe cele patru laturi de o fundaţie din beton, cu patru stâlpi la colţuri, legaţi între ei cu lanţuri.
Înscrisul de pe monument: „Odihnească-i Dumnezeu în pace pe cei ce au căzut şi unde au căzut în cele Două Războaie Mondiale fii ai satului Mijlocenii Bârgăului. În memoria lor s-a înălţat acest monument iar pentru a lor jertfă aici îi pomenim.”
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Cocriş Toader, Gănău Grigore, Gănău Ilie, Holbură Simion, Gîţă Ştefan, Mistric Toader, Monda Dumitru, Platon Nicolae, Pop Ioan, Sbârcea Trifan, Someşan George, Şut Ioan, Tala Petru, Tăut Ştefan, Vrîncean Simion, Vrîncean Simion, Purja Ştefan.
Eroii din al Doilea Război Mondial (1941-1945): Mănarcă Toader, Borda Macidon, Cot Liviu, Moldovan Toader, Monda Dumitru, Monda George, Someşan Gavril, Someşan Ioan, Ţarcă Dumitru, Vîncă Ioan, Ciot Savir.

Monumentul a fost ridicat, dezvelit şi sfinţit în anul 1998 din iniţiativa Asociaţiei Veteranilor de Război Bistriţa-Năsăud, după un proiect realizat de col. (r.) Alexandru Misiuga – veteran de război, decedat în anul 2009. Monumentul este dedicat memoriei celor 704 eroi de pe Valea Bârgăului căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două mari conflagraţii mondiale. Alături de col. Alexandru Misiuga şi-au adus o contribuţie deosebită în edificarea monumentului col. veteran de război (decedat) Emil Albu, col. (r.) Ioan Birişiu şi subfiliala veteranilor de război din Prundu Bârgăului. La monument sunt amplasate două piese de artilerie.
Primul Război Mondial a îndoliat numeroase familii din Prundu Bârgăului şi de pe întreaga vale; 334 de militari înrolaţi în armata austro-ungară şi-au lăsat sângele pe pământurile din Italia, Serbia, Ungaria sau în lagărele ruseşti. Indiferent sub ce steag au luptat, nu se poate trece cu vederea nenorocirea familiilor care şi-au pierdut doi, trei sau chiar patru copii căzuţi pe front. În amintirea acestora, locuitorii au ridicat în anul 1935 Monumentul Unirii, menit să amintească jertfa celor care prin tributul lorde sânge au făcut să triumfe Marea Unire. Monumentul care avea înscrisă dedicaţia „Cinste vouă celor ce ne-aţi dat unirea” a fost distrus de horthyşti în toamna anului 1940. Un eveniment tragic a marcat sufletele bârgăuanilor şi anume masacrul de la Prundu Bârgăului.
În seara zilei de 10 octombrie 1944, sub presiunea armatelor aliate care înaintau spre Valea Bârgăului, trupele horthyste au fost nevoite să se retragă. În aceeaşi seară, după ora 22: 30, ca răzbunare pentru retragerea silită şi ca pedeapsă pentru atitudinea ostilă pe care au simţit-o pe perioada ocupaţiei, horthyştii au executat un grup de 7 români, şase bărbaţi şi o fată. Au fost seceraţi de gloanţe pentru vina de a fi români: Pavel Costea – 71 de ani, Vasile Raţiu – 41 de ani, Leon Vlad – 50 de ani, Simion Rogină – 47 de ani, George Popandron – 63 de ani, Lucreţia Tanca – 24 de ani şi preotul Augustin Pop din Mijlocenii Bârgăului. Preotul împuşcat în ceafă, a căzut în groapa comună dar nu a murit. După execuţie a reuşit să se târască afară şi să-şi salveze viaţa, fiind singurul supravieţuitor din grup. Acestor martiri li s-a ridicat la locul execuţiei o troiţă, iar în anul 1992 un monument în centrul comunei, ca semn de recunoştinţă şi veşnică aducere aminte.

Monumentul a fost construit în anul 1995 de către Primăria Petru Rareş.
Eroii din Primul Război Mondial: Baci Gheorghe, Bătan Vasile, Bizdira Gheorghe, Bogdan Nicolae, Canea Nicolae, Cîmpean Vasile, Cîmpean Gheorghe, Ciurar Petru, Chira Ioan, Chiş Petru, Covalcic Andrei, Diţ Ioan, Diţ V. Ioan, Drenciu Ioan, Haitonic Florian, Hathazi Gheorghe, Luca Gheorghe, Luca Vasai, Măluţan Mihai, Mesaroş Petru, Mezei Ioan, Mezei Petru, Mican Ioan, Mihăiştean Gheorghe, Mureşan Gavril, Naghi Gheorghe, Sabău Petru, Sălăjan Ioan, Seceac Andrei, Şufagău Ioan, Şufagău Ioan, Trif Gheorghe.
Eroii din al Doilea Război Mondial: Antal Andrei, Bogdan Gavril, Bogdan Costan, Borodi Gheorghe, Bereschi Andrei, Chira Vasile, Chira Ioan, Cîmpean Ştefan, Ciurar Benedic, Ciurar Macedon, Ciceu Miron, Ciucurean Zoltan, Danciu Alexandru, Drăgan Toader, Diţ Ioan, Diţ Vasile, Fridel Ludovic, Filipan Gheorghe, Faur Aurel, Holcan Gheorghe, Hothazi Toader, Hatos Petru, Hatos Augustin, Hatos Ioan, Iuga Liviu, Bulcu Ioan, Bogdan Vasile, Bîrlea Nicolae, Barlea Alexandru, Cherebeţ Alexandru, Diţ Ioan, Istvan Vasile, Kiş Gheoorghe, Lăcătuş Petru, Medeschi Valer, Mezei Gheorghe, Medeşi Clement, Miholca Vasile, Mihăiştean Alexandru, Nagy Gheorghe, Pop Ioan, Pop Mihai, Pop Ioan, Sălăjan Vila, Şomfelian Ioan, Szas Imbre, Tarniţa Andrei, Trif Alexandru, Trif Ioan, Vaida Liviu.
În anul 1997 începe un adevărat scandal şi în problema eroilor. Despre ce este vorba. Fostul consilier din Consiliul comunal Petru Rareş, din perioada 1992-1996, Feher Ioan, întocmeşte un memoriu Prefectului Judeţului Bistriţa-Năsăud din acea perioadă, prin care îşi arată nemulţumirea şi solicită a se repara greşeala, pentru motivul că pe monumentul din Reteag nu au fost trecuţi şi eroii din satul Baţa.
Autorii acestei cărţi ne facem datoria şi îi enumerăm şi pe eroii din satul Baţa: Hatos Simion, Hatos Teodor, Hatos Petru, Kiss Andraş, Kiss Adam, Kiss Gyorgy, Kiss Imre, Szasz Sandor, Szasz Andraş – fraţi, Kiss Andraş, Kiss Andrass, Kiss Andrass, Kiss Andras, Kiss Sandor, Feher Sandor, Feher Gabor, , Boer Endre, Liţa Ioan, Liţa Teodor–fraţi.
Aceşti eroi au luptat şi şi-au dat viaţa, alături de camarazii lor de arme din satele Reteag, Mihăieşti, Leleşti şi Corabia, pe acelaşi fronturi şi pentru acelaşi ţel.

Monumentul eroilor din satul Leleşti a fost construit în anul 1925 de către locuitorii satului.
Eroii din Primul Război Mondial: Seceac Andrei, Bogdan Nicolae, Luca Gheorghe, Câmpan Vasile, Diţ Vasile, Diţ Mihai, Drenciu Ioan, Drenciu Ioan, Diţ Ioan, Canea Nicolae, Mican Ioan, Haitonic Florian, Covalcic Andrei.
Eroii din al Doilea Război Mondial: Bulcu Ioan, Diţ Ioan, Diţ Ioan, Cherebeţ Alexandru, Diţ Ioan, Istvan Vasile, Medveschi Valer, Bogdan Vasile, Bârlea Alexandru, Bârlea Nicolae.

