11.3 C
Bistriţa
Thu, 28 Mar 2024 16:17:00

Bunuri Culturale Mobile

Click pentru a accesa pagina

Circulatia Bunurilor Culturale Mobile

Click pentru a accesa pagina

Muzee

Click pentru a accesa pagina

Ghid Legislativ

Click pentru a accesa pagina

Ghid legislativ pentru protejarea patrimoniului cultural național mobil

Patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a minorităţilor naţionale la civilizaţia universală.
Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural naţional mobil sunt:

1. bunuri arheologice şi istorico-documentare, precum:

a) descoperirile arheologice terestre şi subacvatice, unelte, ceramică, inscripţii, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentaţie şi harnaşament, arme, însemne funerare, cu excepţia eşantioanelor de materiale de construcţie, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate;
b) elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;
c) mărturii materiale şi documentare privind istoria politică, economică, socială, militară, religioasă, ştiinţifică, artistică, sportivă sau din alte domenii;
d) manuscrise, incunabule, cărţi rare şi cărţi vechi, cărţi cu valoare bibliofilă;
e) documente şi tipărituri de interes social: documente de arhivă, hărţi şi alte materiale cartografice;
f) obiecte cu valoare memorialistică;
g) obiecte şi documente cu valoare numismatică, filatelică, heraldică: monede, ponduri, decoraţii, insigne, sigilii, brevete, mărci poştale, drapele şi stindarde;
h) piese epigrafice;
i) fotografii, clişee fotografice, filme, înregistrări audio şi video;
j) instrumente muzicale;
k) uniforme militare şi accesorii ale acestora;
l) obiecte cu valoare tehnică;

2. bunuri cu semnificaţie artistică, precum:

a) opere de artă plastică: pictură, sculptură, grafică, desen, gravură, fotografie şi altele;
b) opere de artă decorativă şi aplicată din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile şi alte materiale, podoabe;
c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier şi altele;
d) proiecte şi prototipuri de design;
e) materiale primare ale filmelor artistice, documentare şi de animaţie;
f) monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber;

3. bunuri cu semnificaţie etnografică, precum:

a) unelte, obiecte de uz casnic şi gospodăresc;
b) piese de mobilier;
c) ceramică;
d) textile, piese de port, pielărie;
e) alte obiecte din metal, lemn, os, piatră, sticlă;
f) obiecte de cult;
g) podoabe;
h) ansambluri de obiecte etnografice;
i) monumente din muzeele etnografice în aer liber;

4. bunuri de importanţă ştiinţifică, precum:

a) specimene rare şi colecţii de zoologie, botanică, mineralogie şi anatomie;
b) trofee de vânat;

5. bunuri de importanţă tehnică, precum:

a) creaţii tehnice unicat;
b) rarităţi, indiferent de marcă;
c) prototipurile aparatelor, dispozitivelor şi maşinilor din creaţia curentă;
d) creaţii tehnice cu valoare memorială;
e) realizări ale tehnicii populare;
f) matriţe de compact-discuri, de CD-ROM, de DVD şi altele asemenea.

Bunurile aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil fac parte, în funcţie de importanţa sau de semnificaţia lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, de vechimea, unicitatea sau raritatea lor, din:

a) tezaurul patrimoniului cultural naţional mobil, alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;
b) fondul patrimoniului cultural naţional mobil, alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru România.

Bunurile culturale mobile pot fi proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale sau proprietate privată a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat.

Asupra bunurilor culturale mobile se pot constitui, potrivit formei de proprietate, în condiţiile legii, un drept de administrare sau alte drepturi reale, după caz.

Clasarea bunurilor culturale:

Procedura de clasare are ca efect înscrierea bunurilor culturale în inventarul patrimoniului cultural mobil.

Declansarea procedurilor de clasare se face în cazul bunurilor care, în urma unei expertize generale, întrunesc punctajul cerut de normele de clasare aprobate prin HG 886 din 20.08.2008. Bunurile astfel expertizate devin bunuri susceptibile de a fi clasate. Se întocmeste apoi o documentatie ce cuprinde fisa analitica, fotografia color a obiectului si raportul de expertiza specifică domeniului, semnat de un expert acreditat, care este trimisa spre analiză Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, organismul ştiinţific consultativ şi de avizare în domeniu al Ministerului Culturii și Identității Naționale. Aprobarea clasării se face prin ordin al ministrului culturii și identității naționale. Clasarea unui bun trebuie finalizata în cel mult trei luni din momentul declansarii procedurii de clasare.