Duminică, 16 iulie 2000, la Breaza, comuna Negrileşti condusă de primarul ing. Pugna Ioan, în satul ce se întinde pe o distanţă de peste 10 km lungime, a fost o zi de adevărată sărbătoare. Ploaia deasă nu i-a împiedicat pe locuitorii satului să-şi dezvelească şi să-şi sfinţească monumentul ridicat în memoria celor 38 de eroi români din Breaza, căzuţi pe câmpurile de luptă pentru libertatea şi independenţa neamului românesc. La festivitate au participat ca invitaţi de onoare, preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, prof. Gheorghe Marinescu, primarul oraşului Beclean, prof. ing. Nicolae Moldovan, primarul municipiului Dej, Alexandru Man, directorul Muzeului de istorie Dej, prof. Emil Lazăr, col. (r.) Tănăsescu Aurel şi lt. col. (r.) Cordovan Ioan din partea Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, col. (r.) A. Tuhar, preşedintele subfilialei Beclean a Asociaţiei Veteranilor de Război, mr. Mihai Chelaru din cadrul Batalionului 812 „Şoimii Carpaţilor” din Bistriţa, un foarte numeros public. Un sobor de 10 preoţi au sfinţit monumentul ridicat prin grija omului de suflet din Breaza, prof. Tănase Rodilă, directorul şcolii generale din sat şi autorul cărţii monografice „Satul Breaza o istorie demnă şi milenară”. Despre semnificaţia ridicării acestui monument au ţinut cuvântări, prof. Gheorghe Marinescu şi col. (r) Aurel Tănăsescu. În acordurile Imnului Eroilor au fost depuse coroane de flori din partea participanţilor la festivitate. O gardă de onoare, aparţinând B. 812 Şoimii Carpaţilor din Bistriţa, a prezentat onorul cuvenit celor 38 de eroi din satul Breaza. Festivitatea a continuat la Şcoala generală din sat, unde a fost dezvelită o troiţă şi bustul prof. Doctor docent Victor Motogna, un cunoscut istoric ardelean, născut pe aceste meleaguri. Cu acest prilej, prof. Tănase Rodilă a anunţat că, pentru sprijinul acordat acestui sat, aflat la confluenţa a trei judeţe, prof. Gheorghe Marinescu a fost declarat fiu şi cetăţean de onoare al satului Breaza. Sărbătoarea de la Breaza s-a încheiat cu o cină tradiţională, dată de oamenii satului în onoarea oaspeţilor participanţi. Prin participarea la tripla sfinţire şi dezvelire de troiţă, bust şi monument al eroilor, nu se poate spune decât un singur lucru, Breaza este un sat al românismului adevărat.
Eroii din Primul Război Mondial: Carhaţ Iacob, Carhaţ Ştefan, Câmpean Ioan, Miholca Ioan, Motogna Maftei, Motogna Iosub, Motogna Vasile, Mureşan Victor, Mureşan Todor, Ocnean Axente, Ocnean Gavril, Rodilă Ioan, Rodilă Ioan, Rodilă Maftei, Rodilă Vasile, Rodilă Pantelimon, Rodilă Vasile, Rodilă Axente.  Eroii din Al Doilea Război Mondial: Carhaţ Dumitru, Carhaţ Victor, Carhaţ Tănase, Carhaţ Grigore, Câmpean Grigore, Costin Ioan, Dan Vasile, Motogna Constantin, Motogna Dumitru, Motogna Dumitru, Mureşan Ludor, Mureşan Victor, Păltineanu Dumitru, Păltinean Vasile, Pop Valentin, Pop Ioan, Pop Valer, Rus George, Tuns Ioan.
Numele celor 38 de eroi martiri ai satului Breaza care şi-au dat viaţa pentru libertatea şi demnitatea neamului românesc, pentru pământul sfânt românesc, vor rămâne veşnic în amintirea, pomenirea şi rugăciunea brezenilor, căci lângă biserică s-a înălţat în anul 2000 un Monument al Eroilor şi astfel, în fiecare an, la Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor), preotul satului, împreună cu credincioşii cinstesc jertfa lor prin rugăciunea de parastas.
La această jertfire martirică s-a adăugat şi refugierea în România a multor români alungaţi şi expulzaţi de autorităţile horthyste, iar un număr mare de români au căzut prizonieri în Rusia, dintre care mulţi au murit împuşcaţi, înfometaţi sau îngheţaţi de frigul siberian, ori de povara muncilor grele la care au fost duşi în îndepărtata Siberie, zona cea mai săracă şi geroasă a Rusiei, ce pe bună dreptate se numea Iadul Rusesc. Nici astăzi nu se ştie exact câţi români şi-au pierdut viaţa în Siberia. A fost o perioadă istorică trăită cu mari pierderi de sânge românesc şi mari chinuri pentru poporul român.

Monumentul eroilor din localitatea Ciceu-Corabia fost construit în anul 1999 de către primăria Petru Rareş, împreună cu cetăţenii din localitate.
Eroii din Primul Război Mondial: Borodi Constantin, Borodi Dumitru, Borodi Gheorghe, Borodi Todică, Lăcătuş Gavrilă, Mureşan Andrei, Sigheartău Ioan, Tarniţa Ioan.
Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial: Bogdan Constantin, Bogdan Gavrilă, Borodi Costan, Ciucurean Ioan, Miholca Vasile, Pop Ioan, Tarniţa Andrei, Tarniţa Ioan, Vaida Liviu.

Eroii din Primul Război Mondial (1914-1918): Pe monument se află înscrisul „În amintirea eroilor căzuţi în faţa duşmanului”, Budăcan Ioan, Buraga Flore, Deac Mihail, Dohotar Tănase, Melinaş Grigore, Moldovan Ioan, Tigovan Ioan, Arman Alexandru, Cocoş Ioan, Cocoş Iosif, Gabor Ianoş, Lăcătuş Dionisius.
Pe altă faţă se află înscrisul „In Treuefest Gew. v.d.f. Feuerwehr 1927” cu eroii: Aleri Georg, Berendt Mich., Brandfrhert Mich., Bohm Iohann, Gottfehick G. Gottfchick Joh, Kohr Karl, Kroner Joh, Muller Mich., Stierl Martin, Stierl Johann, Schneider Gh., Suforis Mich., Schuller Mich., Schlecht Joh., Sculler Mich., Wagner Mart. Kroner Joh.

Monumentul a fost ridicat în anul 1998 în memoria eroilor comunei Şanţ căzuţi pe câmpurile de luptă în cele Două Războaie Mondiale, fiind amplasat în curtea bisericii ortodoxe din centrul localităţii

Duminică 25 iulie 2010, la Şieu a fost o mare sărbătoare. În prezenţa unui foarte numeros public, a unor oficialităţi judeţene în frunte cu subprefectul Păun, a domnului general de brigadă Ioan Manci – locţiitorul comandantului Diviziei 4 Gemina din Cluj-Napoca, a conducerii Asociaţiei Judeţene Cultul Eroilor Bistriţa-Năsăud reprezentată de către col. (r.) Cordovan Ioan şi domnul director al Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, prof. Nicolae Gălăţean, s-a oficiat ceremonialul de dezvelire şi sfinţire a monumentului ridicat în memoria a 77 de eroi căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două mari conflagraţii mondiale.  Ceremonialul militar-religios a fost condus de către comandamentul Brigăzii 81 Mecanizată, prin col. Dragonici Tudorel, aflat în aceea perioadă la comanda acestei mari unităţi de elită a Armatei Române. Generalul de brigadă Ioan Manci, subprefectul Păun au dezvelit monumentul în acordurile solemne ale fanfarei militare. Un sobor de peste 10 preoţi ortodocşi şi un preot reformat au oficiat slujba de pomenire a eroilor şi au sfinţit monumentul.

Au rostit frumoase cuvântări: primarul comunei, generalul de brigadă Ioan Manci, profesorul Nicolae Gălăţean, colonelul (r.) Cordovan Ioan a acordat Diplome de Onoare pentru 7 veterani de război şi 4 diplome de excelenţă celor care s-au implicat în edificarea frumosului monument, respectiv primarului Iuga-Napeu Olimpiu, preotului paroh Macarie Aurel, col. ing. Gherman Ionel – omul care s-a preocupat cu obţinerea aprobărilor de donaţie a 2 tunuri de 76 mm. ce au fost amplasate la monument şi subinginerului Ioan Bulea – cel ce a construit monumentul din Şieu, alături de cel din comuna Coşbuc, Visuia, Căianu Mic, Bârla şi încă alte câteva localităţi. Pe lângă persoanele menţionate mai sus, o implicare deosebită în ridicarea măreţului monument de la Şieu a avut-o şi lt. col. (r.) Podar Gheorghe – fiu al satului şi nepot al preotului paroh Macarie Aurel.
Monumentul troiţă dedicată eroilor din comuna Şieu a fost construit în anul 1994, în curtea Bisericii ortodoxe din Şieu şi a fost construit la iniţiativa părintelui paroh Zinveliu Vicenţiu Doru, care a slujit în Şieu în acea perioadă. Troiţa a fost construită prin contribuţia enoriaşilor bisericii care au dorit să cinstească amintirea numeroşilor eroi căzuţi în cele Două Războaie Mondiale. Constructorul troiţei este sing. Bulea Ioan, localnic, care a donat crucea, elementul de bază al troiţei. Troiţa are un aspect frumos, străjuită de tricolor, fiind uşor remarcată datorită faptului că este aproape de drumul judeţean Bistriţa-Monor. Este frumos luminată noaptea. Sătenii comunei Şieu cinstesc memoria eroilor căzuţi la datorie, cu ocazia sărbătorilor naţionale şi în ziua de Ispas.
Monumentul are două plăci din marmură aşezate la stânga şi dreapta crucii, pe care sunt notaţi eroii căzuţi în cele Două Războaie Mondiale, iar la mijloc sunt soldaţii decedaţi în timpul săvârşirii stagiului militar.
Eroii căzuţi în Primul Război Mondial (1914-1918): Bulea Nicolae, German Grigore, Buta Toader, Cociş Ştefan, Zbâncă George, Suciu Ioan, Zbâncă Ioan, Cozma Mihăilă, Balmoş Toader, Csikely Ioan, Jula Toader, German Toader, Cociş Toader, Macarie Toader, Podar Toader, Neţan Vasile.
Eroii căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1944): Maior Tiberiu, Moldovan Constantin, Zbâncă Andrei, Balmoş Iacob, Balmoş Alexandru, Zbâncă Sevestian, Zbâncă Andrei, Podar Toader, Zbâncă Ilie, Sălăgean Ilie, Suciu Vasile, Harpa Vasile, Negrea Ioan, Suciu Mihăilă.
În timpul războiului de independenţă de la 1877, preotul Ioan Baciu din Şoimuş a adunat bani de la locuitorii satului, precum şi din împrejurimi, pentru a contribui la cumpărarea de armament necesar armatei române.
În timpul ocupaţiei horthyste din 1940-1944 au fost deportate 36 de familii de evrei din comună, întorcându-se înapoi în comună doar o parte dintre aceste familii. În toamna anului 1944 trupele horthyste şi hitleriste în retragere, ajutate de unele elemente şovine din comună au distrus gara şi podurile de cale ferată şi au jefuit populaţia românească.

Eroii din Posmuş (1916-1918): Someşan Toma, Someşan Aurel.
(1940-1944): Băbuţan Grigore, Băbuţan Aurelian, Nicoară Chirilă.
Eroul din Şoimuş (1916-1918): Griga Toader.
(1940-1944): Bojor Vasile, Ursa Leontin, Blaga Aurel, Pavelea Ioan.
Eroii din Ardan (1916-1918): Bor Vasilică, Costinea Victor, Bor George, Moldovan Augustin, Groze Niculae, Mihalca Gavril, Chereja Timoftei, Negrea Vasile, Timiş Ioan, Chereja Ioan, Costin Nichita, Negrea Vasile, Tiniş Alexandru, Costiniu Gavrilă, Mihalca Grigore, Negrea Ionică, Oltean Octavian, Negrea Ştefan, Mihalca Vasile, Bor Gavril, Ursa Simion, Vlaic Caroi.

Eroii din Ardan(1940-1944): Voştinar Grigore, Negria Larion, Harpa Vasile, Groza Grigore, Ursa Vasile, Timiş Gavril, Harpa Vasile.

          Monumentul a fost edificat în anul 1992 şi este amplasat în curtea primăriei din comună.
Eroii din Primul Război Mondial (1914-1919): Dedean Dumitru, Bogâldea Gavril, Dedean Ilie, Dedean Simion, Dedean Petre, Dedean Grigore, Bogâldea Ştefan, Bogâldea George, Gotea Artene, Pantea Flore, Dumbrăvan Dumitru, Dumbrăvan Ion, Seia Ioan, Cotoc Marian, Cuiejdean Victor, Bucilă Alexandru, Someşan Dumitru, Pantea Toader.
Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial (1940-1945): Căpitan Rednic Romulus, sublocotenent Groza Ioan, sergent Gotea Dolvin, caporal Baci Grigore, caporal Pop Dumitru, sold.
Chiorean Vasile, Câmpean Ioan, Pui Dumitru, Gotea Ioan, Todoran Ioan, Olari Partenie, Cuejdean Ştefan, Gotea Ioan, Gotea Victor, Trif Dănilă, Şoimuşan Ioan, Bucilă Ioan.

Construcţia monumentului a început în anul 1936 din iniţiativa câtorva cetăţeni care au avut participanţi în război. În anul 1985 prin grija Primăriei Sânmihaiu de Câmpie se reface monumentul prin montarea unei cruci pe piatra de bază, înscrierea pe plăci de marmură a celor 60 de eroi din cele două războaie mondiale, montarea unei plăci comemorative, executarea împrejmuirii din gard de sârmă cu stâlpi ornamentaţi, amenajarea aleilor cu pământ şi piatră, plantarea de flori şi arbuşti ornamentali. Inaugurarea monumentului are loc la data de 9 mai 1985, ocazie cu care este organizată şi o manifestare dedicată acestui eveniment. În refacerea monumentului s-a implicat foarte mult primarul Adam Simion. Din datele existente în evidenţa Primăriei Sânmihaiu de Câmpie, se cunosc un număr de 143 eroi căzuţi în cele Două Războaie Mondiale, din care 80 în Primul Război Mondial şi 63 căzuţi în al Doilea Război Mondial. De asemenea la Revoluţia din decembrie 1989, din această comună a fost împuşcat la Cluj, Ioan Sabău – din Brăteni, având la acea dată vârsta de 23 de ani.
Eroii satului Sânmihaiu de Câmpie căzuţi în Primul Război Mondial: Boar Alexandru, Boca Elec, Boca Şandor, Cuc Grigore, Dosan Zaharie, Focşa Ionică, Farcaş Todică, Făgădar Vasile, Focşa Alexandru, Focşa Zaharie, Filipan Zaharie, Gorea Vasile, Gogance Simion, Huzmezan Ionică, Huzmezan Vasile, Huzmezan Teodor, Moldovan Ioan, Moldovan Şandor, Moldovan Ioan, Mihalte Ioan, Mînecan Vasile, Muscar Ilie, Muscar Vasile, Muscar Teodor, Rezmeveş Şandor, Şamşudean George, Stanca Ştefan, Stupinean Samoilă, Pascar Vasile, Tic Vasile, Tic Ioan, Ţîra Teodor, Tic Ionică, Varga Alexandru, Gorea Pavel.

Eroii satului Sânmihaiu de Câmpie căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1945): Bretfelean Vasile, Coprean Vasile, Covaci Ioan, Dosan Alexandru, Gogance Alexa, Hegheduş Teodor, Hîrleţ Nanu, Husmezan Nicolae, Kiş Alexandru, Moldovan Horia, Moldovan Alexandru, Moldovan Toderică, Mihalte Liviu, Mînecan Zaharie, Muscar Constantin, Muscar Iacob, Muscar Ilie, Muscar Iosif, Muscar Teodor, Rus Ioan, Rus Alexandru, Rîpa Silivan, Samşudean Vasile, Teolţişan Dumitru, Fărcaş Ionică.