Procedurile de clasare se pot declansa fie la cerere, în cazul persoanelor fizice sau juridice de drept privat, fie din oficiu, în ultimul caz pentru urmatoarele situatii:
a) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi administrate de instituţii publice, regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale ori alte societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar;

b) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c) pentru bunurile culturale mobile care fac obiectul vânzării publice prin licitaţie sau prin intermediul unui agent autorizat;
d) pentru bunurile culturale mobile pentru care se solicită exportul temporar sau definitiv;
e) pentru bunurile culturale mobile descoperite întâmplător ori în cadrul unor cercetări arheologice, etnologice, paleontologice sau geologice;
f) pentru bunurile culturale mobile confiscate;
g) pentru bunurile culturale mobile care au făcut obiectul unor tentative de export ilegal;
h) pentru bunurile culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul României;
i) pentru bunurile culturale mobile aflate în custodia instituţiilor publice, care urmează să fie restituite;
j) pentru bunurile culturale mobile ce urmează a fi restaurate;
k) pentru bunurile culturale mobile ce fac obiectul declanşării unei cercetări penale.

Bunurile clasate intra sub incidenta si protectia Legii 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, republicata, cu completările și modificările ulterioare.
În timpul desfasurarii procedurii de clasare a unui bun cultural mobil, acesta se afla sub regimul de protectie prevazut pentru bunurile clasate.

Declasarea bunurilor culturale mobile:

Declasarea bunurilor culturale mobile are loc la cererea titularilor drepturilor de proprietate sau din oficiu, în urmatoarele cazuri:
– invalidarea expertizei;
– distrugere;
– deteriorare grava care nu poate fi remediata prin operatiuni de restaurare;
Declasarea se face cu respectarea acelorasi proceduri prevazute pentru clasare.

Asigurarea securitatii bunurilor culturale mobile:

Legea 182/2000 prevede ca principala obligatie a proprietarilor sau detinatorilor cu orice titlu, asigurarea securitatii si a celor mai bune conditii de pastrare, conservare si depozitare a bunurilor culturale mobile. Nerespectarea conditiilor impuse de Legea 182/2000 dar si de alte acte normative referitoare la paza bunurilor (Legea 333 din 8.07.2003), constituie contraventie sau infractiune, dupa caz.

Detinatorii sunt obligati sa permita accesul specialistilor din directiile pentru cultura pentru verificarea periodica a starii de securitate a bunurilor clasate. În cazul persoanelor fizice accesul se face cu acordul scris al proprietarului respectivelor bunuri.

Circulatia bunurilor culturale mobile:

Circulatia bunurilor culturale mobile clasate si neclasate este reglementata prin Legea 182/2000 si prin Normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale aprobate prin H.G. 518/2004.
Scoaterea peste granita a bunurilor culturale mobile se face numai dupa aprobarea exportului definitiv sau temporar, dupa caz, de catre Directia pentru Cultura Bistrița-Năsăud. În urma unei cereri depusa la secretariatul institutiei, se elibereaza, în termen de cel mult o luna, un certificat de export.
Bunurile culturale de orice factura ale autorilor în viata nu pot face obiectul clasarii si se pot exporta definitiv sau temporar fara nici o restrictie si fara certificat de export.
În cazul în care bunurile ce se doreste a fi exportate sunt considerate, în urma expertizei, ca fiind bunuri susceptibile de a face parte din patrimoniul cultural national, Directia va declansa din oficiu procedurile de clasare si va anunta în scris, în termen de zece zile, proprietarul. Durata procedurilor de clasare dupa trimiterea documentatiei la Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor este de trei luni.

Bunurile culturale mobile clasate pot fi scoase din tara doar temporar, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor si aprobarea ministrului culturii si identității naționale. Se accepta exportul definitiv în cazul bunurilor clasate, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, doar daca bunul respectiv este dat în schimbul unui alt bun cultural de aceeasi importanta si semnificatie culturala si numai în cazuri cu totul exceptionale în care prevaleaza interesul istoric, stiintific sau cultural. Schimbul este aprobat prin ordin al ministrului culturii si cultelor, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.
Bunurile culturale mobile aflate în proprietate publica se exporta numai temporar, pentru organizarea unor expozitii în strainatate, pentru investigatii de laborator, restaurare sau expertizare. Pentru aceasta este obligatorie obtinerea avizului de principiu al Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor si a aprobarii ministrului culturii si identității naționale, dupa care titularul dreptului de administrare se va adresa Directiei pentru eliberarea certificatului de export.