Eroii satului Brăteni (1914-1918): Cîmpean Ioan, Câmpean Teodor, Iuşan Alexandru, Iuşan Toader, Moldovan Alexandru, Moldovan Ioan, Moldovan Ilie, Moldovan Vasile, Morar Toderică, Oltean Grigore, Şerban Constantin, Strat Ionică, Suciu Iosif, Suciu Grigore, Pop Filon, Pop Gheorghe, Someşan Vasile, Rad Filon.

Eroii satului Brăteni căzuţi în al Doilea Război Mondial (1940-1945): Moldovan Vasilică, Rad Nistor, Sabău Vasilică, Şerban Vasilică.

Eroii satului Zoreni (1914-1918): Iobagiu Grigore, Benţa Teodor, Budelecan Teodor.

Eroii din al Doilea Război Mondial (1940-1945): Mureşan Gavrilă, Mureşan Nistor, Iobagiu Ionică, Mînecan Ionică, Chiciudean Teodor, Cătinean Ionică, Moldovan Ioan, Mileşan Ioan, Fogoroşi Andraş, Chiciudean Teodor, Mureşan Ioan Lupu, Benţa Teodor, Rîpa Ioan, Mureşan Vasile, Cordoş Alexandru, Mărginean Ioan.

Eroii satului Sălcuţa din Primul Război Mondial (1916-1918): Mărginean Ioan, Tic Ionică, Bungărdean Augustin, Cosman Dumitru, Rotaru Gheorghe, Uţă Pompei, Bungărdean Alexandru, Chisa Ioan, Archiudean Iosif, Pop Alexandru, Conţ Pompei, Budelecan Simion, Hedeş Teodor, Chiş Alexandru, Rusu Teodor, Rusu Ilie, Rusu Vasile, Oltean Vasile, Matean Teodor, Chiciudean Lazăr, Părască Teodor, Valea Vasile, Macarie Ioan, Macarie Tănase, Macarie Alexandru.

Eroii satului Sălcuţa din al Doilea Război Mondial (1940-1945): Mărginean Ioan, Mărginean Ilie, Mărginean Teodor, Habor Alexandru, Iacob Ioan, Conţ Izidor, Valea Augustin, Valea Ionică, Părască Vasile, Dosan Vasilică, Hosu Ilie, Mocean Traian, Mileşan Vasile, Rusu Teodor Hăşmăşan Vasile, Blaj Andraş, Chiş Ioan, Ionuţ Solac.

Numele eroilor au fost obţinute de la Arhivele de Stat Bistriţa-Năsăud şi de la cetăţenii vârstnici: Bălţan Ionel din Zoreni, Mărginean Vasile şi Maria din Sălcuţa, Pop Luca din Brăteni.

În biserica din Sângeorzu Nou, se află o inscripţie pe o placă de marmură,cu cei care au murit în Primul Război Mondial:

GRORNCTAFE
GRINNRRUUG AN DIR GRFATTRN FRELDRN DRS DDARUKRIFGFS 1914-1918

George Roth – 142, Martin Rehbogen – 13, George Fabi – 214, Martin Orth – 22, Micael Fabi – 90, Iohann Fabi – 69, George Rehbogen – 32, Iohann Orth – 22, Micael Roth – 54, Iohann Daurith – 86, Iohann Rehbogen – 89, Martin Roth – 69, Michael Muller – 22, Iohann Haitchi – 8, Michael Fabi – 21, Iohan Roth – 150. EHRR……… ARBRNCRH (Numerele din dreptul fiecăruia, reprezintă numărul de casa din sat).
Din documentările noastre prin arhive şi din discuţiile purtate cu rudele celor căzuţi pe câmpurile de luptă, reiese că cei care au luptat în Primul Război Mondial au fost încorporaţi în armata imperiului austro-ungar şi au luptat împotriva Armatei Române, pe acest teritoriu fiind şi locurile lor de înhumare. Ca locuitori ai acestor locuri, românii au fost obligaţi să se supună regimului care ia subjugat. Despre cei care au luptat în acest război s-au găsit foarte puţine date înscrise, de asemenea, rudele acestora deţin foarte puţine informaţii, dat fiind faptul că au trecut peste 80 de ani de la acele evenimente trăite în condiţii de război, din familiile acestora fiind în viaţă doar nepoţi, care au şi ei acum venerabila vârstă de 80-85 de ani.
Eroii căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial, în majoritatea lor, au căzut în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, în luptele de la Odessa, Cotul Donului, o parte au fost făcuţi prizonieri şi duşi la muncă forţată în lagărele din Rusia, în special în cele din îndepărtata şi friguroasa Siberie (Iadul Rusiei).
Din investigaţiile făcute la rudele celor căzuţi şi la arhivele judeţene, în majoritatea cazurilor, în dosarele existente figurează înscrisul – DISPĂRUT.
Pe raza comunei nu există combatanţi care să se fi remarcat în bătăliile purtate pentru eliberarea ţării de sub ocupaţia Germaniei Hitleriste şi Ungariei Horthyste, şi nu există decoraţii sau medalii la rudele acestora. În majoritatea lor au fost soldaţi simpli, executanţi de ordine.
Din relatările unor participanţi la cel de-al Doilea Război Mondial, a rezultat că odată cu retragerea armatei germane şi ungare de pe teritoriul României de astăzi, cei din localitatea Sânmihaiu de Câmpie au fost obligaţi să se retragă odată cu aceştia, de asemenea, soldaţii români erau folosiţi la muncile cele mai grele, erau obligaţi la forţarea şi cucerirea unor cazemate sau treceri peste cursurile de ape, o parte dintre ei fiind luaţi prizonieri de armata rusă, şi nici astăzi nu se mai ştie nimic despre aceşti oameni. Înscrisurile de pe monumentele ridicate în memoria acestora s-a făcut după declaraţiile rudelor celor căzuţi, a unor cetăţeni mai în vârstă sau din amintirea unor combatanţi de război. Comuna Sânmihaiu de Câmpie are la această dată două monumente ridicate în memoria celor dispăruţi cu ocazia celor Două Războaie Mondiale, în satele Sânmihaiu de Câmpie şi satul Brăteni.

Este situat în centrul de comună Sânmihaiu de Câmpie, pe şoseaua Sânmihaiu de Cîmpie-Miceştii de Câmpie, în intersecţia cu strada „Pe Nimăş”, în locul numit de atunci „La monument”. Construcţia monumentului a început în anul 1936 din iniţiativa câtorva cetăţeni care, au avut participanţi la cele Două Războaie Mondiale. La început s-a confecţionat numai piatra de bază, înaltă de aproximativ 1,6 m., fără cruce şi fără a fi împrejmuit locul respectiv. Problema refacerii acestuia s-a pus în mai multe rânduri, însă s-au creat dezacorduri în felul de procedură, respectiv în strângerea de fonduri şi aceasta a rămas multă vreme în faza de început. În anul 1985, prin grija Primăriei Sânmihaiu de Câmpie, se reface monumentul prin montarea unei cruci pe piatra de bază, înscrierea pe plăci de marmură a celor 60 de eroi din cele Două Războaie Mondiale, montarea unei plăci comemorative, executarea împrejmuirii din gard de sârmă cu stâlpi ornamentaţi, amenajarea aleilor cu pământ şi piatră, plantarea de flori şi arbuşti ornamentali.
Inaugurarea monumentului are loc la data de 9 mai 1985, ocazie cu care este organizată şi o manifestare dedicată acestui eveniment. Pentru realizarea acestui obiectiv şi-au adus contribuţia următorii: Adam Simion – primarul comunei, ing. Tudoran Ioan – Oficiul pentru îmbunătăţiri funciare Bistriţa, prin donare de balast, ciment, piatră, transport, ing. Cudrec Leon – director la Fabrica Mecanică Bistriţa, prin confecţia gardului împrejmuitor, placa ornamentală de pe monument, transport etc., primăria din Măgura Ilvei – ajutor cu savură.

Monumentul din Brăteni îşi are începuturile, imediat după evenimentele din decembrie 1989, când în oraşul Cluj-Napoca este împuşcat Ioan Sabău – născut la Brăteni, adus şi înmormântat în satul natal, în curtea bisericii ortodoxe. Din anul 1989 încoace, primăria, din propria iniţiativă, precum şi la propunerea cetăţenilor din sat îşi propun realizarea unui monument în cinstea eroului căzut la Cluj. În anii anterior lui 1997, din contul „Libertatea” se alocă suma de 330 mii lei pentru construcţia acestui monument. Se aduce la Brăteni, prin iniţiativa Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, un număr de 3 pietre cioplite, care puse cap la cap, nu ar reprezenta nimic. Cu trecerea anilor banii s-au devalorizat. Cu acei bani nu se putea aduce nici măcar o maşină cu balastru. În anul 1997, luna noiembrie, la iniţiativa primăriei, Consiliului Judeţean şi al Asociaţiei 22 Decembrie 1989 din Bistriţa, se începe ridicarea efectivă a monumentului. Inaugurarea monumentului are loc la data de 21 decembrie 1997, în prezenţa unor invitaţi de la Prefectura B.N., Consiliul Judeţean B.N., deputaţi, senatori, S.R.I., Protopopiatul Bistriţa, ziarişti din presa naţională şi judeţeană, TVR, revoluţionari din Bistriţa şi alţi invitaţi. Au fost prezenţi de asemenea 32 ofiţeri şi soldaţi din cadrul Batalionului 812 Infanterie (Căşti Albastre), care au oficiat ceremonialul militar în astfel de situaţii şi au defilat în faţa participanţilor la eveniment. Valoarea totală a monumentului se ridică la 35 milioane lei, din care sponsorizările se ridică la valoarea de 15,350 milioane lei. Dintre sponsorii principali putem aminti: SC. Mebis Bistriţa cu 8 milioane, UCTA Bistriţa – 3 milioane lei, PECO, OZON – 500.000 lei, Electroplast, CONCID, COOP. DE CREDIT Budeşti – 200.000 lei, Fundaţia Brătiana – 100.000 lei, sătenii din Brăteni – 446.000 lei, la valoarea monetară dinaintea reformei monetare şi trecere la „LEUL GREU”.

Monumentul eroilor din Şieu-Măgheruş a fost construit în anul 1936 de către un meşter pietrar de origine săsească din Cepari pentru suma de 10.000 lei, pus 3.000 lei la amplasarea finală. Sfinţirea monumentului s-a făcut în luna iunie 1936, cu ocazia zilei „Înălţării Domnului” de către preotul paroh Lazăr Vasile. Este amplasat în părculeţul din faţa primăriei. Este în formă de trunchi dreptunghic, având în partea superioară un vultur cu aripile desfăcute şi o cruce încrustată în monument. Monumentul este împrejmuit cu patru stâlpi legaţi între ei cu lanţuri şi înconjurat de un spaţiu verde împodobit cu arbuşti ornamentali.

         Eroii din Primul Război Mondial: Albeţel Toma, Anders Ioan, Bocrintaş Alexandru, Bocrintaş Andrei, Bocrintaş Vasile, Bujor Vasile, Butta A. Alexandru, Butta T. Alexandru, Butuc Ioan, Câmpean Ioan, Butta G. Marcu, Măierean Dumitru, Moldovan Costan, Moldovan Ioan, Moldovan Stechiţă, Moldovan Ştefan, Moldovan Grigore, Oltean Ioan, Pop George, Pop Grigore, Parasca Vasile, Câmpean Nicolae, Ciocan Vasile, Cristurean Ioan, Farcaş Ioan, Gros George, Hoss Mihail, Lauber Isac, Lov Ioan, Măgeruşan Ioan, Măierean Ioan, Lolici Ioan, Rauh Ioan, Rus Vasile, Sabo Vasile, Sângeorzan Grigore, Sigmirean Ioan, Sigmirean Vasile, Schlecht L. George, Schlecht F. George, Schlecht Ioan, Tuscovici Andrei, Zăgrean Petru. Monumentul a fost deteriorat în luna iulie 1985, de către un grup de muncitori aflaţi în stare de ebrietate, de la I.M.P.P.C. Şieu-Măgheruş. După câţiva ani, acvila din vârful monumentului a fost refăcută cu ajutorul sculptorilor Bradea Grigore şi Maxim Grigoraş din Sângeorz Băi. În anul 1938 s-a făcut o slujbă de pomenire a eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă prin participarea Episcopului Iuliu Hossu.

       Într-o miercuri de 8 septembrie 1999, zi de credinţă pentru neamul românesc, ca zi a naşterii Maicii Domnului, a fost sărbătorită în comuna Budacul de Jos, printr-un fast deosebit. A fost ziua în care, într-un cadru deosebit, de un ceremonial militar-religios, a avut loc resfinţirea monumentului renovat, ridicat în memoria eroilor căzuţi pentru libertatea şi întregirea României.
Acest monument, lăsat în paragină în perioada comunismului, a fost refăcut, într-un cadru şi peisaj nou, dându-i valoarea de respect şi recunoştinţă faţă de eroii comunei. Monumentul a fost construit în anul 1923. La ceremonialul de sfinţire au participat reprezentanţi ai Prefecturii, Garnizoanei Bistriţa, ai Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor”, Asociaţiei Veteranilor de Război, cadre militare active şi de rezervă din cadrul M. Ap. Naţionale şi Ministerul de Interne. O gardă de onoare, constituită din militari ai Batalionului 812 Infanterie – Bistriţa, comandată de maiorul Chelaru Mihai a dat onorul oficialităţilor. Festivitatea a fost deschisă de către primarul Ioan Cârceie. În sunetele clopotelor, ca simbol al recunoştinţei aduse eroilor comunei, începe slujba religioasă susţinută de către un sobor de preoţi, care au resfinţit monumentul, renăscut din ruină, prin contribuţia unor oameni de mare suflet. A urmat un moment solemn, prin depunerea de coroane de flori la monumentul resfinţit, în acordurile Imnului Eroilor, cântat de fanfara Garnizoanei Bistriţa – sosită şi ea din concediu, numai pentru acest eveniment. Ceremonialul militar-religios de la Budacu de Jos s-a încheiat cu defilarea gărzii de onoare a Căştilor Albastre bistriţene, purtând în frunte Drapelul de Luptă al acestei unităţi, drapel ce a reprezentat România şi pe pământul îndepărtat al Angolei, în numele O.N.U., ca şi unitate de elită a Armatei României, în menţinerea păcii pe acest îndepărtat pământ african. Ceremonialul militar-religios de la Budacu de Jos, a fost urmat de un minunat spectacol folcloric, susţinut de elita melosului popular din judeţul nostru, prin doamna cântecului someşan Valeria Peter Predescu şi Petre Petruse, valoros interpret, oameni cu care judeţul nostru a fost obişnuit a-i avea în astfel de ocazii. După tradiţia românească o astfel de ceremonie s-a lăsat şi cu o masă festivă, la care au participat întreaga asistenţă aflată la ceremonialul de la monument.

         Eroii din Primul Război Mondial (1914-1918): Diugan Ambrozie, Sofar Olimpiu, Cpt. Mikeş Ioan, Boroş Ioan, Rus Valer, Rus Ioan, Mureşan Ioan, Rus Vasile, Lădar Ioan, Şipoş David, Tătar Ioan, Şipoş Andrei, Cătană Ştefan, Isai Iacob, Marchiş Gheorghe, Dascăl Todor, Urean Ioan, Mureşan Ioan.

Eroii din al Doilea Război Mondial (1940-1945): Mărginean Ion, Dascăl Teodor, Greluş Nicolae, Mureşan Teodor, Rus Alexandru, Blos Teodor, Taloş Ioan, Mechiş Alexandru, Loadar Marţian, Paşca Gheorghe, Zăgrean Gheorghe, Jelenky Ludovic.

În contrast cu titlul acestei cărţi, despre monumentul eroilor din satul Hăşmaşul Ciceului nu se poate scrie aproape nimic. Acest monument este un fel de simbol al nepăsării autorităţilor comunei Uriu, fiind lăsat totalmente în paragină, părăsit la un colţ de uliţă, inestetic, plin de buruieni.