Pentru organizarea de expozitii sau realizarea unor proiecte culturale organizate în tara, bunurile mobile pot fi împrumutate institutiilor publice sau persoanelor juridice de drept privat dupa cum urmeaza:

1. pentru bunurile detinute de institutiile publice – cu aprobarea Ministerului Culturii si Identității Naționale si cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor;
2. pentru bunurile detinute de cultele religioase – cu aprobarea sefului de cult;
3. pentru bunurile detinute de persoanele fizice si juridice de drept privat – cu acordul proprietarului;

Bunurile culturale mobile clasate nu pot fi împrumutate pentru folosirea ca recuzita teatrala sau cinematografica sau la organizarea de spectacole si prezentari de moda, cu exceptia bunurilor proprietate a persoanelor fizice si juridice de drept privat, care pot fi împrumutate în conditii contractuale, cu respectarea normelor de conservare si restaurare.

Comertul cu bunuri culturale mobile:

Comercializarea bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privata a fost reglementata prin HG 1.420/4.12.2003 pentru aprobarea Normelor privind comertul cu bunuri culturale mobile.

Conform prevederilor acestui act normativ comercializarea bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privata se poate face numai de catre agenti economici care au obtinut autorizatia de functionare eliberata de Ministerul Culturii si Identității Naționale în baza avizului Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor. Acestia vor fi obligati sa detina un registru numerotat si stampilat în care sa apara descrierea amanuntita, pretul bunului propus spre vânzare si numele si adresa ofertantului. Respectivul registru trebuie înregistrat la directiile pentru cultura, institutii care tin evidenta acestor documente, separat, pentru fiecare agent economic autorizat. Informatiile continute în registru au caracter confidential.

Eliberarea autorizatiei de functionare este conditionata de îndeplinirea conditiilor necesare conservarii si de angajarea unui consilier de specialitate, persoana cu studii superioare si cu minimum 5 ani de experienta în domeniul artelor sau expert acreditat de Ministerul Culturii si Identității Naționale.
În cazul bunurilor culturale susceptibile de a fi clasate propuse pentru vânzare, agentul economic este obligat ca în termen de 5 zile sa anunte directia pentru cultura în a carei raza teritoriala îsi are sediul, în vederea declansarii, din oficiu, a procedurilor de clasare.
Pentru bunurile culturale deja clasate în patrimoniul cultural national si propuse spre vânzare, se exercita dreptul de preemtiune al Statului Român, prin Ministerul Culturii si Identității Naționale. Agentul economic are obligatia de a anunta în scris, în termen de 3 zile, Direcția care, la rândul ei, va anunta Ministerul în termen de 3 zile. Termenul de exercitare a dreptului de preemtiune al statului este de maximum 30 de zile. Neexcercitarea acestui drept atrage nulitatea absoluta a vânzarii.

Nu intra sub incidenta acestor norme operele de arta plastica si fotografica, operele de arta decorativa sau de cult, operele cu caracter etnografic, ale mestesugarilor populari, precum si alte opere create de autori în viata, care, conform art. 94 din Legea 182/2000 nu pot face obiectul clasarii si pot fi exportate fara nici o restrictie.

Conservarea si restaurarea bunurilor culturale mobile clasate:

Conservarea si restaurarea bunurilor culturale mobile clasate este reglementata de Normele de conservare si restaurare aprobate prin H.G. 1.546/18.12.2003.
Normele stabilesc conditiile ce trebuie îndeplinite în vederea conservarii atât în spatiile de depozitare cât si în momentul expunerii bunurilor culturale clasate.

Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate se face doar de catre persoane acreditate si în ateliere autorizate de catre Ministerul Culturii si Identității Naționale, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor. Nerespectarea acestei prevederi constituie contraventie.
Sumele utilizate de proprietari pentru operatiunile de restaurare pot fi deduse din impozitul pe venit sau profit, dupa caz. Pentru persoanele fizice care nu au posibilitatea sa suporte cheltuielile de restaurare, aceste operatiuni pot fi finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.