Duminică, 25 iulie 1999, comuna Spermezeu a fost gazda uneia dintre cele mai frumoase manifestări de recunoştinţă faţă de cei care şi-au dat viaţa pentru libertatea şi fericirea acestui neam, trecut prin multe greutăţi în decursul istoriei sale zbuciumate. S-a dezvelit şi sfinţit Monumentul Eroilor din Spermezeu.
Ceremonialul a început cu defilarea Gărzii de onoare, constituită din militarii Batalionului 812 Infanterie Bistriţa, de-a lungul comunei până la monument. O tânără pereche, îmbrăcată în frumoase costume naţionale, a primit oficialităţile cu pâine şi sare şi un pahar de ţuică de Ardeal, simbol al ospitalităţii oamenilor din zonă. Protocolul a început cu intonarea Imnului de Stat al României.
Un grup de patru perechi tinere, îmbrăcate în costumele naţionale, specifice zonei, au oferit buchete de flori oficialităţilor participante la festivitate.
Primarul comunei Spermezeu, Macedon Şerban, a deschis oficial ceremonia de dezvelire şi sfinţire a monumentului eroilor. În memoria acestora se păstrează un moment de reculegere. Au fost prezenţi la ceremonie: prof. Gheorghe Marinescu – preşedintele Consiliului Judeţean B.N., senatorii Teodor Câmpeanu şi Mircea Prahase, preşedintele subfilialei Beclean a veteranilor de război, ing. col. (rt.) Vasile Tuhar, Asociaţia Judeţeană „Cultul Eroilor” B.N., reprezentată prin membrii Biroului Executiv, Inspectoratul Şcolar Judeţean B.N., cadre militare active şi de rezervă din M. Ap. Naţionale şi Ministerul de Interne. După ceremonia de dezvelire a urmat o slujbă de sfinţire a monumentului, susţinută de preoţii Teodor Mureşan şi Maftei Hiticaş. Ceremonialul s-a terminat cu impresionante cuvântări din partea participanţilor, cu depuneri de coroane de flori la monument, darea onorului şi defilarea Gărzii de onoare.
Festivitatea a continuat cu un excepţional spectacol, susţinut în aer liber de către renumitul mesager al cântecului popular – profesorul universitar Dumitru Fărcaşu, precum şi de către cunoscutele interprete Valeria-Peter Predescu şi Cornelia Ardelean, Ansamblul „Someşul”din Beclean, dirijor George Harosa şi Ansamblul „Ţibleşul” al Căminului Cultural din Spermezeu.

         Monumentul a fost ridicat în anul 2000 de către ing. Viorel Cotuţiu – directorul S.C. UCTA Bistriţa. Este amplasat în curtea bisericii ortodoxe din sat.
La ceremonia de dezvelire şi sfinţire a participat P.S. Irineu Bistriţeanu şi corul Institutului Teologic din Cluj-Napoca.

Duminică 7 mai, ziua Arătării semnului Sfintei Cruci la Ierusalim, a Sf. Mc. Acachie şi a Sf. Apostol Toma, a fost pentru locuitorii comunei Miceştii de Câmpie o zi cu o semnificaţie aparte. Conform tradiţiei locale, biserica ortodoxă şi-a sărbătorit hramul bisericii, unde în prezenţa unei foarte mari asistenţe, un număr de 8 preoţi, în frunte cu protopopul Bistriţei, pr. Viorel Stanciu, au oficiat ceremonialul religios dedicat acestei sărbători.
Al doilea mare eveniment al acestei comune a fost dezvelirea şi sfinţirea monumentului ridicat în memoria a 54 de eroi căzuţi pe câmpurile de luptă în cele două mari conflagraţii mondiale. La acest mare eveniment au participat prefectul judeţului, ing. Valer Bindea, prof. Gheorghe Marinescu – preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, ec. Sabin Ilieşi – secretarul general al Prefecturii judeţului Bistriţa-Năsăud, comisar şef Liviu Moldovan – inspector şef adjunct în cadrul I.J.P. Bistriţa-Năsăud, lt. col. Constantin Bădăluţă – locţiitorul comandantului Garnizoanei Bistriţa, col. Diaconu Cornel – inspector şef al Inspectoratului Judeţean de Protecţie Civilă B.N., mr. Chelaru Mihai din comandamentul B. 812 Şoimii Carpaţilor din Bistriţa, ing. Viorel Cotuţiu – vicepreşedinte al PUNR, membrii Biroului Executiv al Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud, col. (r.) Emil Albu – preşedintele A.N.V.R. Bistriţa-Năsăud, ofiţeri, subofiţeri activi şi de rezervă din cadrul M. Ap. N., M.I., S.R.I., un foarte numeros public. Primarul comunei, Grigore Pop a dezvelit monumentul în aplauzele întregii asistenţe. Preoţii au oficiat o slujbă de pomenire a celor 54 de eroi din Miceştii de Câmpie şi au sfinţit monumentul ridicat în memoria lor. Despre semnificaţia ridicării acestui superb monument au rostit cuvântări, prefectul judeţului, preşedintele Consiliului Judeţean B. N., preşedintele A.N.V.R., locţiitorul comandantului Garnizoanei Bistriţa şi preşedintele Asociaţiei Judeţene „Cultul Eroilor” Bistriţa-Năsăud. Au fost acordate cu acest prilej Diplome de Onoare, veteranilor de război din comună, precum şi unor cetăţeni ce au contribuit la construirea monumentului. Ceremonialul militar-religios s-a încheiat cu defilarea gărzii de onoare, constituită din militarii unităţii de elită ai Armatei Române, Căştile Albastre – Bistriţa, având în frunte Drapelul de Luptă al acestei unităţi.
Un merit aparte în construirea acestui măreţ monument îl are subinginerul Ioan Bulea din Bistriţa.
Festivitatea dezvelirii şi sfinţirii monumentului ridicat în memoria celor 54 de eroi, a continuat cu un frumos spectacol, susţinut în aer liber, de către ansamblul Nunta Zamfirei, de la Liceul Andrei Mureşanu din Bistriţa, condus de maestru coregraf Ioan Olaru, solista de muzică populară Cornelia Ardelean de la Cercul Militar Bistriţa, precum şi solistele Simona Pop Labiş şi Mirela Petruş din Bistriţa.
Aşa cum era şi firesc şi tradiţional în astfel de ocazii, întreaga festivitate s-a încheiat cu o masă festivă, dată de localnici în onoarea celor prezenţi la ceremonial.
Eroii din Primul Război Mondial (1916-1918): Baltă Teodor, Bândean Ioan, Buzan Vasile, Chibulcutean Zaharia, Chibulcutean Ganea, Dreptate Alexa, Dreptate Gheorghe, Dreptate Ioan, Dreptate Alexandru, Goia Alexandru, Goia Augustin, Goia Teodor, Jâmboreanu Ianoş, Jâmboreanu Vasile, Mărginean Gavril, Moldovan Ioan, Mureşan Alexandru, Mureşan Ioan, Mureşan Iosif, Negruşa Ioan, Oltean Teodor, Pop Ioan, Pop Iosif, Pop Petru, Uilăcan Gheorghe, Vasian Vasile.

Eroii celui de-al Doilea Mondial (1940-1945): Buzan Ioan, Chibulcutean Alexandru, Chibulcutean Teodor, Chibulcutean Zaharie, Dreptate Ioan, Dreptate Traian, Dreptate Traian, Dreptate Valica, Filpişan Vasile, Fiscutean David, Ihabou Mihai, Jâmboreanu Ioan, Legean Teodor, Lumperdean Teodor, Marica Alexandru, Mărginean Alexandru, Moldovan Augustin, Moldovan Dănilă Moldovan Ionaş, Moldovan Toderaş, Moldovan Vasile, Moldovan Zaharică, Stupinean Ionaş, Suciu Iosif, Şopterean Mihai.

Eroii din cel de-al Doilea Război Mondial (1940-1945): Alexandru Precub, Ioan Rusu, Avram Burian, Alexandru Pintican, Dănilă Moldovan, Simion Archiudean, Aurel Moldovan, Avram Rusu, Simion Arieşan, Alexa Rusu, Aurel Rusu, Vasile Belteki, Iusti Rusu, Ionel Burian, Simion Pintican, Ilie Burian, Dănilă Stupinean, Emilian Negruşa, Dănilă Pintican, Ilie Archiudean, Aron Archiudean, Ioan Rusu, Avram Burian, Gheorghe Sărmăşan, Zaharie Burian, Dănilă Şopterean, Ioan Stupinean, Gheorghe Rusu, Dănilă Pinticat, Ioan Şopterean, Gavril Şopterean, Pompei Rusu, Victor Archiudean, Ioan Burian, Alexa Pintican, Pompei Negruşa, Dănilă Moldovan, Ioan Moldovan, Teodor Archiudean.

Extras din ziarul „SĂPTĂMÂNA” nr. 24/ iunie 1930, ziar aflat în păstrare şi conservare la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Bistriţa-Năsăud: „În ziua de 16 Iunie a sosit în oraşul nostru dl. Prim-căpitan Vespasiani de la Legaţia Italiană, însoţit de dl. locotenent Agace, delegatul Societăţii Mormintele Eroilor. Dl. Căpitan Vespasiani are însărcinarea de a deshuma osemintele eroilor italieni, morţi pe câmpul de luptă în marele rozboiu mondial în ţinutul Năsăudului. Deshumarea se va face din cimitirele eroilor din satele Mărişelu, Dornişoara şi Prundu-Bârgăului, în cursul săptămânii acesteia. Osemintele vor fi transportate cu o deosebită pompă la Bistriţa, de aici la Bucureşti şi mai departe apoi în Italia. Întregei suflări româneşti i se incubă deci datoria de a aduce prinosul recunoştinţei eroilor italieni, care s-au sacrificat laolaltă cu noi pentru înalta cauză românească. Ofiţerii şi soldaţii italieni, prinşi în captivitate în ziua de 12 octombrie 1917 şi aduşi în lagărul prizonierilor, au fost striviţi fără milă de călcâiul Habsburgilor.” Extras din ziarul „SĂPTĂMÂNA” nr. 26/28 iunie 1930 (n.a. – director Şt. Lupu, redactor-şef N. Năstase): „În ziua de 24 iunie a trecut prin oraşul nostru (n.a. Bistriţa) osemintele eroilor italieni, exhumate din satele Dornişoara, Mărişelu şi Ilva-Mică. Osemintele puse în 49 sicrie, au fost duse până în gara locală cu două camioane acoperite cu flori şi tricolorul italian şi românesc. Impozantul cortegiu s-a format de la cazarma Batalionului 8 Vânători Munte şi a parcurs stradele (n.a. străzile) principale ale oraşului până la gară. Au luat parte la această procesiune domnii: dr. V. Butta. prefectul judeţului, colonel Sbârcea, prim-căpitanul Vespasiani, ataşatul militar de la legaţia italiană din Bucureşti, primarul oraşului, poliţaiul şi ofiţerii garnizoanei. Onorurile au fost date de Batalionul 8 Vânători de Munte, cu muzică şi drapel, o companie din Regimentul 84 Infanterie şi un pluton din Divizionul 4 Tunuri Munte. În gara locală s-a oficiat o scurtă rugăciune de către preotul romano-catolic, după care sicriile cu osemintele eroilor au fost îmbarcate într-un vagon cu destinaţia către Capitală.”

Comuna Livezile are în componenţă satele Livezile, Dorolea, Cuşma, Dumbrava şi Valea Poienii, fiind una dintre comunele fără monumente ridicate în memoria eroilor căzuţi în cele Două Războaie Mondiale. A fost o comună săsească prin colonizarea acestora în perioada sec. XII-XIII. Satul actual datează din anul 1330; la început era aşezat pe Dealul lui Gabor, pe „Cruci” şi purta numele de Jakdorf. Pe locul actual al satului era o frumoasă pădure de stejar. Considerând că depresiunea este un loc adăpostit, a fost tăiată pădurea şi în locul ei s-a aşezat vatra satului IAD. Denumirea satului vine din limba germană Jaad şi se traduce „vânătoare”. O altă variantă susţine că numele IAD a rămas de la o întâmplare de tristă amintire, în care prin 1328, ţăranul Henng din Iad ar fi ucis cu toporul pe fiul grofului Johannes Gobbel, un vasal al regelui ungar. La 12 septembrie 1837 a izbucnit un incendiu la casa unui fierar şi a mistuit întreaga aşezare cu excepţia bisericii evanghelice care avea zidul din piatră, casele fiind construite până la 1800 numai din lemn şi pământ.
După colonizarea saşilor, Iad ajunge o comună puternică. Începând cu 14 septembrie 1944 saşii s-au refugiat în Germania, fiind amăgiţi de politica nazistă, şi-au părăsit gospodăriile, dar s-au reîntors în luna mai 1945 la locuinţele lor din Transilvania. Puterea bolşevică instalată îi va determina să părăsească din nou aceste ţinuturi, cu destinaţia din nou către Germania, pământurile marilor grofi fiind împărţite ţăranilor săraci şi celor veniţi de pe front.
În anul 1968, denumirea satului Iad s-a transformat în Livezile, zona fiind împrejmuită de livezi. Industrializarea puternică a municipiului Bistriţa şi a construirii barajului de la Colibiţa a făcut posibil ca satul Livezile să fie populat cu mulţi cetăţeni sosiţi din alte sate ale judeţului şi chiar din alte judeţe.
Poate această mişcare mare de oameni, din şi înspre Iad, a făcut ca această comună să aibă puţini eroi.

Eroi din Primul Război Mondial (1916-1918): Guga Ioan din satul Dorolea – comuna Livezile.

Eroi din al Doilea Război Mondial (1940-1945): Pomană Toader, Parja Toader, Gafton Nicolae, Sima Ioan, Cherecheş Vasile, Cifor Toader, Corciu Petrea, din satul Livezile, Rozolean Alexandru, Platon Pavel, Măgurian Martin, Aldrofan Toader, din satul Dorolea, Jeican Vasile, Ciocan Vasile, Ciocan Grigore, Griga Vasile, Cobuţ Ioan, Orheian Ioan, Lazăr Ioan, Iacob…? şi Tricovan Vasile din satul Cuşma.

         Despre Emil Rebreanu, fratele mai mic al lui Liviu Rebreanu – marele scriitor al neamului românesc, se ştie că s-a născut la 17 decembrie 1891, în Maieru, fiind al cincilea copil al unei familii cu 14 copii. Povestea vieţii lui este scurtă, dar bogată în fapte. Cu un an înaintea începerii Primului Război Mondial, după ce termină cu greu cursurile şcolare (fusese eliminat din toate şcolile ungare, printr-un act cu substrat naţionalist), îi cere fratelui Liviu să-l ajute cu bani, pentru a participa la banchet. Este însă singurul care nu este prezent la serbare, deci fratele nu l-a ajutat. Între timp, îi cere un alt ajutor scriitorului. De această dată, solicită să fie ajutat să-şi găsească o slujbă la Bucureşti, dar este din nou refuzat. După absolvirea Facultatea de Drept din Cluj. Începutul Primului Război Mondial îl obligă să întrerupă studiile universitare. Neajunsurile şi multele lipsuri, descrise în scrisorile către familie, îl împinge să se înroleze ca voluntar în anul 1913, iar în anul 1915 pleacă pe front – în Galiţia, Rusia, Italia (Doberdo) şi Volynia, unde este grav rănit de mai multe ori. În martie 1915, este înaintat la gradul de sublocotenent în rezervă şi repartizat în funcţia de comandant de pluton la Regimentul de Artilerie Austro-Ungar „Maria Luiza”. Din primăvara anului 1917 este mutat cu unitatea sa pe frontul românesc. Odată ajuns pe pământ românesc, la Pasul Ghimeş, începe să se gândească la evadare. Dorinţa arzătoare de a trece la fraţii săi reiese şi din corespondenţa purtată cu familia sa. Într-una dintre scrisori spune: „M-am săturat de toate şi de tot. Veţi vedea voi toţi că într-o zi nu o să mai fiu.” De fapt, în cazul lui se încălca o lege, deoarece nu era permis să fie trimis, ca român în prima linie, împotriva românilor. Pentru că nu avea cum schimba această situaţie îşi pune planul în aplicare în noaptea de 10 spre 11 mai 1917. Ca să fie sigur că, într-un fel sau altul, zbuciumul lui interior se va stinge, ia asupra sa documente privind frontul austro-ungar de la Ghimeş. Este prins de o patrulă, care îl predă la comandament. Imediat începe procesul şi este condamnat la moarte sub acuzaţiile de crimă, dezertare şi spionaj. În noaptea de 14 mai 1917, Emil Rebreanu a fost scos din închisoare şi dus de o escortă până la un pârâiaş de la poalele unui deal, care marca graniţa nedreaptă, în zona Ghimeş-Făget spre a fi executat. Deşi a cerut să fie împuşcat şi înmormântat în pământul liber al României, această dorinţă nu i-a fost îndeplinită. Autorităţile Austro-Ungare, pentru a-l umili au dispus ca să fie spânzurat şi apoi îngropat într-o livadă, la marginea fostei frontiere. Înainte de a fi executat, după cum relatează unii martori oculari, Emil Rebreanu, privind către mulţimea de ostaşi, dintre care mulţi erau ardeleni, a strigat: „Trăiască România Mare”. Avea 26 de ani. Moartea lui Emil Rebreanu va fi anunţată familiei de Jovan Kurici, ordonanţa sa, croat de origine, care va face acest lucru prin trei scrisori succesive, tocmai pentru a fi sigur că în condiţiile instabile ale frontului, măcar una dintre ele va ajunge la destinaţie. Au ajuns însă toate trei.
Reconstituirea faptelor şi identificarea mormântului a făcut-o chiar fratele eroului, scriitorul Liviu Rebreanu, împreună cu soţia sa. Exista presupuneri că acesta s-a simţit cumva vinovat că, datorită refuzului său de a-l găzdui, fratele lui a trebuit să plece pe front. Emil nu avea ce face. El era răspunzător pentru soarta unei familii numeroase, plină de nevoi şi lipsuri materiale. În permanenţă, din solda lui de ostaș, Emil Rebreanu trimetea acasă cel puţin 50 de coroane. Din catifeaua verde din care era făcută uniforma lui militară, trimetea acasă bucăţele pentru hăinuţele fraţilor săi, iar pe „Tibiţi”, Tiberiu, fratele cel mic, îl încălţa de fiecare dată. De altfel, marele nostru romancier relata în scrierile sale: „…Şi, după multe cercetări şi destule peripeţii, l-am descoperit în sfârşit la Ghimeş, într-o livadă, la marginea fostei frontiere. Locul lui nu era nici măcar însemnat. De-abia cu ajutorul groparului din sat am putut stabili unde a fost executat şi îngropat. Am fost în casa primarului de pe vremuri, unde a fost judecat şi osândit. Am fost în odaia în care şi-a petrecut ultimele ceasuri şi de unde a plecat la supliciul suprem. Am trecut în satul vecin, în Făget, unde a avut ultima reşedinţă. Am cunoscut pe preotul român care-i fusese prieten, dar care n-a fost admis să-l însoţească la moarte. Am vorbit cu o fată de ţăran, sprintenă, frumuşică, la care am găsit câteva răvăşele de-ale lui. Primarul mi-a dăruit şapca lui fără cozoroc pe care a trebuit s-o schimbe cu o pălărie civilă, căci a pornit pe ultimu-i drum pământesc. L-am dezgropat apoi şi osemintele le-am mutat dincoace de pârâul care-i fusese graniţa, pe pământul românesc, aşa cum ceruse el în ultimele momente şi cum i se admisese”, scria Rebreanu. Era ziua de 20 mai 1920. Cu ajutorul localnicilor, scriitorul a îngropat corpul neînsuflețit, ridicând în jurul mormântului un gard de lemn, iar pe crucea de lemn a scris cu mâna sa, folosind vopsea neagră: „Eroul Emil Rebreanu născut la 17 decembrie 1918, mort la 14 mai 1917.” Ulterior, ultima sa dorinţă avea să se împlinească după mai bine de patru ani, mai precis la data de 2 octombrie 1921, când în prezenţa scriitorului mii de ţărani din amândouă părţile Carpaţilor au venit cu preoţi şi cu fanfare în frunte, exhumând cu adâncă cucernicie rămăşiţele lui pământeşti pentru a le pune la locul în care se găseşte astăzi. Pe placa funerară stă scris: „Sublocotenentul Emil Rebreanu spânzurat de unguri la 14 mai 1917 pentru că a vrut să treacă în rândul armatei române, să lupte pentru întregirea neamului. Patria recunoscătoare nu l-a uitat. Aici odihneşte Apostol Bologa – Emil Rebreanu, eroul romanului „Pădurea Spânzuraţilor”, de Liviu Rebreanu.
Începând cu anul 1991, mai precis la împlinirea a 100 de ani de la naşterea lui Emil Rebreanu, un om de o înaltă simţire românească, profesorul Gheorghe Cojocaru din Palanca a organizat prima acţiune de cinstire a eroului la mormântul său. La această iniţiativă a aderat şi comitetul director al Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” – Filiala Bacău, care în decursul timpului au sprijinit moral şi material această iniţiativă.

Holocaustul împotriva evreilor, şi nu numai, ci şi împotriva românilor, în Transilvania de Nord a fost făcut de horthyşti, în perioada ocupaţiei horthyste. Să argumentăm: „Conform eruditului Randolph Braham, specialist în materie, horthyştii au trimis numai din Transilvania de Nord 131.641 evrei, iar istoricul, Oliver Lustig, român de naţionalitate evreu, el însuşi supravieţuitor al holocaustului horthyst, susţine această cifră, la care se adaugă încă 15.000 evrei trimişi de horthyşti la Kamenek-Podolsc-Ucraina. (Randolph Braham, „Genocide and Retribuition, the Holocaust în Hungary – rulled Nortern Transylvania) şi Dr. Oliver Lustig, „Distorsions and Missrepresentations that bring Insults and Desecrate the Memory of the Victims of Horty’s Reign of Terror”. În timpul ocupaţiei horthyste, în anii 1940-1944, aproape jumătate de milion de români au fost forţaţi de horthyşti să plece şi să se stabilească în România (n.a. dincolo de Carpaţi). Monumentul ridicat în Bistriţa, chiar în părculeţul din faţa Sinagogii evreieşti, astăzi devenită sală de spectacole şi activităţi culturale pentru „Societatea de concerte Bistriţa” confirmă clar cele arătate mai sus.

Cei aproape 6.000 de evrei din Bistriţa şi din comunităţile judeţului Bistriţa-Năsăud au fost concentraţi la ferma Stamboli, aparţinând turcului Bara Hugo (astăzi fiind terenul I.C.H.V. Bistriţa, sau Stațiunea Pomicolă denumită de cetăţenii oraşului), aflată la aproximativ 3 km. Nord de Bistriţa. Aproape 2.500 de locuitori ai ghetoului proveneau chiar din Bistriţa. Ceilalţi au fost aduşi din comunităţile din jurul Bistriţei, Năsăudului şi Rodnei. Ghetoizarea evreilor din oraş s-a făcut sub comanda primarului Norbert Kuales şi a şefului poliţiei, Mikloş Debreczeni. În alte comunităţi ale judeţului, operaţiunea a fost condusă de Laszlo Smolenszki, adjunctul de prefect, şi locotenent-colonelul de jandarmi Erno Pasztai. Toţi patru participaseră, împreună cu Laszlo Endre, la conferinţa din 28 aprilie 1944 de la Târgu Mureş unde au fost instruiţi despre modul cum să înceapă operaţiunea de ghetoizare. Ghetoul, constând dintr-un număr de barăci şi adăposturi pentru porci, era inadecvat din toate punctele de vedere pentru o astfel de destinaţie. Resursele de apă şi hrană au fost, în mare parte, foarte sărace, din cauza comportamentului inacceptabil a lui Heinrich Smolka, un vestit comerciant din Bistriţa, însărcinat cu asigurarea cartiruiţilor în ghetou. Printre cei care au cooperat cu Smolka la persecutarea evreilor s-a aflat şi Gusztav Orendi, un agent al Gestapo din Bistriţa.
Autorităţile poliţieneşti locale au asigurat paza ghetoului cu 25 de jandarmi din Dumitra, trimişi la Bistriţa de colonelul Paksy-Kiş. După 10 mai 1944, prefect al judeţului a fost Kalman Borbely. Deportarea celor 5.981 de evrei din Bistriţa a avut loc la 2 şi 6 iunie 1944.